Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 341/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 341
Ședința publică din data de 13.05.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței penale nr. 96/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis cererea formulată de către condamnata, domiciliată în Târgoviște, Bd. -.3..40, jud. D si în consecință s-a dispus reabilitarea judecătorească a petentei în privința condamnării la pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 63/15.02.2001 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare la data de 28.02.2001 și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 2.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA prin care s-a admis sesizarea din oficiu formulată de tribunal, iar în baza art. 195 al.1 s C.P.P.-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 96/20.02.2009, în sensul că în loc de " dispune reabilitarea judecătorească a petiționarei în privința condamnării la pedeapsa de de 1 an ți 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/15.02.2001 a Tribunalului Dâmbovița se va citi " dispune reabilitarea judecătorească a petiționarei in privința condamnării la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 63/15.02.2001 a Tribunalului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimata condamnată pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 10/27.10.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata petentă și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și critică sentința și încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțate de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA pentru motive de nelegalitate.
O primă critică vizează obiectivul îndreptării erorii materiale, în măsura în care o astfel de eroare există, trebuie să o constituie deopotrivă dispozitivul sentinței penale cât și minuta.
Minuta trebuie să aibă conținutul dispozitivului, iar dispozitivul cel al minutei, pentru că el nu este rezultatul unei alte deliberări efectuate la momentul redactării sau al sesizării erorii.
Eroarea dacă există în minută trebuie preluată în dispozitiv, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale trebuie să le înlăture din ambele acte procesuale.
In al doilea rând apreciază că nu este vorba în cauză de o eroare materială, în sensul prev. de art. 195
C.P.P.Eroarea materială presupune evidență, certitudine, lipsa nevoii de probațiune și de apreciere, lipsa nevoii de deliberare sau convingere.
Pedeapsa de 1 an si 6 luni la care a făcut inițial referire instanța în minuta din 20.02.2009 are un suport în probele cauzei, nefiind rodul unei erori. Așa cum a mai arătat, pedeapsa rezultantă de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 63/2001 a fost descontopită prin sentința penală nr. 422/2002 în cadrul procedurii contestației la executare.
S-a făcut aplicarea legii de grațiere nr. 543/2002 pentru pedeapsa de 2 ani ți 6 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 p, iar cele două pedepse de ctre un an au fost recontopite, aplicându-se pedeapsa de un an la care a fost adăugat sporul de 6 luni, dispunându-se executarea acesteia prin muncă condiționată.
S-a anulat vechiul mandat de executare al pedepsei pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani si s-a emis un nou mandat pentru pedeapsa de 1 an si 6 luni cu muncă corecțională.
In caz de concurs, reabilitarea privește nu pedeapsa rezultantă, ci pedepsele aplicate în raport de care se stabilește și durata termenului de reabilitate.
Mai mult, în cauză, dat fiind modul diferit de stingere, respectiv executare al pedepselor și curgerea termenelor pentru fiecare din pedepse se calculează diferit.
In aceste condiții nu mai este deloc evident și lipsit de nevoia de deliberare să se aprecieze că instanța s-a gândit la pedeapsa rezultantă de 3 ani și nu la aceea de 1 an si 6 luni, parte componente a pedepsei rezultante aplicată prin sentința penală nr. 63/2001.
Reabilitarea privește condamnarea și condamnările si nu pedeapsa rezultantă.
Chiar contopite, condamnările nu-și pierd individualitatea. Cu atât mai mult în speță, unde pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor in cadrul contestației la executare, constatându-se grațiată o pedeapsă și dispunându-se executarea cu muncă corecțională celorlalte.
In aceste condiții, admiterea cererii trebuie să facă referire la reabilitarea în privința condamnării pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni, respectiv 2 ani si 6 luni si nu la pedeapsa rezultantă de 3 ani.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d solicităC.P.P. admiterea recursului, casarea încheierii din data de 2.03.2009 și casarea în parte a sentinței penale nr. 96/2009, în sensul admiterii cererii de reabilitare pentru condamnările la pedepsele de 2 ani și 6 luni, respectiv de câte un an aplicate prin sentința penală 63/2001.
Avocat pentru intimata petentă, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 96/20.02.2009 s-a admis cererea formulată de către condamnata, domiciliată în Târgoviște, B-dul -,.29.B,.40, jud.D, s-a dispus reabilitarea judecătorească a petiționarei în privința condamnării la pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.63 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15.02.2001 în dosarul nr.7334/2000, definitivă prin neapelare la 28.02.2001.
În conformitate cu disp.art.502 Cod procedură penală, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, să se facă mențiune despre aceasta, pe hotărârea prin care s-a pronunțat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reabilitarea de drept, invocată de către petiționară nu este de conceput în cauza dedusă judecății, motivat de împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.134 alin.1 Cod penal.
Pentru pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei prin sentința penală nr.63 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15.02.2001, în dosarul nr.7334/2000, definitivă prin neapelare, de 3 ani închisoare s-a apreciat de instanța de fond că nu operează reabilitarea de drept, ci reabilitarea judecătorească - singura modalitate de înlăturare a consecințelor ce rezultă din această condamnare, știut fiind că acest mijloc legal are caracter indivizibil.
Este adevărat că prin sentința penală nr.422 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 19 noiembrie 2002 în dosarul nr.8423/2002, în urma descontopirii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și sporul de 6 luni închisoare, în baza disp. art.1 și 2 din Decretul-Lege nr.543/2002 de grațiere a unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, s-a constatat grațiat restul neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în baza disp. art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, stabilindu-se ca petiționara - să execute 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, în modalitatea prev. de disp. art.867și următoarele Cod penal la SC SRL Târgoviște (computându-se perioada de la 2.04.2001 până la 19 noiembrie 2002).
Insă, s-a apreciat de instanța de fond că termenul de reabilitare judecătorească trebuie stabilit în funcție de pedeapsa principală aplicată condamnatei pentru un concurs de infracțiuni, aceea de 3 ani închisoare, iar nu față de pedeapsa executată (care a fost redusă ca urmare a grațierii restului neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin muncă corecțională) care-i fusese aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.215 alin.1 Cod penal.
În cazul dedus judecății s-a apreciat de tribunal că sunt aplicabile disp.art.135 alin.1 lit.a Cod penal, termenul pentru reabilitarea condamnatei fiind unul de drept substanțial care se compune din durata fixă de 4 ani, la care se adaugă un termen echivalent cu J din durata pedepsei rezultante pronunțate, în total 5 ani și 6 luni.
Acest termen s-a socotit de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, care în urma grațierii restului neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată petiționarei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.2151alin.1 Cod penal, potrivit disp. art.1 și 2 din Legea nr.543/2002 - a fost cuantificată la 1 an și 6 luni închisoare, așa după cum rezultă din sentința penală nr.422 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - Secția penală la 19 noiembrie 2002 în dosarul nr.8423/2003, definitivă prin neapelare la 4.12.2002 - care s-a produs în luna septembrie a anului 2002.
În condițiile în care pedeapsa principală ar fi fost de doar 2 ani și 6 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.543/2002, apărută ulterior hotărârii de condamnare nr.63/15.02.2001 pronunțată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, asupra restului neexecutat din pedeapsa de mai sus, termenul de reabilitare ar fi început să curgă de la data adoptării acestui act, paralel cu termenul de definitivare a grațierii condiționate acordate.
Nu s-a omis de tribunal, însă împrejurarea că executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare în condițiile disp. art.867Cod penal (așa cum s-a stabilit prin sentința penală nr.422/2002 a Tribunalului Dâmbovița ) a continuat dincolo de data adoptării actului de grațiere - până în luna septembrie a anului 2002.
S-a mai remarcat și faptul că în termenul de definitivare a grațierii condiționate a restului neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, nu a intervenit revocarea acestui beneficiu.
Așa după cum rezultă din sentința penală nr.282 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 05.03.2003 în dosarul nr.174/2003, executarea pedepsei principale a luat sfârșit în luna septembrie 2002.
Calculând termenul de reabilitare de la data la care a luat sfârșit executarea prin muncă corecțională a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, tribunalul a constatat că acesta s-a împlinit în luna martie a anului 2008.
Pe de altă parte s-a apreciat că sunt îndeplinite și celelalte condiții pe care le reclamă disp.art.137 Cod penal.
Astfel, petiționara nu a suferit o nouă condamnare în intervalul de 5 ani și 6 luni, și nici ulterior împlinirii acestui termen, și-a asigurat și își asigură existența prin muncă, așa după cum a declarat martora, a avut o bună conduită - aspecte care rezultă atât din relatările martorei cât și din caracterizarea întocmită de către Asociația de proprietari nr.72 - Târgoviște și a achitat în întregime cheltuielile judiciare și suma de 113.694.727 lei vechi cu titlu de despăgubiri civile la care a fost obligată prin sentința penală nr.63 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în dosarul nr.7334/2000 (conform certificatului emis la 17 octombrie 2008 în dosarul nr.54/2001 de către Biroul Executorului Judecătoresc ).
