Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 990/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1378/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.990
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr.102/R din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul condamnat personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Se legitimează recurentul condamnat: CNP -, CI seria - nr.-, domiciliat în sat N, județul
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurentul condamnat, având cuvântul, arată că la Tribunalul Teleorman nu i s-a studiat dosarul și consideră că se încadrează pentru reabilitare pe cale judecătorească.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de condamnat, ca inadmisibil având în vedere decizia pronunțată de Tribunalul Teleorman la data de 12 mai 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 28/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr-,Judecătoria Videle - jud. Tad ispus, în temeiul art. 135 alin. 1 lit. a și art. 136.Cod Penal, respingerea cererii de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul, pentru condamnările la pedepsele de: 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 89/10.03.1997 a Judecătoriei Videle, definitivă prin neapelare,6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/14.12.2000 a Judecătoriei Videle, definitivă prin decizia penală nr. 37/A/06.02.2001 a Tribunalului Teleorman și pedeapsa de1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 43/11.02.2005 a Judecătoriei Videle, definitivă prin decizia penală nr. 52/A/05.04.2005 a Tribunalului Teleorman și decizia penală nr. 834/13.05.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, ca prematur introdusă.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat petentul la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că termenul de reabilitare judecătorească se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea aplicată petentului, care atrage cel mai termen de reabilitare, (în speță pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/10.03.1997 a Judecătoriei Videle ), și începe să curgă de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/11.02.2005 a Judecătoriei Videle.
Stabilind că această din urmă pedeapsă se consideră executată la data de 11.10.2005, instanța de fond a apreciat că termenul de reabilitare de 5 ani și 8 luni, calculat conform art. 135 alin. 1 lit. a Cod Penal, a început să curgă la data de 11.10.2005 și nu s-a împlinit încă, astfel încât cererea condamnatului a fost prematur introdusă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurscondamnatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune reabilitarea sa judecătorească.
Prindecizia penală nr. 102/R/12.05.2009,Tribunalul Teleormana respins ca nefondat recursul declarat de condamnat și l-a obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că recurentul se află în eroare cu privire la calculul termenului de reabilitare deoarece acest termen, aferent condamnării la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/10.03.1997 a Judecătoriei Videle, ar fi început să curgă de la data la care se considera executată această pedeapsă (respectiv 01.04.2000) numai în situația în care el nu ar fi suferit și alte condamnări în acest interval de timp.
Or, în condițiile în care recurentul a fost condamnat prin alte două hotărâri la pedepse cu închisoarea, termenul de reabilitare de 5 ani și 8 luni începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, respectiv 11.10.2005 (și nu de la data liberării condiționate cu un rest de 105 zile).
Împotriva acestei decizii a formulat recurscondamnatul, care a solicitat, în esență, admiterea cererii sale de reabilitare judecătorească.
Examinând actele dosarului și decizia penală recuratăprin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul formulat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 494.C.P.P. competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a căreia rază domiciliază condamnatul.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. f și C.P.P. art. 3851alin. 1 lit. f rezultă C.P.P. neechivoc că sentințele pronunțate în cauze având ca obiect reabilitare sunt supuse doar căii de atac ordinare a recursului, ele neputând fi atacate și cu apel.
O atare interpretare a fost, de altfel, consacrată și de instanța supremă prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXXIV/2007, prin care s-a statuat că hotărârile pronunțate în materia reabilitării după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 (cum este cazul în speță), pot fi atacate doar cu recurs.
Totodată, dispozițiile art. 27 pct. 3.C.P.P. prevăd în mod expres competența funcțională a tribunalului dea judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că, în cazul oricărei hotărâri penale pronunțate în primă instanță de judecătorie și care, potrivit legii, poate fi atacată cu recurs (cum este și cazul hotărârilor pronunțate în materia reabilitării judecătorești), competența de soluționare a acestei căi de atac aparține, în exclusivitate, tribunalului. Deciziile acestei instanțe în recurs sunt definitive la data pronunțării lor, conform art. 417.C.P.P. ceea ce înseamnă că ele nu mai sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac.
În cauza de față, decizia penală recurată a fost pronunțată de către TTribunalul Teleorman ca instanță de recurs, context în care potrivit dispozițiilor legale menționate, această decizie este definitivă și nu poate fi atacată, la rândul ei, cu recurs.
Reținând, în final, că procesul penal este guvernat de principiul legalității, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. a C.P.P. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul-condamnat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul condamnat împotriva deciziei penale nr.102/ din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată
în, semnează,
PREȘEDINTELE SECȚIEI
GREFIER,
Red. /3.07.2009
Dact. 6.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
