Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 417/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- cerere reabilitare
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.417
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul, domiciliat în B,-, -.3, jud. B, împotriva sentinței penale nr.495 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal a răspuns petentul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la identificarea petentului, acesta legitimându-se cu seria - nr.-, CNP -.
Întrebat fiind, petentul recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date până în prezent. Totodată depune la dosar un memoriu.
Petentul recurent, având cuvântul, arată că a fost condamnat la două pedepse, una de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și una de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Prin Legea nr.543/2002 i-a fost grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare la data de 6.10.2002, iar la data de 20.12.2002 a fost liberat condiționat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Arată că, conform art.136 pct.1 Cod penal termenele prevăzute pentru reabilitare din art.134 și art.135 Cod penal se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, iar în caz de grațiere, conform art.136 pct.3 Cod penal, termenul curge de la data actului de grațiere.
Conform deciziei nr.3/19.01.2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a soluționat un recurs în interesul legii, obligatorie, conform art.4142alin.3 pr.pen. s-a statuat faptul că termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport cu pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 5 ani închisoare, ce intră în componența pedepsei rezultante, ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
Potrivit art.135 pct.1 lit.a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate. Luând în considerare data grațierii, respectiv 6.10.2002, la care se adaugă perioada de 6 ani și 6 luni, rezultă că termenul de reabilitare judecătorească s-a împlinit la data de 06.04.2009 și deci, a introdus cererea de reabilitare în termenul legal. Consideră că în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea adresată Tribunalului Botoșani, ca fiind depusă înainte de termen.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică. Într-adevăr petentul a calculat corect termenul de reabilitare care este de 6 ani și 6 luni, dar calculează greșit momentul de la care începe să curgă acest termen, luând în considerare situația care este favorabilă lui. Din normele procedurale în vigoare și din conținutul acelei hotărâri date în recursul în interesul legii, acest termen de reabilitare se calculează de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse, atunci când este vorba de un concurs de infracțiuni. În cazul de față, petentului i s-au aplicat două pedepse grațiate, precum și o pedeapsă care a fost executată, el fiind liberat condiționat. Dacă ar fi executat integral acea pedeapsă, executarea expira la data de 15.10.2003, termenul de reabilitare se calculează de la această dată și nu de la data actului de grațiere. Prin urmare, raportat la acel moment, termenul de reabilitare se împlinește la data de 15 aprilie 2010.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.495 din 14.10.2009 a Tribunalului Botoșania fost respinsă ca fiind introdusă înainte de termenul legal, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul, privind pedepsele de 5 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.365 din 15.02.2000 a Judecătoriei Botoșani și respectiv 162 din 24.04.2001 a Tribunalului Botoșani.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 365 din 15.02.2000 a Judecătoriei Botoșanis - dispus condamnarea petentului la două pedepse de 5 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere și unei infracțiuni de ucidere din culpă, aplicându-i-se prin concurs pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pedeapsă care în principiu urma să expire la 14.10.2005, sentința fiind definitivă la 28.09.2000.
Prin aceeași sentință s-au dedus perioadele executate de la 17 septembrie 1999 la 24.12.1999.
II. Prin sentința penală nr. 162 din 24.04.2001 același petent a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență, sentința fiind definitivă la data de 27.06.2001.
După cum s-a constatat ulterior toate pedepsele ce au fost pronunțate prin sentințele de mai sus, s-au dispus pentru infracțiuni concurente, între timp apărând Legea de grațiere nr. 543/2002, la data de 4.10.2002.
III. În aceste condiții petentul a formulat contestație la executare, iar prin sentința penală nr. 407 din 17.10.2002 a Tribunalului Botoșani s-a admis această contestație, care în realitate are în vedere concursul de infracțiuni sus arătat, așa cum rezultă din motivarea acestei sentințe depusă la dosar.
Tribunalul Botoșania dispus descontopirea celor două pedepse de 5 ani închisoare și de un an închisoare aplicate prin prima sentința de la pct., iar în continuare, în aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime, condiționat aceste două pedepse, atrăgându-i-se atenția petentului asupra art. 7 din lege.
Drept urmare, ca efect al faptului că aceste pedepse s-au pronunțat pentru infracțiuni concurente cu cealaltă pedeapsă de 3 ani închisoare, tribunalul a dispus ca petentul să execute numai această din urmă pedeapsă de 3 ani închisoare, ce i- fost aplicată pentru infracțiunea de trafic de influență de la pct. II, deducându-se din pedeapsa de executat perioadele de la 17 septembrie 1999 la 24.12.1999 și de la 22.01.2001 la zi.
Pedeapsa a expirat la data de 15.10.2003, așa după cum rezultă din calcul iar între timp petentul beneficiat de liberare condiționată, fiind pus în libertate la 20.12.2002, așa cum rezultă din actele dosarului.