Tribunalul Dâmbovița la data de 2 martie 2009 s-a sesizat din oficiu privind o eroare materială strecurată în minora sentinței penale nr. 96/20.02.2009, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 martie 2009 a admis sesizarea din oficiu formulată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și în consecință:
În baza disp. art.195 alin.1 Cod procedură penală a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta sentinței penale nr.96 pronunțată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 20.02.2009 în dosarul nr- în sensul că în loc de "dispune reabilitarea judecătorească a petiționarei în privința condamnării la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.63 pronunțată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15.02.2001 în dosarul nr.7334/2000, definitivă prin neapelare la 28.02.2001" se va citi "dispune reabilitarea judecătorească a petiționarei în privința condamnării la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.63 pronunțată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15.02.2001 în dosarul nr.7334/2000, definitivă prin neapelare la 28.02.2001".
Pentru a pronunța această încheiere, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa avut în vedere următoarele:
Eroarea strecurată în minuta sentinței penale nr.96 pronunțată la 20 februarie 2009, se poate corecta prin procedura instituită prin disp. art.195 alin.1 Cod procedură penală potrivit cărora "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu".
Tribunalul a apreciat că eroarea este una evidentă și că din greșeală s-a menționat în minuta sentinței nr.96 pronunțată la 20 februarie 2009, că reabilitarea privește condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare, în ciuda faptului că prin sentința penală nr.63 pronunțată de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15 februarie 2001, în dosarul nr.7334, petiționarei, îi fusese aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare, așa după cum, de altfel, rezultă și din conținutul cererii pe care aceasta a formulat-
Împotriva atât a sentinței pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cât și a încheierii din camera de consiliu din data de 2.03.2009 a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, criticându-le pentru nelegalitate.
S-a arătat în primul rând că obiectul îndreptării erorii materiale în cauză, în măsura în care această eroare există, trebuie să îl constituie deopotrivă dispozitivul sentinței penale, cât și minuta, între cele două trebuind să existe identitate, dispozitivul neputând fi rezultatul unei alte deliberări. Eroarea, dacă există în minută trebuie preluată în dispozitiv, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale trebuie să o înlăture din ambele acte procedurale.
În al II-lea rând, consideră recurentul, în cauză nu suntem în prezența unei erori materiale în sensul prev. de art. 195 pr.pen. Pedeapsa la care face referire instanța, de un an și 6 luni închisoare, în minuta din 20 februarie 2009 are un suport în probele cauzei, nefiind rodul unei erori materiale, fiind pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 422/2002, urmare a grațierii pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată petentei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 pen.
În caz de concurs însă reabilitarea nu privește pedeapsa rezultantă, ci pedepsele aplicate, în raport de care se stabilește și durata termenului de reabilitare. termenului pentru fiecare din pedepse se calculează în mod diferit.
Ultimul motiv de recurs vizează împrejurarea că reabilitarea privește condamnarea și condamnările și nu pedeapsa rezultantă. Cu atât mai mult în speță, unde pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor în cadrul contestației la executare, constatându-se grațiată o pedeapsă și dispunându-se executarea prin muncă corecțională a celorlalte. În consecință admiterea cererii trebuia să facă referire la reabilitarea în privința condamnării pentru pedeapsa de un an și 6 luni, respectiv 2 ani și 6 luni și nu la pedeapsa rezultantă de 3 ani.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 02.03.2009, casarea în parte a sentinței penale nr. 96/2009, în sensul admiterii cererii de reabilitare pentru condamnările la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv de câte un an aplicate prin sentința nr. 63/2001.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat, urmând ca în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să-l admită pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința penală nr. 63/15.02.2001 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în baza art. 2151alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41, 42. pen. și a art. 13.pen. inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 289 pen. cu aplicarea art. 42 pen. aceeași inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare.
De asemenea, în baza art. 291 pen. cu aplicarea art. 41, 42 pen. inculpata a fost condamnată la 1 an închisoare.
În baza art. 34 pen. s-a dispus contopirea pedepselor care i-au fost aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, respectiv pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 867pen. pedeapsa rezultantă s-a dispus să fie executată la locul de muncă.
Prin sentința penală nr. 422/19.11.2002 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa fost admisă contestația la executare formulată, s-a constatat grațiat restul din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care contestatoare a fost condamnată prin sentința nr. 63/2001 pron. de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în baza art. 2151.pen. și apoi în baza prevederilor art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. a fost contopite celelalte două pedepse ce i-au fost aplicate prin aceeași sentință, stabilindu-se ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare la care a fost adăugat sporul de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare urmând a fi executată în condițiile prev. de art. 867.pen.
Ulterior, prin sentința penală nr. 282/05.03.2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -a constatat că a executat în întregime pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 422/2002 a Tribunalului Dâmbovița.
Reabilitarea judecătorească se poate dispune, în conformitate cu prevederile art. 137 pen. în situația în care cel condamnat, în cadrul termenului prev. de art. 135 pen. nu a suferit o nouă condamnare și sunt îndeplinite și celelalte condiții referitoare la conduita după condamnare, obținerea mijloacelor de trai și achitarea cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor.
La stabilirea îndeplinirii condițiilor reabilitării, instanța trebuie să aibă în vedere fiecare condamnare pe care a suferit-o petentul și nu pedeapsa rezultantă stabilită pentru acesta prin hotărârea de condamnare. Astfel, prin Decizia nr. III/2009 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu recursul în interesul legii a statuat că "Termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic."
În speță, însă, instanța de fond nu a procedat în acest sens, ci a analizat îndeplinirea condiției referitoare la termen prin raportare la pedeapsa rezultantă stabilită. Ca atare, recursul parchetului apare ca fiind fondat, pentru justa soluționare a cauzei impunându-se analizarea termenului de reabilitare prin raportare la pedeapsa cea mai grea stabilită în sarcina acesteia de 2 ani și 6 luni închisoare.
În consecință, Curtea admițând recursul declarat va casa sentința penală nr. 96/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA. Întrucât încheierea pronunțată la data de 08.03.2009 viza îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței anterior menționate, care pentru motivele anterior expuse va fi casată, Curtea consideră că se impune a se dispune și casarea acesteia, fără analizarea motivelor invocate în cererea de recurs, existența ei de sine stătătoare nefiind posibilă.
Rejudecând, Curtea apreciază ca întemeiată cererea de reabilitare formulată de către petenta, fiind îndeplinite atât condițiile referitoare la termenul de reabilitare, prev. de art. 135.pen. cât și cele referitoare la conduita de după condamnare, prev. de art. 137.pen. așa cum acest lucru rezultă actele și lucrările dosarului de fond.
Astfel, având în vedere faptul că pedeapsa cea mai grea stabilită în sarcina petentei a fost de 2 ani și 6 luni închisoare, prin raportare la aceasta se va determina termenul de reabilitare, termen care va începe să curgă la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv luna septembrie 2002, în conformitate cu prevederile art. 136.pen. Acest termen de reabilitare, stabilit în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 lit. a pen. are o durată de 5 ani și 3 luni și s-a împlinit în luna ianuarie 2008.
În consecință se va dispune reabilitarea judecătorească a petentei în privința pedepselor de: 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 215/1 al.1, cu aplic. art. 41-42, grațiată în baza Legii 543/2002, de 1 an închisoare aplicată în baza art. 289, cu aplic. art. 41-42 și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată în baza art. 291 cu aplic. art. 41-42, stabilite prin sentința penală nr. 63/15.02.2001 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, definitivă prin neapelare, ultimele două pedepse fiind contopite prin sentința penală nr. 422/19.11.2002 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
Mențiunea de pe prezenta se va face și pe hotărârea de condamnare.
În baza art. 192 alin. 3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Casează sentința penală nr. 96/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și încheierea din 8.03.2009 a aceleiași instanțe și rejudecând, admite cererea de reabilitate formulată de petenta, fiica lui si, născută la 25 septembrie 1960, domiciliată în Târgoviște, Bd. -.3..40, jud.
Dispune reabilitarea judecătorească a acesteia în privința pedepselor de: 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 215/1 al.1, cu aplic. art. 41-42, grațiată în baza Legii 543/2002, de 1 an închisoare aplicată în baza art. 289, cu aplic. art. 41-42 și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată în baza art. 291 cu aplic. art. 41-42, stabilite prin sentința penală nr. 63/15.02.2001 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, definitivă prin neapelare, ultimele două pedepse fiind contopite prin sentința penală nr. 422/19.11.2002 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
Mențiunea de pe prezenta se va face și pe hotărârea de condamnare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
Grefier,
Red. ED/
3ex/02.06.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
