Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Decizia 85/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 85/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de, și împotriva încheierii penale nr. 1/P din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Se constată că recursurile au fost dezbătute în ședința publică din 9 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru azi, 16 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 1 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor, a admis cererea formulată de către DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM BIROUL TERITORIAL BIHOR și în consecință a dispus transferul de proceduri penale efectuate de autoritățile judiciare române în dosar nr. 22/D/P/2007 al acestei structuri teritoriale privind pe: inculpatul - cetățean elvețian, fiul lui și, născut la 27 iunie 1950 în localitatea - Elveția, studii superioare, ocupația publicist, posesor al pașaportului cod nr.F-, eliberat de autoritățile elvețiene din, domiciliat în Elveția- localitatea - CH - 3968, cu domiciliul ales în O, str. - nr.7, județul B, la sediul cabinetului avocațial, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3, 4 și 5 din nr.OUG 31/2002 și art. 7 din Legea 39/2003; învinuitul, nume anterior G, pseudonim cu dublă cetățenie română și franceză, fiul lui și, născut la 19 noiembrie 1945 în P, județul P, posesor al actului de identitatea Cartea Națională de Identitate nr.- emis de către autoritățile franceze, studii superioare, publicist privat, domiciliat în, domiciliat în - Franța și în comuna Pietroasa sat - nr.1, județul B, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3, 4 și 5 din nr.OUG31/2002 și art. 7 din 1L39/2003 și învinuitul - cetățean elvețian, născut la 4 noiembrie 1947 în, canton -Elveția, domiciliat în -, cod 1820 Canton - Elveția posesor al cărții de identitate seria E-- eliberată de autoritățile elvețiene la 27 ianuarie 2003 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin.-1 și art. 4 alin.1 din OUG nr.31/2002 și art. 7 din legea nr. 39/2003 în favoarea autorităților judiciare elvețiene în vederea continuării procedurilor inițiate de autoritățile judiciare române competente pentru faptele de mai sus, fapte care constituie infracțiuni conform legii penale române.
În motivarea încheierii tribunalul a reținut că, prin cererea depusă la Tribunalul Bihor O, la data de 11 mai 2007, înregistrată sub dosar nr. 2235/P/2007 DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Bihora solicitat instanței ca prin încheierea ce se va pronunța în cauză să se dispună transferul de proceduri, către autoritățile judiciare competente din Elveția privind pe inculpatul - cetățean elvețian - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3, art. 4 și art. 5 din OUG nr. 31/2002 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și pe învinuitul, nume anterior G, pseudonim cu dublă cetățenie franceză și română, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor prev. de art. 3, art. 4 și 5 din OUG nr. 31/2002 și art. 7 din Legea 39/2003 și învinuitul cetățean elvețian, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din OUG 31/2002 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În motivarea cererii se arată că la data de 18 septembrie 2006 lucrători din cadrul Serviciului urmăriți din Inspectoratul de Poliție al Județului B,
l-au deportat pe urmăritul internațional cetățean francez pe raza municipiului B, care era urmărit internațional pentru săvârșirea unei tentative de omor pe teritoriul Franței și care se afla însoțit de inculpatul, cazat la locuința acestui inculpat, locuință proprietatea comună a lui și a învinuitului - cetățean româno-francez, și cu numiții și - acești doi fiind cetățeni francezi - locuința fiind situată în localitatea Pietroasa sat, nr. 1, județul B, compusă din 16 camere.
Cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare în locuința sus menționată, au fost depistate mai multe arme de foc, muniție, toate în stare de funcționare și un număr mare de materiale scrise, cărți și reviste cu caracter xenofob în principal antisemit, precum și un manuscris al cărții " ECRIT DE COMBAT " - autor ( de 1999 - 2005).
Cu prilejul perchezițiilor sistemelor de informații aparținând inculpatului și învinuitului au fost depistate materiale scrise și imagini cu același caracter.
Din evidențele Județului B și a unui Notarial din B, județul B rezultă că la 5 noiembrie 2003, învinuitul, inculpatul și au înființat o fundație culturală cu denumirea " și " ( Justice) redactată în limba română și franceză - scopul declarat al fundației fiind printre altele cunoașterea istoriei universale și implicația acesteia asupra istoriei naționale, precum și o societate civilă patrimonială "La " redactată în limba română și franceză, asociați fiind inculpatul și învinuitul, cu aport în numerar 2.000 EURO, din partea inculpatului și cu aport în natură din partea învinuitului a imobilului din comuna Pietroasa sat, nr.1, cât și cetățeni francezi și, fiecare cu un aport în numerar de 2.000 EURO.
