Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 42/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul - împotriva sentinței penale nr.661/PI/28 11 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul petentului depune la dosar împuternicire avocațială, adeverință emisă de Consiliul Local al Municipiului T din care rezultă că petentul nu figurează în evidențe ca fiind deținător de teren agricol și adeverință emisă de Administrația Finanțelor Publice prin care se arată că același petent nu figurează în evidențele fiscale cu venituri im,pozabile pe anul 2007, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul petentului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, conform art. 499.p Cod Penal admiterea cererii de reabilitare formulată de petent. În motivare a arătat că în perioada în care petentul a executat pedeapsa în detenție, acesta a prestat munci remunerate,iar cheltuielile judiciare la care a fost obligat au fost achitate la acea vreme, însă acestea au fost reactualizate, iar în prezent nu are posibilități materiale pentru a le achita.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, arătând că art. 499.p Cod Penal condiționează admiterea cererii de reabilitare de dovada achitării cheltuielilor judiciare, iar instanța a manifestat clemență față de petent, prin acordarea unui termen pentru plata acestor cheltuieli.
Condamnatul, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, arătând că nu are venituri, nu își găsește loc de muncă tocmai din cauză că nu poate face dovada reabilitării sale, iar cheltuielile judiciare la care a fost obligat au fost achitate de soția sa în anul 1978 însă nu mai deține chitanța doveditoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. dosar -, condamnatul a solicitat reabilitarea sa din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art. 174.
Cod PenalPrin sentința penală nr. 1146/28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în baza art. 42 alin.1 p Cod Penal raportat la art. 39 alin.1 p Cod Penal și art. 494.p Cod Penal s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, unde a fost înregistrată sub nr. dosar -.
Prin sentința penală nr. 661/PI/ 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul mai sus menționat, în baza art. 135 alin.1 lit.c p, raportat la art. 136 combinat cu art. 137 alin.1 lit.d p Cod Penal s-a respins pentru lipsa de formă prev.de art. 138 alin.3 p, cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut că în raport de pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 3/31.01.1978 a Tribunalului Județean T, definitivă prin decizia penală nr. 85/20.11.1978 pronunțată de Tribunalul Suprem în dosar nr. 76/1978, pedeapsă pe care petentul a executat- în perioada 25.08.1977 - 05.02.1988, dată la care intrat în vigoare decretul nr. 11/1988, termenul legal de reabilitare potrivit art. 137 lit.d p s-a împlinit după 14 ani și 6 luni, respectiv data de 05.08.2002. Totodată din fișa de cazier judiciar a rezultat că petentul nu a suferit o nouă condamnare până în prezent.
Pentru a dovedi situația actuală a petentului, prima instanță a audiat martorul, care a arătat că, în calitatea sa de vecin cu petentul, din anul 1988, îl cunoaște pe acesta ca având o familie așezată, că face demersuri repetate pentru a fi reabilitat și pentru a-și găsi un loc de muncă, în condițiile în care infracțiunea pentru care a fost condamnat este un impediment pentru angajarea sa.
Condamnatul a mai precizat instanței de fond că este în imposibilitatea de a plăti suma de 1020 RON, cheltuieli judiciare, din lipsă de venituri, fără a dovedi imposibilitatea de plată, instanța apreciind că doar susținerea verbală a imposibilității de plată nu este suficientă pentru aplicarea prev.art. 137 alin.2 Mai C.P.P. mult, con damnatul are posibilitatea de a se adresa Administrației Financiare Locale care să certifice susținerile sale cu privire la lipsa fondurilor bănești, instanța neputând tergiversa soluționarea cauzei pentru o durată de timp incertă, raportat la eventualele demersuri ce ar fi trebuit efectuate de condamnat, înainte de înregistrarea cererii.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs condamnatul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale și urmare a rejudecării, admiterea cererii de reabilitare judecătorească.
În motivarea recursului condamnatul arată că este în imposibilitatea de a achita cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat deoarece, așa cum reiese din adeverința depusă el nu realizează venituri și deci nu se poate vorbi despre reaua sa credință în neplata acestor cheltuieli.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că sentința penală este legală și temeinică, în deplină concordanță cu actele aflate la dosarul cauzei.
Astfel, pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art.137 pen. Dacă prima condiție referitoare la săvârșirea unei infracțiuni înăuntrul termenului prevăzut de art.135 pen este îndeplinită, nu același lucru se poate spune despre condițiile reglementate de literele b și d nu au fost îndeplinite. Condamnatul nu a făcut dovada că neachitarea cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat prin sentința penală de condamnare din anul 1978 se datorează lipsei mijloacelor materiale. Practica judiciară în materie a fost constantă în a considera că, în dovedirea bunei credințe este suficient să se facă dovada prestării oricărei activități sociale oneste, nefiind necesar ca aceasta să se presteze doar în baza unui contract de muncă, urmând a se lua în considerare muncile sezoniere, cele casnice etc. Și instanța supremă, prin decizia penală nr.3725/1971 a dat o definiție bunei credințe ce se cere a fi analizată de instanță și care se deduce și din alte criterii decât comportamentul condamnatului în muncă, sens în care condamnatul avea obligația de a aduce la cunoștința instanței de judecată orice împrejurare din care se putea deduce buna sa credință în plata cheltuielilor de judecată. În această privință era important ca inculpatul să convingă instanța de judecată despre bunele sale intenții prin demersurile pe care le-ar fi efectuat la organele abilitate care să poată dispună eșalonarea plății, prin cererea adresată organelor financiare sau prin plata constantă a unei sume, cât de infime, reprezentând parte din cheltuielile de judecată la care a fost obligat. Condamnatul nu a oferit explicații cu privire la perioada petrecută în detenție, fiind posibil să fi prestat o muncă remunerată în penitenciar ceea ce i-ar fi permis achitarea cu prioritate a cheltuielilor de judecată, în considerarea urmărilor pe care le prezintă pentru condamnat reabilitarea sa, cu consecința directă a asigurării unui trai decent. În lipsa unor asemenea dovezi, condițiile pentru care instanța de judecată poate acorda reabilitarea judecătorească nu sunt îndeplinite, motiv pentru care, î temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge recursul declarat de petentul - împotriva sentinței penale nr.661/PI/28 11 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
Văzând și prevederile art.192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de petentul - împotriva sentinței penale nr.661/PI/28 11 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă petentul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/25.01.2008
Tehnored AJ/2 ex/04.02.2008
Prima instanță: Trib.T -
04 Februarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
