Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 610/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 610/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu- G--
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru- -
JUDECĂTOR 3: Marius- -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul G, împotriva sentinței penale nr.124/F din 10.09.2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat ales pentru recurentul-petent, lipsă fiind acesta.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului petent G, av, depune la dosar delegație de reprezentare însoțită de un borderou cu acte și precizează că, potrivit disp.art.501 Cod procedură penală consideră că cererea de față este apel și nu recurs așa cum a fost înregistrată.
Reprezentanta parchetului consideră că dispozițiile legale sunt obligatorii, în cazul de față fiind vorba despre un recurs.
Curtea respinge excepția invocată, în cazul de față fiind legal investită cu soluționarea recursului declarat de petent. Nemaifiind cereri prealabile de formulat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului- petent, av, solicită admiterea recursului si constatarea reabilitării de drept a petentului. În
subsidiar consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata reabilitarea judecătorească a petentului
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a recursului declarat de petent și în baza disp.art.135 Cod procedură penală să se dispună reabilitarea judecătorească a condamnatului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 286 din 15 mai 2008 Judecătoriei Rm. V, s-a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulate de petiționarul G(fost G), cu domiciliul în comuna, sat, județul V, în favoarea Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 42 din Codul d e procedură penală, pe motiv că această din urmă instanță a soluționat, ca instanță de fond, cauza în care s-au pronunțat condamnările pentru care se cere reabilitarea și, drept urmare, este competentă să se pronunțe asupra acestei cereri, în raport de dispozițiile art. 494 Cod procedură penală.
La data de 10 septembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința penală nr. 124/F, prin care a respins cererea formulată de petiționarul G (fost G), cu domiciliul în comuna, sat, județul V, obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele sentinței se menționează că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.134 Cod penal pentru ca petiționarul să fie reabilitat de drept, dar nici cerințele pentru a se dispune reabilitarea judecătorească.
Astfel, cel în cauză a fost condamnat la două pedepse de 1 an și 6 luni, și respectiv, 2 ani închisoare, pedepse ce în parte au fost executate, iar restul rămas neexecutat a fost grațiat, așa încât nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la reabilitarea de drept.
S-a observat de către judecătorul fondului că grațierea s-a dispus în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137 din 24 iulie 1997, și nu există o dispoziție legală în acest act normativ în care să se specifice că, în situația în care în termenul de încercare nu a săvârșit o altă faptă și acest termen s-a împlinit, intervine reabilitarea de drept.
În fine, se precizează că ar putea fi aplicabile dispozițiile art.135 Cod penal, referitoare la reabilitarea judecătorească, însă anumite condiții prevăzute
de lege nu sunt îndeplinite.
Astfel, lipsește dovada achitării cheltuielilor judiciare și o dovadă din care să rezulte că își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, că a avut o bună conduită.
Împotriva sentinței penale, în termen legal a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - admiterea cererii.
În motivare, a arătat recurentul că întrunește condițiile legale pentru a fi reabilitat de drept.
În subsidiar, s-a solicitat a se constata reabilitarea judecătorească.
Fiind prezent personal și asistat de apărătorul său ales, în ședința publică din data 11.12.2008 recurentul a invocat dispozițiile art. 501 Cod de procedură penală, solicitând a fi soluționată cererea sa de către completul de apel, compus din 2 judecători.
Această excepție, referitoare la legala compunere a completului de judecată, a fost respinsă de către curte, ca neîntemeiată.
S-a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 34 din 7 mai 2007 pronunțate de în interesul legii, potrivit cărora textul de lege la care s-a făcut referire se interpretează în sensul că hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse numai căii ordinare de atac a recursului, în condițiile art. 385/1 alin. 1 lit. f) din Codul d e procedură penală.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cum și a dispozițiilor art. 135 și următoarele Cod penal, curtea reține următoarele:
Recurentul - petent a fost condamnat, prin sentința penală nr. 139/1.10.2000 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 125/a/3.05.2001 a Curții de APEL PITEȘTI și prin decizia penală nr. 2352/10.05.2002 a fostei Curți Supreme de Justiție, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a constatat că a executat prin privare de libertate 5 luni și 7 zile, iar pentru restul de pedeapsă neexecutat s-a dispus grațierea condiționată, în baza dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.10 din Legea nr. 137/1997.
Așa cum corect a stabilit judecătorul fondului, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 134 alin. 1 din Codul penal, potrivit cărora reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește 1 an, dacă în decurs de 3 ani, condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune.
În mod evident, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului depășește maximul prevăzut de acest text de lege.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 3 Cod de procedură penală, în caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere.
Calculând termenul ce se cere a fi împlinit pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească, în conformitate cu art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal, curtea constată, în acord cu cele reținute de tribunal, că această primă condiție cumulativ prevăzută de lege este realizată.
Din copia după cazierul judiciar al petentului - condamnat ( 4 dosar fond) reiese că acesta nu a mai suferit vreo condamnare în intervalul de timp prevăzut în art. 135.
În continuare, referitor la condițiile prevăzute la lit. b) - d) din cod, se observă că cel în cauză a produs în fața instanței de recurs probe potrivit cărora nu figurează în evidențele fiscale cu datorii către stat ( 8), iar la această dată deține funcția de director marketing în cadrul agenției de turism " ", ce face parte din " Turism" Râmnicu V ( 9).
Prin urmare, lipsurile despre care se face vorbire în considerentele sentinței au fost acoperite, așa încât cererea formulată apare ca întemeiată.
În consecință, curtea va admite recursul, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul d e procedură penală, va casa în totalitate sentința atacată și, în baza art. 494 din Codul d e procedură penală, va dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului pentru pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 139/01.11.2000 a Tribunalului Vâlcea, definitivă.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE
Admite recursul condamnatului, împotriva sentinței penale nr.124/F din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în totalitate sentința atacată.
În baza art.494 Cod procedură penală rap.la art.135 și următ.Cod penal, dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.139/01.11.2000 a Tribunalului Vâlcea.
Conform art.192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara Dumitru, Marius
