Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 45/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
( 2760/2008 )
SENTINȚAPENALĂ NR. 45
Ședința din Camera de Consiliu de la 2 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea sesizării înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 134/2007 a Tribunalului Provincial de în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate pentru a continua executarea pedepsei formulată de Ministerul Justiției al Spaniei - în fond după casare.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a lipsit persoana condamnată, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se Curții că nu au sosit relațiile solicitate de la Ministerul Justiției.
Curteanu mai insistă în relațiile solicitate de la Ministerul Justiției și având în vedere că condamnatul a renunțat la transferul în vederea executării pedepsei în România după ce, anterior și-a dat acordul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită a se avea în vedere și indicațiile date prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma admiterii recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva primei hotărâri pronunțată în prezenta cauză, respectiv sentința penală nr. 133 din 22 mai 2008, sentință ce a fost casată.
Pe fondul cauzei, chiar în condițiile în care condamnatul a renunțat la transferul său într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei definitive, apreciază că această situație este irelevantă întrucât renunțarea ulterioară nu poate fi echivalată ca o absență a consimțământului în sensul condițiilor cerute de Legea 302/2004 - modificată. Astfel, solicită admiterea sesizării parchetului așa cum a fost motivată și reținând cauza spre rejudecare, a se dispune transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, avându-se în vedere și indicația dată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul ca acest transfer să se refere și la amenda precizată în actele și lucrările dosarului.
Apărătorul persoanei condamnate solicită respingerea sesizării parchetului, avându-se în vedere că aceasta a renunțat la cererea de transfer inițial formulată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 133/F din 22 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut sentința nr. 134/2007 a Tribunalului Provincial de - Secția a V-a din 13.12.2007.
De asemenea, s-a dispus transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus prevenția de la 11 mai 200 6 la zi.
Hotărârea a fost pronunțată constatându-se îndeplinite exigențele art. 129 din legea nr. 302/2004, inclusiv consimțământul exprimat de persoana transferabilă la data de 15.11.2007.
Prin decizia penală nr. 3131 din 6.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală s-a admis recursul procurorului, a fost casată sentința nr. 133 din 22 mai 2008 Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a apreciat că în mod greșit instanța de fond, recunoscând sentința pronunțată de autoritatea judiciară spaniolă, a dispus numai transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei închisorii fără a se pronunța și cu privire la executarea pedepsei amenzii de 200.000 euro dispusă prin aceeași sentință.
De asemenea, instanța de recurs, a constatat că instanța de fond nu a depus diligențe pentru a lămuri pe deplin stadiul executării pedepselor aplicate condamnatului.
Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare dispusă prin decizia mai sus arătată prezenta cauză s-a înregistrat pe rolul curții de Apel București la data de 18.12.2008.
În vederea soluționării cauzei, cât și în considerația îndrumării instanței de recurs, au fost solicitate relații la Direcția Drept Internațional și Tratate din Ministerul Justiției cu privire la stadiul executării pedepselor aplicate persoanei transferabile prin sentința penală nr. 134/20078 din 13.12.2007 a Tribunalului Provincial de (17, 21, 26).
Din adresa nr. 9363/09 din 05.02.2009 a Direcției Drept Internațional și Tratate ( 29) rezultă că persoana transferabilă " a renunțat la transferul în vederea continuării pedepsei în România" ( 30, 31).
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
1.Persoana transferabilă, - cetățean român, a fost condamnată prin sentința penală nr. 134 din 13.12.2007 a Tribunalului Provincial de (Regatul Spaniei) la 5 ani închisoare și amenda de 200.000 euro pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 368 din Codul penal spaniol, reținându-se că la 11 mai 2006 fost depistat pe aeroportul din având în bagaje, încălțăminte și în corp 744,8 gr. heroină.
Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Executarea pedepsei închisorii a început la 11.05.2006, condamnatul fiind încarcerat în Penitenciarul.
2.La data de 15.11.2007 condamnatul a solicitat transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei în țara de origine (8-14 ).
Ulterior, persoana transferabilă și-a reconsiderat poziția, revenind asupra acordului privind transferul, fapt comunicat de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin adresa nr. 373/07 ( 29-31).
3. Potrivit art. 3 pct. 1 lit. d, teza I din Convenția Asupra transferării persoanelor condamnate (seria - europene nr. 112, adoptată la 21.03.1983 și ratificată de România prin 76/1996) transferul persoanei condamnate trebuie consimțit de aceasta.
De asemenea, potrivit art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția asupra transferării persoanelor condamnate (seria tratatelor europene nr. 167, adoptat la 18.12.1997 la Strasbourg și ratificat de România prin nr.OG 92/1999, aprobată prin Legea 511/2001) persoana condamnată poate fi transferată în statul de executare și fără consimțământul acesteia atunci când prin hotărârea de condamnare sau printr-o hotărâre administrativă s-a luat și măsura expulzării persoanei respective.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 129 lit. d din Legea 302/2004) modificată transferul unei persoane condamnate este condiționat, între altele, de consimțământul acesteia.
Or, în cauză, renunțarea la transfer (astfel cum a fost comunicată de autoritățile spaniole) echivalează cu o retragere expresă a consimțământului de către persoana condamnată.
Totodată este de observat că prin hotărârea de condamnare, autoritatea judiciară spaniolă nu a dispus și expulzarea persoanei condamnate.
În acest context normativ și faptic, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 129 din Legea 302/2004 și actele normative internaționale ratificate de România, în vederea transferării condamnatului.
De asemenea, cum recunoașterea hotărârii judecătorești străine are caracter accesoriu, pe lângă procedura transferului, nu există nici un motiv de aoa dmite separat.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 149, 150 din Legea nr. 302/2004, Curtea va respinge, ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 134 din 13.12.2007 a Tribunalului Provincial de - Secția V-a și transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Respinge, ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 134/2007 din 13.12.2007 a Tribunalului Provincial - de - Secția V-a și transferul condamnatului - fiul lui și, născut la 30.01.1982 - încarcerat în Penitenciarul din, Spania, CNP - - într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu - 100 lei va fi suportat din - 100 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată azi, 2.03.2009 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.
5 ex.-4.03.2008
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu
