Cerere de restituire a lucrurilor (art.169 c.p.p.). Decizia 461/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 655/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.461
Ședința publică de la 31 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR 3: Nedelcu Antoaneta
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția A-II-A Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat -, personal, și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și, pe fond, modificarea măsurii luată față de inculpat în cadrul unei soluții date de liberare provizorie sub control judiciar și anume modificare măsurii a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu prăsi țara. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că în prezent cel pe care îl apără este student si are un loc de muncă stabil însă față de funcția pe care o îndeplinește măsura dispus de către instanță,și anume de a nu părăsi localitatea, îl pune în imposibilitatea exercitării profesiei. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a supus măsurilor dispuse de către instanță a înțeles consecința măsurii ce s-a impus,iar pentru egalitatea de tratament, față de împrejurarea că pentru ceilalți coinculpați nu a fost depusă nici o măsură, apreciază că se poate da curs si cererii formulate de către inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod pr. penală solicită a se dispune respingerea recursului formulat de inculpat, ca neîntemeiat si nedovedită cererea de modificare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu prăsi țara, apreciind că adresa depusă, în ședința publică, nu este concludentă întrucât nu este însoțită si de alte documente, fie un contract de muncă ori fișa postului prin care să se ateste că activitatea inculpatului imune deplasarea acestuia în țară, dacă firma cunoștea, la data angajării, că inculpatul avea impusă o asemenea obligație de a nu părăsi localitatea de domiciliu, astfel încât, în lipsa acestor acte, care să dovedească temeinicie celor afirmate de apărare, cererea inculpatului apare ca fiind lipsită de suport probator.
Pe de altă parte, arată că în încheierea instanței de fond există o contradicție intre motivare si dispozitivul hotărârii, însă o apreciază ca fiind o eroare materială.
Având cuvântul, recurentul inculpat arată că este agent vânzări, firma la care lucrează are sediul principal în S, urmează să fie promovat ca director vânzări, ceea ce impune deplasări în țară, are o familie si un copil minor în întreținere, iar față de aceste împrejurări solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins cererea formulată de inculpatul cu privire la modificarea măsurii obligației de a nu părăsi țara în conformitate cu prevederile art. 1603Cod procedură penală.
A reținut Tribunalul că potrivit acestui temei juridic, motivarea inculpaților în sensul că și-au găsit un loc de muncă cu atribuții de serviciu și în alte localități nu constituie motiv temeinic pentru a se ridica controlul juridic, cu atât mai mult cu cât este în interesul înfăptuirii unui act de justiție în condiții corespunzătoare și cu celeritate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, solicitând pe fond modificarea măsurii luate față de inculpat în cadrul unei soluții de liberare provizorie sub control judiciar și anume modificarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel fiind în imposibilitatea exercitării profesiei.
Pe de altă parte, s-a suspus măsurilor profesiei de instanță și se poate de curs cercetării pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați.
Analizând încheierea recurată în raport de criticile aduse, precum și din oficiu conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În cauză, la data de 05.03.2009, inculpatul a formulat o cererea de înlocuire măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligări de a nu părăsi țara, invocând prevederile art. 1603Cod procedură penală.
Deși a motivat încheierea pe temeiul prev. de art. 1603Cod procedură penală, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de modificarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Ori, din actele dosarului nu rezultă că față de inculpat s-ar fi luat măsura liberării sub control judiciar pe care instanța a examinat-o prin considerentele încheierii, situație de altfel evidențiată și de reprezentantul Parchetului care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii, astfel că nu a pus concluzii pe fond.
În această situație, Curtea constată că instanța nu a stabilit limitele investirii sale în sensul de a elucida care este obiectul și temeiul sesizării instanței pentru a se pronunța legal și temeinic în cadrul acesteia.
Mai mult, pe cale de excepție, Parchetul a invocat inadmisibilitatea cererii formulată inițial de inculpat, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat în nici un fel.
Cum dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, o asemenea nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, astfel că se impune casarea și rejudecarea de către prima instanță, soluția impunându-se și pentru a nu prejudicia părțile de o cale de atac.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, cu referire la prevederile 38515pct. 10 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa parțial încheierea și va trimite cauza spre rejudecare.
Curtea apreciază că examinând cererea în alt temei fără să lămurească și investirea sa, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile procesuale și să influențeze soluția procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Casează, în parte, încheierea de ședință din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /30.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a I-a Penală
Președinte:Oprescu MihaiJudecători:Oprescu Mihai, Mustață Stan, Nedelcu Antoaneta
