Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 5/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.5/F/CC
Ședința Camerei de Consiliu din data de 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de autoritățile judiciare elvețiene - Departamentul de Justiție și Poliție, prin Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Pitești, potrivit art.117 din Legea nr.302/2004, modificată și completată de recunoaștere și executare a pedepsei de 2 ani cu privare de liberate pentru infracțiunile de viol și constrângere sexuală, prev.de art.190 și art.189 din codul elvețian de procedură penală, aplicată cetățeanului român -, fiul lui și, născut la data de 4 februarie 1976, CNP -, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, a lipsit persoana comnată.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc la data de 4 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea până la această dată, iar în urma deliberării a pronunat următoarea sentință.
CURTEA:
Asupra cererii de față;
Deliberând, constată:
La data de 23 aprilie 2009, fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești, sub nr-, cererea de recunoaștere și executare a unei pedepse de 2 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Elveția, numitului, cetățean român, cerere transmisă Curții de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, căruia i-a fost înaintată de către Ministerul Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională în materie penală.
Prin această cerere, autoritățile judiciare din Elveția, respectiv Departamentul de Justiție și Poliție, Oficiul al Justiției, Unitatea, solicită ca statul român să recunoască și să pună în executare pedeapsa de 2 ani închisoare, pronunțată în Elveția, împotriva numitului, resortisant român, fiul lui și, născut la data de 4 februarie 1976, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul A, identificat prin seria nr.-, -.
In acest sens, a trimis, anexat, o sentință pronunțată la data de 11 ianuarie 2008 de către Secția a III- Penală a Curții Supreme a Cantonului, a 3-a Cameră de punere sub acuzare, ce confirmă sentința din 24 aprilie 2007 Tribunalului d e district II -, din care rezultă că persoana menționată a fost condamnată de tribunal printr-o sentință definitivă și executorie, la o pedeapsă de 2 ani de privare de libertate, cu deducerea a 86 de zile de detenție preventivă pentru viol și constrângere sexuală.
Totodată, se arată că numitul a fost convocat pentru executarea pedepsei pronunțată împotriva sa, acesta, însă, nu a dat curs ordonanței de înfățișare care i-a fost transmisă la adresa din România, iar conform mesajului Interpool B din data de 9 octombrie 2008 rezultat că se află în România și, ca urmare, conform art.2 al Protocolului adițional la Convenția privind transferul persoanelor condamnate din 18 decembrie 1997, solicitat executarea condamnării menționate în România.
Curtea, examinând această cerere, în raport de toate actele și lucrările dosarului, constată că în cauză sunt incidente prevederile Titlului V, art.115-121 din Legea nr.302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, vizând recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare.
In acest sens, Curtea reține că sunt întrunite condițiile pentru recunoaștere prevăzute de art.116 din această lege.
Astfel, cu privire la condiția ca asumarea unei asemenea obligații de recunoaștere să se facă printr-un tratat internațional la care ambele state să fie parte, Curtea menționează că o atare obligație este stabilită prin Convenția europeană asupra tranferărilor persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr.76 din 12 iulie 1996, precum și prin Protocolul adițional la această Convenție, ratificat prin Ordonanța Guvernului nr.92 din 30 august 1999, aprobată prin Legea nr.511/2001, despre care autoritățile elvențiene fac vorbire în cererea adresată.
Acest Protocol este semnat de toate statele Consiliului Europei, printre care și România și Elveția, astfel că este împlinită condiția asumării acestei obligații, printr-un tratat internațional, fiind realizată astfel condiția recunoașterii în conformitate cu dispozițiile art.116 lit.a menționate mai sus.
Mai mult, Curtea constată că art.2 din acest Protocol este pe deplin incident cauzei de față, el fiind aplicabil în situația când un cetățean al uneia dintre părți față de care hotărârea de condamnare definitivă a fost pronunțată pe teritoriul unei alte părți, s-a refugiat pe teritoriul celeilalte părți, înainte de a fi executat condamnarea, urmărind să se sustragă de la executarea pedepsei aplicată de statul de condamnare, așa cum de altfel, rezultă și din cauza de față, când condamnatul a fost localizat de interpol pe teritoriul României, deși urma să execute o pedeapsă cu privare de libertate în Elveția.
De asemenea, din motivarea nuanțată a hotărârilor instanțelor elvețiene, cu privire la pedeapsa aplicată numitului, conform traducerii efectuate în cauză, rezultă că este îndeplinită și o altă condiție prevăzută de Legea nr.302/2004, vizând recunoașterea hotărârii străine și anume, respectarea dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, procesul penal desfășurat în Elveția fiind în conformitate cu exigențele unui asemenea proces echitabil cerut de Convenție.
Fiind întrunite și celelalte condiții legale pentru recunoaștere, precizate de art.116 din Legea nr.302/2004, Curtea constată că în cauză au fost realizate și condițiile prevăzute de art.117 din aceeași lege, vizând procedura de recunoaștere la cererea unui stat străin.
Astfel, Curtea, ascultând concluziile procurorului ce solicită admiterea cererii, și declarațiile condamnatului că este de acord cu efectuarea pedepsei în România, va admite această cerere de recunoaștere și executare a unei pedepse pronunțate de instanțele judiciare elvețiene, de 2 ani închisoare împotriva numitului.
De menționat, că susține, în apărarea sa, că este nevinovat, însă, Curtea nu poate aprecia asupra vinovăției sau nevinovăției acestuia, având în vedere că în această procedură nu se pune în discuție fondul cauzei, existând asumat prin convențiile internaționale încheiate principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor, la care statele părți s-au obligat.
Așa fiind, cum se constată îndeplinite condițiile prevăzute de legea română dar și de convențiile internaționale, cu privire la recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile elvețiene, urmează ca, în baza art.114 alin.4 din Legea nr.302/2004, a fi substituită pedeapsa neexecutată de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunile de viol și constrângere sexuală prevăzute de art.190 și 189 din Codul elvețian de procedură penală, cu o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
In acest sens, Curtea va avea în vedere o unică situație de fapt, în baza căreia se face încadrarea potrivit legii penale elvețiene, dar și potrivit legii penale române.
O atare situație de fapt, constă în aceea că numitul a fost condamnat de către autoritățile judiciare elvețiene, pentru că în data de 1 iunie 2006, silit-o pe doamna Franza, pe un câmp, prin superioritatea sa corporală, la un sex oral, iar după ce l-a satisfăcut oral, a consumat actul sexual normal, cu tot refuzul ei fizic și verbal.
Situația de fapt arătată este incriminată, potrivit legii penale române de către infracțiunea de viol prevăzut de art.197 alin.1 Cod penal, aceasta fiind infracțiunea corespondentă infracțiunilor de constrângere prevăzută de art.189 și viol, prevăzută de art.190 din Codul d e procedură penală elvețian, regăsindu-se în conținutul acestei infracțiuni elementele ce vizează violul și anume, constrângerea la un act sexual de orice natură fie el normal sau oral.
In consecință, Curtea va substitui pedeapsa neexecutată de 2 ani cu privare de libertate, aplicată de autoritățile judiciare elvețiene, pentru infracțiunile prevăzute de art.189 și 197 alin.1 din Codul d e procedură penală elevețian, cu pedeapsa de 2 ani închisoare corespunzătoare din legea română, pentru infracțiunea de viol, prev. și ped. de art.197 alin.1 Cod penal, ce se va executa în condițiile art.57 Cod penal.
Totodată, întrucât hotărârea sau actul judiciar străin produce efecte juridice conform art.116 lit.e din Legea nr.302/2004 în România, în conformitate cu prevederile Codului penal român, vor fi aplicate și dispozițiile art.71 alin.1 Cod penal, rap. la art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal și se va deduce din această pedeapsă perioada executată în detenție preventivă în Elveția de 86 de zile.
De asemenea, în condițiile legii române, se va dispune emiterea mandatului de executare a acestei pedepse, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de această cauză vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de autoritățile judiciare elvețiene - Departamentul federal de Justiție și Poliție - de recunoaștere și executare a pedepsei de 2 ani, cu privare de libertate pentru infracțiunile de viol și constrângere sexuală prevăzute de art.190 și art.189 din Codul elvețian de procedură penală, aplicată cetăeanului român, fiul lui și, născut la 4 februarie 1976 în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul A, identificat prin seria nr.-, -, de Tribunalul d e district II, -, prin sentința din 24 aprilie 2007, definitivă prin sentința pronunțată din 11 ianuarie 2008 de Curtea Supremă a Cantonului a 3-a Cameră de punere sub acuzare.
Substituie pedepsei neexecutată de 2 ani, cu privare de libertate menționată, pedeapsă corespunzătoare legii penale române și anume, pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 Cod penal, ce se va executa în condițiile art.57 Cod penal, cu aplicarea art.71 alin.1 rap. la art.64 alin.1 lit.a, b Cod penal.
Deduce perioada executată în detenție preventive de 86 de zile.
Dispune emiterea mandatului de executare a acestei pedepse după rămânerea definitivă a casetei hotărâri.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 12 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4
23 iunie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu
