Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 415/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 415
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 177/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect cerere de reabilitare (art.494 și următoarele C.P.P. art.134 și următoarele Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent asistat de av. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare după care:
Av., pentru recurent, depune la dosar acte în susținerea recursului, respectiv adeverință de salariat, o caracterizare, chitanța nr. - eliberată de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Operativă Municipiul I pentru a face dovada achitării cheltuielilor judiciare și practică judiciară privind modul de aplicare a decretului de grațiere nr. 11/26.01.1988.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Av. solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea cererii de reabilitare, având în vedere că din interpretarea modalității de aplicare a decretului de grațiere din anul 1988 rezultă că a fost redus sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii celor două pedepse, situație în care termenul de reabilitare este împlinit.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit textului de lege reabilitarea se referă la pedeapsa aplicată și nu la cea executată, iar grațierea nu are nici un efect asupra termenului de reabilitare. Solicită respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, raportat la pedeapsa aplicată, chiar dacă ulterior condamnatul a beneficiat de clemență fiindu i redusă pedeapsa de executat ca urmare a decretului de grațiere.
Av. solicitând cuvântul în replică solicită a se avea în vedere că decretul de grațiere a avut efect și asupra pedepselor în curs de executare și asupra sporurilor aplicate.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de reabilitare, arătând că este pe cale să și piardă locul de muncă, situație în care familia sa ar rămâne fără nici un venit, el fiind singurul salariat din casă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 177/3.03.2009 respins cererea de reabilitare formulată de condamnatul, conform art. 497 lit. a cod procedură penală și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul-condamnat a solicitat reabilitarea judecătorească pentru pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 69/1985 a Tribunalului Cluj, măsură definitivă prin Decizia penală nr. 3152/26.12.1985 a Tribunalului Suprem.
În motivarea cererii, petentul arată că prin Sentința penală nr. 23/1981 a Tribunalului Iașia fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 73/1982 a aceleiași instanțe s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat La art. 174 Cod penal. Ulterior, prin sentința penală nr.69/3.10.1985 Tribunalul Cluja dispus contopirea celor două pedepse cu închisoarea la care a adăugat un sport de pedeapsă de 5 ani închisoare, având de executat, în final, pedeapsa de 25 ani închisoare.
Prin Decretul nr. 11/1988 pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată cu o J, fapt ce a condus la liberarea condiționată a condamnatului la data de 12.07.1988, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani, 3 luni și 23 de zile.
În dovedirea cererii, condamnatul a depus la dosar cazierul judiciar, copiile sentințelor penale prin care a fost condamnat la pedepsele cu închisoarea reținute mai sus și copiile actelor de stare civilă.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea formulată de condamnatul a fost introdusă înainte de termenul legal.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 135 lit. c Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate.
Totodată, termenele prevăzute în art. 135 Cod penal se socotesc de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau la data când aceasta s-a prescris.
În cauza de față, condamnatul a fost liberat condiționat la data de 12.07.1988, cu un rest rămas neexecutat de 2 ani, 3 luni și 23 de zile, conform relațiilor solicitate de Serviciul de cazier judiciar.
Totodată, condamnatul a beneficiat de reducerea cu a pedepsei aplicate, ca urmare a Decretului nr. 11/1998.
Din actele depuse la dosar se poate constata că executarea pedepsei aplicate inculpatului a luat sfârșit la 5 noiembrie 1990, dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare și care la momentul formulării prezentei cereri nu s-a împlinit.
Rezultă, în consecință, că cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnat nu îndeplinește condițiile de formă, fiind introdusă înainte de împlinirea termenului legal.
Față de cele ce preced, Tribunalul, în baza art. 497 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul.
În baza art. 192 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală condamnatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului condamnatul arată că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de reabilitare întrucât îndeplinește condițiile legale, fiind împlinit termenul de reabilitare prin reducerea sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii celor două pedepse prin aplicarea decretului de grațiere din 1988.
Condamnatul arată că în prezent riscă să-și piardă locul de muncă și este singurul întreținător al familiei.
În dovedirea recursului, condamnatul a depus la dosarul cauzei o caracterizare, adeverință de salariat de la I din noiembrie 2008 și a deciziei de speță a Curții de Apel Ploiești.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a respins cererea de reabilitare a condamnatului reținând că acesta a introdus cererea înainte de împlinirea termenului legal de reabilitare.
Prin sentința penală 69/1985 a Tribunalului Clujs -a admis cererea de contopire a pedepselor și inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, care include în ea pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 23/1981 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunii de omor; pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/1982 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, și sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare.
Din lucrările cauzei rezultă că acesta a executat fracția din pedeapsă beneficiind ce liberare condițională la data de 12.07.1988,cu un rest de pedeapsă de executat de 2 ani, 3 luni și 23 de zile iar executarea pedepsei s-a împlinit la 5 noiembrie 1990.
În timpul executării pedepsei condamnatul a beneficiat de prevederile Decretului 11/1988 reducându-se la J pedeapsa aplicată însă efectele grațierii nu pot fi extinse și în ce privește reabilitarea, fiind stipulat expres în art. 135 lit. c Cod penal că termenul se calculează în raport de data pedepsei pronunțate și nu a celei reduse prin actul de clemență.
Fată de această situație este neîntemeiată critica recurentului privind greșita calculare a termenului de reabilitare de către instanța de fond, neputându-se reduce la J, în baza actului de grațiere și "durata pedepsei pronunțată" făcându-se distincție clară în lege între pedeapsa aplicată condamnatului (pronunțată de instanță) și pedeapsa executată.
Împrejurările personale invocate de condamnatul
în motivarea recursului nu sunt de natură a duce la interpretarea normelor legale în favoarea sa, instanța neputând reduce termenul de reabilitare corespunzător reducerii la prin actul de grațiere a pedepsei executate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385, ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 177/3.03.2009 a Tribunalului Iași pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 177 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți, Mihaela Chirilă
