Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(863/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 213/
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 12 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă- - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol, soluționării sesizării înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în vederea recunoașterii sentinței penale pronunțată de Judecătoria d e instrucție nr. 4 din și punerea acesteia în executare în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Spania..
La apelul nominal făcut in Camera de Consiliu a lipsit persoana condamnată pentru care a răspuns din oficiu avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții atașarea relațiilor solicitate de la Ministerul Justiției Și Libertăților.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea motivelor.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea solicitării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și recunoașterea hotărârii străine de condamnare prin care i-a fost aplicată o pedeapsă totală de 20 de ani și 6 luni închisoare, transferul persoanei condamnate în România pentru efectuarea restului de pedeapsă, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.302/2004 pentru a se dispune recunoașterea acestei hotărâri și de asemenea condițiile ca în temeiul art. 145 din aceiași lege să se dispună transferul condamnatului într-un Penitenciar din România pentru continuarea executării restului de pedeapsă. Totodată solicită, ducerea duratei arestului preventiv de la data de 18.12.2005 la zi, precum și a se menționa că pe perioada executării pedepsei condamnatului îi sunt interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 71-64 lit. a și b, teza a II a Cod penal.
Apărătorul persoanei condamnate, solicită de asemenea admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 din Legea nr.302/2004, astfel cum a fost modificată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față.
La 19.06.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță pentru recunoașterea sentinței penale din 19.12.2006, a Judecătoriei d e Instrucție nr. 4 - Spania, privind condamnarea cetățeanului român la o pedeapsă privativă de libertate și a punerii acesteia în executare, în procedura soluționării cererii de transferare a sus-numitului într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei.
Din documentele atașate sesizării rezultă că, fiul lui și, născut la 26.03.1980, în B, este cetățean român și prin sentința penală sus menționată, rămasă definitivă, a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 139.1, 237 și 242.1 din Codul penal spaniol, constând în aceea că, la 14.12.2005, împreună cu alte persoane neidentificate, a intrat în locuința lui, l-a lovit la cap, l-a legat și l-a strangulat, provocându-i moartea, după care a sustras din locuință suma de 20 euro.
Prin aceeași hotărâre, definitivă la 26.01.2007, s-a dispus deducerea, din pedeapsă a arestării preventive, de la 18.12.2005 la zi.
Faptele comise de inculpatul condamnat în Spania au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. d Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 15 ani, la 25 ani și furt calificat, prev. de art. 208-209 Cod penal.
Persoana condamnată, și-a manifestat acordul de a fi transferat în România, pentru continuarea executării pedepsei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în sensul că, persoana condamnată este cetățean român și a consimțit să fie transferată, hotărârea de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transfer condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din pedeapsă, este îndeplinită condiția dublei incriminări și există acordul de principiu între statele de condamnare și de executare pentru realizarea transferului, Curtea, în baza art. 149-150 din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis sesizarea Parchetului, a recunoscut hotărârea de condamnare pronunțată de instanța străină, și a dispus transferarea condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei, deducând din pedeapsă perioada executată, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 40 lei urmând să se suporte din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare și cele necesitate de transfer, să rămână în sarcina statului român, conform dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul, considerând nelegală hotărârea întrucât hotărârea străină nu a fost recunoscută în integralitatea sa iar pe de altă parte, cu privire la conținutul drepturilor interzise la executarea persoanei condamnate, ca pedeapsă accesorie.
Potrivit Legii nr.302/2004 privind reglementarea în procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor penale și a actelor judiciare străine, recunoașterea se realizează în integralitatea sa conform art.115-121 din lege, precum și a dispozițiilor Convenției.
Or, Curtea de APEL BUCUREȘTI nu a recunoscut hotărârea străină în integralitatea sa, numai privitor la pedeapsa principală nu și cu privire la pedepsele accesorii, atâta timp cât, art.2 lit.k și i din Legea nr.302/2004, care definește termenii cu care operează actul normativ, prin noțiunea de condamnare se înțelege "orice pedeapsă sau măsură de siguranță aplicată ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, iar prin natura de siguranță, orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală".
Prin urmare, noțiunea de pedeapsă (supusă procedurii de transfer) trebuie definită în interpretare ca incluzând nu numai pedeapsa principală ci și pedepsele accesorii și complementare aplicate cum de altfel definește art.53 din Codul penal.
Totodată, în situația în care pedepsele accesorii nu se regăsesc sub aspectul felului sau duratei lor în norma penală incriminatoare, instanța va putea proceda la " condamnării", conform art.146 din Legea nr.302/2004 astfel încât această pedeapsă trebuie să corespundă atât cât este posibil, în ceea ce privește felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și în nici un caz, nu poate să agraveze situația condamnatului.
Pe de altă parte, instanța spaniolă stabilit ca pedeapsă accesorie pentru delictul de asasinat, incompatibilitate absolută pe tot timpul pedepsei vizând drepturile reglementate de art.66 din Codul penal spaniol, fără a le enumera.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de APEL BUCUREȘTI, care, în conformitate cu dispozițiile instanței de control judiciar, a solicitat autorităților spaniole, prin intermediul Ministerului Justiției și Libertăților lămurirea conținutului dispozițiilor art.66 din Codul penal spaniol, relații care au fost comunicate (filele 60-62 dosar de rejudecare).
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că sesizarea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că prin sentința din data de 19 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr. 4, rămasă definitivă, numitul a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asasinat și furt, prevăzute de art. 139.1, 237 și 242.1 din Codul penal spaniol.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile dublei incriminări prevăzută de art.129 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare definitivă pronunțată împotriva unui cetățean român, la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte care sunt incriminate deopotrivă de legea statului de condamnare și legea statului de executare.
În plus, ambele state sunt de acord asupra acestui transfer, iar această măsură este consimțită și de către persoana condamnată, aspect ce rezultă din înscrisurile existente la dosar.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează a recunoaște sentința penală din data de 19 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr. 4 în integralitatea sa și va dispune executarea în România în forma continuării executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, conform art.145 din Legea nr.302/2004.
Va deduce din pedeapsa de executat perioada de la 19 decembrie 2005 la zi.
Raportat la dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată, precum și la împrejurarea că autoritățile spaniole i-au aplicat, conform dispozițiilor legale incompatibilitatea pentru dreptul de sufragiu pasiv, în mod corespunzător, Curtea va constata, o dată cu recunoașterea sentinței în discuție, că aceasta corespunde dispozițiilor art. 71- 64 lit. a teza a II a Cod penal.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Recunoaște sentința penală nr.5/906 din 19.12.2006 a Judecătoriei d Instrucție nr.4 din - Spania, prin care cetățeanul român, fiul lui și, născut la 26.03.1980, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani și 6 luni închisoare și dispune transferarea condamnatului din Spania în România pentru continuarea executării pedepsei.
Deduce din pedeapsă perioada executată de la 18.12.2005 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact. 5 ex./13.08.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă
