Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(3/2010)
SENTINȚA PENALĂ NR. 43
Ședința din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER - - -
_________________________________________ _
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea Sesizării nr. 2008/II/5/2009 din data de 04 ianuarie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind recunoașterii Sentinței penale din data de 06.07.2007 a Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în Dosarul nr. 1004/07, definitivă prin Hotărârea din data de 28 februarie 2008 Tribunalului Suprem - a Penal, și punerii în executare a acesteia în procedura soluționării cererii de transferare a condamnatului persoană- transferabilă într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, conform art. 151 raportat la art. 139 alin. 4 din Legea nr. 302/2004, condamnatul persoană transferabilă a lipsit, fiind reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei (fila 4).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate - Serviciul cooperare judiciară în materie penală a transmis la dosar o adresă prin care a comunicat faptul că persoana transferabilă a fost liberat condiționat pe data de 28 decembrie 2009.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra sesizării cu care a fost învestită.
Reprezentantul Ministerului Public, față de faptul că persoana transferabilă a fost liberată condiționat, pune concluzii de respingere sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind recunoașterea Sentinței penale din data de 06.07.2007 a Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în Dosarul nr. 1004/07, definitivă prin Hotărârea din data de 28 februarie 2008 Tribunalului Suprem - a Penal, și punerea în executare a acesteia în procedura soluționării cererii de transferare a condamnatului persoană - transferabilă într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei. Arată că, în cauză, nu este îndeplinită și o altă condiție prevăzută de Legea nr. 302/2004, astfel încât, chiar dacă condamnatul nu ar fi fost liberat condiționat, sesizarea nu putea fi admisă întrucât acesta nu și-a dat consimțământul la transfer, iar împotriva sa nu a fost luată vreo măsură de expulzare sau înlăturare de pe teritoriul țării, după executarea pedepsei cu închisoarea.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, arată că este de acord cu reprezentantul Ministerului Public, solicitând respingerea sesizării.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 2008/II/5/2009 din data de 4 ianuarie 2010 (nr. 1/11/4.01.2010), Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoașterii și punerii în executare a Sentinței penale din data de 6.07.2007 Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în dosarul nr. 1004/07, definitivă prin Hotărârea din data de 28.02.2008 a Tribunalului Suprem - a Penal, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, Curtea constată următoarele:
Prin Sentința penală din data de 6.07.2007 Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în dosarul nr. 1004/07, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea specială a dreptului de sufragiu pasiv pe durata condamnării, precum și a dreptului de a se apropia de victima la o distanță mai mică de 200 de metri pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere ilegală de persoane, constând în aceea că, la data de 17.09.2006, împreună cu numiții, și, în baza unei înțelegeri anterioare, au acostat-o pe partea vătămată, fosta iubită a lui, în timp ce aceasta se afla împreună cu fiul său și al lui în vârstă de 2 ani și J în parcul din orașul cu aceeași denumire, și, împotriva voinței ei, în timp ce l-a luat pe copil și aștepta la volanul unei mașini parcată în apropiere, ceilalți trei au introdus-o pe victimă în autoturism, cu intenția de aod uce împreună cu minorul în Belgia, unde erau stabiliți acuzații.
Această sentință a rămas definitivă prin Hotărârea din data de 28.02.2008 a Tribunalului Suprem - a Penal, prin care a fost respins recursul în casație promovat în cauză.
Din documentele înaintate inițial de către autoritățile spaniole, rezultă că persoana condamnată a fost arestat preventiv, în dosarul nr. 1004/07, la data de 17.09.2006, executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia urmând a fi finalizată la data de 17.09.2010.
Prin adresa nr. 12761/2010 (70369/2009) din data de 10 februarie 2010, Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a comunicat Curții informațiile transmise de către autoritățile spaniole prin adresa nr. /08, din care rezultă că persoana condamnată a fost liberat condiționat la data de 28.12.2009 din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală din data de 6.07.2007 Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în dosarul nr. 1004/07 (filele 8-11 din dosarul instanței).
Totodată, Curtea constată că, la data de 17.11.2009, cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată a declarat, în fața reprezentantului Secției Consulare a Ambasadei României la Madrid, că renunță la cererea formulată și că nu mai dorește transferarea sa într-un penitenciar din România, întrucât a solicitat și urmează a-i fi acordată în statul de condamnare liberarea condiționată, manifestarea de voință în acest sens fiind exprimată și în cuprinsul declarației olografe a condamnatului dată cu acest prilej (filele 29-31 din dosarul Parchetului).
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că, deși fapta descrisă în hotărârea definitivă de condamnare are corespondent și în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la 7 la 15 ani, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa rămas fără obiect, condamnatul fiind pus în libertate din executarea pedepsei cu închisoarea pentru a cărei continuare s-a solicitat transferul într-un penitenciar din România.
Totodată, se constată că, în speță, nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată nu și-a dat consimțământul la transfer, declarând expres în fața reprezentantului Secției Consulare a Ambasadei României la Madrid că nu mai dorește transferarea sa într-un penitenciar din România, întrucât urmează să beneficieze de liberarea condiționată în statul de condamnare.
Deoarece recunoașterea hotărârii definitive de condamnare pronunțată în străinătate, a fost solicitată de către Parchet exclusiv în cadrul procedurii de transferare a persoanei condamnate, astfel cum este reglementată în art. 141 și urm. din secțiunea a II-a, capitolul 2 al titlului VI din Legea nr. 302/2004, iar, în speță, pentru motivele anterior arătate, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, Curtea apreciază că sesizarea ce i-a fost înaintată nu este întemeiată nici în ceea ce privește recunoașterea hotărârii respective, fără ca această împrejurare să împiedice în viitor aplicarea procedurii speciale și distincte de recunoaștere a acelei hotărâri, reglementată în art. 115 și urm. din capitolul 1 al titlului V din aceeași lege.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, atât în ceea ce privește recunoașterea Sentinței penale din data de 6.07.2007 Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în dosarul nr. 1004/07, definitivă prin Hotărârea din data de 28.02.2008 a Tribunalului Suprem - a Penal, cât și în ceea ce privește transferarea condamnatului din Regatul Spaniei într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a condamnatului persoană transferabilă, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, conform art. 189 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, privind recunoașterea Sentinței penale din data de 6.07.2007 Judecătoriei d e Instrucție nr. 6 din, pronunțată în dosarul nr. 1004/07, definitivă prin Hotărârea din data de 28.02.2008 a Tribunalului Suprem - a Penal, și transferarea condamnatului (cetățean român, fiul lui și, născut la data de 29.01.1986 în municipiul P N, județul N) din Regatul Spaniei într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.02.2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red./Dact.jud.
Ex.3 / 22.02.2010
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