Aceasta fiind situația de fapt, în cadrul situației de drept, instanța de fond reține că potrivit art. 135 pct. 1 lit. Cod proc. penală condamnatul poate fi reabilitat la cerere pe cale judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mari de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate iar potrivit art. 136 pct. 1 Cod proc. penală termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data la care luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data la care aceasta s-a prescris, în caz de grațiere, conform art.136 pct. 3 Cod proc. penală, termenul curgând de la data actului de grațiere.
Potrivit art. 61 Cod penal, care rezolvă efectele liberării condiționate, pedeapsa se consideră executată la împlinirea duratei acesteia.
Tot în cadrul situației de drept instanța reține că potrivit deciziei nr.3 din 19.01.2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care rezolvat un recurs în interesul legii, obligatorie conform art. 414 ind.2alin. 3 Cod proc. penală, s-a statuat faptul că termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport cu pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante, ca urmare cumulului juridic sau aritmetic.
De asemenea, tot potrivit jurisprudenței instanței supreme s- stabilit ca în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească, pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile reabilitării de drept.
De asemenea s-a statuat faptul că în cazul în care numai unele dintre pedepse au fost grațiate, termenul de încercare al reabilitării calculat în funcție de pedeapsa de bază, indiferent dacă a fost grațiată sau nu, va începe să curgă, după caz, de la data executării integrale pedepsei, aplicate pentru infracțiunile exceptate de actul de clemență, ori de la data împlinirii duratei pedepsei dacă intervenit liberarea condiționată, iar în situația în care pentru una dintre infracțiunile aflate în concurs s- aplicat o pedeapsă grațiată ulterior - cum este și în speță - termenul de reabilitare va curge de la data executării pedepsei negrațiate, în speță această dată fiind 15 octombrie 2003, după cum s- arătat mai sus.
Comparând situația de fapt cu situația de drept, prima instanță reține că luând în considerație data de 15.10.2003 și adăugând termenul de 4 ani prevăzut de lege curge de la această dată în viitor, se ajunge la data de 15.10.2007 când acest interval se sfârșește, iar de la această dată, adăugând încă un termen de 2 ani și 6 luni, tot prevăzut de lege, ajungem la data de 15.04.2010, când potrivit legii și practicii judiciare sus arătate se împlinește termenul de reabilitare al petentului de sub puterea celor două sentințe sus arătate și pedepselor pe care le conțin.
În speță petentul a introdus cererea la 28.05.2009 la Judecătoria Botoșani după cum de asemenea s- arătat, ceea ce înseamnă că atât la această dată cât și în prezent termenul de reabilitare nu este împlinit, urmând a se împlini la 15.04.2010.
Împotriva sentinței nr.495/14.10.2009 a Tribunalului Botoșania formulat recurs petentul criticând-o ca nelegală. În motivare a arătat că în mod greșit s-a luat în calcul pentru stabilirea termenului de reabilitare data executării pedepsei, ci conform art.136 pct.3 pe.pen. termenul de reabilitare curge de la data actului de grațiere, în speță de la data de 06.10.2002 când i-a fost grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare. Adăugând la această dată termenul de 6 ani și 6 luni necesar reabilitării, rezultă că acest termen s-a împlinit la data de 06.04.2009, astfel încât cererea sa a fost introdusă în termenul legal.
Examinând recursul se constată că este nefondat.
După cum rezultă din lucrările cauzei, recurentul este de acord că în speță, termenul de reabilitare judecătorească este de 6 ani și 6 luni, susținând doar că el trebuie calculat de la data de 06.10.2002 când i-a fost grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare și nu de la data executării pedepsei.
Potrivit deciziei nr.3 din 19.01.2009 a Secțiilor Unite ale prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, ce este obligatoriu pentru instanțe conform art.414 alin.3 pr.pen. termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport cu pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante, ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. Termenul începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile reabilitării de drept.
De asemenea practica judiciară a instanței supreme a statuat faptul că în cazul în care numai unele dintre pedepse au fost grațiate, termenul de încercare al reabilitării calculat în funcție de pedeapsa de bază, indiferent dacă a fost grațiată sau nu, va începe să curgă, după caz, de la data executării integrale a pedepsei, aplicate pentru infracțiunile exceptate de actul de clemență, ori de la data împlinirii duratei pedepsei dacă a intervenit liberarea condiționată.
În ipoteza când ulterior pentru unele dintre infracțiunile aflate în concurs s-a grațiat pedeapsa, cum este și speța de față, termenul de reabilitare va curge de la data executării pedepsei negrațiate.
Conform lucrărilor prezentului dosar și a calculului aferent, pedeapsa pentru recurent expiră la data de 15.10.2003 (10), și adăugând la această dată termenul de reabilitare judecătorească de 6 ani și 6 luni, se constată că în mod corect prima instanță a concluzionat că termenul reabilitării se împlinește la data de 15.04.2010, astfel încât cererea formulată la data de 28.05.2009 de către petent, este prematur introdusă.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va fi respins recursul declarat de petent ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, domiciliat în B,-, -.3, jud. B, împotriva nr. 495 din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
18.11.2009
Jud. -
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