S-a mai arătat că a fost condamnat în Franța de mai multe ori (Curtea de Apel ) pentru contestarea crimelor împotriva umanității, iar a fost condamnat și el la 17 mai 2006 de către aceeași C de Apel tot pentru contestarea crimei contra umanității, iar inculpatul a fost condamnat în Elveția pentru revizionism, iar fundația și a fost dizolvată în martie 2002.
În noiembrie 2003 inculpatul s-a mutat la locuința din pietroasa sat, cu efectivele personale, inclusiv cărți, unde și-a continuat activitatea cu caracter revizionist, tipărind cu ajutorul învinuitului 1.000 exemplare ale cărții sale "Ecris de Combat" /11999-2005) de (1999-2005) editate la Imprimeria de Vest O (având în conținut texte cu caracter revizionist )
Aceste idei revizioniste au fost susținute la conferința cu caracter revizionist de la în ianuarie 2002, răspândit pe teritoriul Franței, Elveției și României exemplare din această carte, inculpatul fiind invitat în 2006 la o conferință cu caracter revizionist în - în 6 decembrie 2006 în condițiile în care astfel de conferințe sunt interzise în Europa rezultând astfel fără putință de tăgadă continuarea activității revizioniste pentru care a cost condamnat în Elveția unde a executat 17 luni de închisoare pentru răspândirea și distribuirea în această țară a 4.000 exemplare a cărții " Justice".
S-a mai învederat că în 13 decembrie 2006 inculpatul s-a întâlnit în Gara CFR O cu învinuitul cetățean elvețian, pentru a publica materiale cu caracter antisemit, fotografii, filme în format electronic și publicații, în vederea răspândirii acestora, care au fost ridicate și constituie corpuri delicte, stabilindu-se ca se ocupa cu corectarea și traducerea cărților scrise de "prieteni".
În motivarea cererii de transfer s-a învederat că ancheta în materialitatea sa necesită mari cheltuieli, derivând din traducerea materialelor cu caracter xenofob și că cercetarea poate fi finalizată în mai bune condițiuni de autoritățile elvețiene.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 și următoarele din legea 302/2004 privind cooperarea juridică internațională în materie penală și completările ulterioare aduse prin Legea nr. 224/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii formulate, tribunalul a reținut următoarele:
În dosarul nr. 22/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Oradeaa fost începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul la data de 18 septembrie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 1 și art. 271 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 iar apoi au fost extinse cercetările și începută urmărirea penală la data de 19 septembrie 2006 față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. c Cod penal și art. 3, 4, și 5 din OUG nr. 31/2002.
La aceeași dată de 19 septembrie 2006 s-au extins cercetările și începută urmărirea penală și față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 279 alin. 1 Cod penal rap. la art. 279 alin.3 lit. a Cod penal cât și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.3, 4 și 5 din OUG nr. 31/2002 și începerea urmăririi penale la data de 16 ianuarie 2007 față de învinuitul cetățean elvețian - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. 1 și art. 4 alin.1 din OUG nr. 31/2002.
Apoi, prin ordonanța din data de 19 aprilie 2007, în temeiul art. 38 Cod procedură penală, art. 110 și art. 111 și următoarele din Legea 302/2004 privind cooperarea juridică internațională în materie penală, art. 249, art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus disjungerea cercetărilor față de inculpatul - cetățean elvețian pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3, art. 4 și art. 5 din OUG. 31/2002, cât și față de învinuitul - cetățean francez și român pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3, art. 4, art. 5 din OUG. Nr. 31/2002 și de asemenea disjungerea cercetărilor față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin.1 și art. 4 alin.1 din OUG 31/2002, dispunându-se totodată ca dosarul format și înregistrat cu nr. 22/D/P/2007 să fie înaintat Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție în vederea sesizării transferului de proceduri în acest dosar în vederea sesizării transferului de proceduri către autoritățile elvețiene.
În cauză la data de 16 iulie 2007 s-a dispus de către învinuitul o cerere în care au fost ridicate următoarele excepții: excepția necompetenței materiale a promotorului cererii de transfer de proceduri a DIICOT aparținând de Tribunalul Bihor, a inadmisibilității cererii de transfer de proceduri, ținând cont de faptul că faptele cercetate sunt de natură politică sau conexe unei infracțiuni politice precum și a inadmisibilității cererii de transfer de proceduri, lipsind caracterul incriminării faptelor în România a Confederației.
Tribunalul a reținut că excepțiile invocate nu au suport legal în condițiile în care cererea de transfer de proceduri a fost făcută de organul care a instrumentat cauza, faptele pentru care sunt cercetați inculpații și învinuiții și nu sunt de natură politică sau conexe unei infracțiuni politice iar incriminarea unor astfel de fapte are corespondent atât în România cât și în Confederația, în condițiile în c are inculpatul a fost condamnat în Elveția pentru săvârșirea unei astfel de fapte iar învinuitul a fost condamnat și el în Franța pentru fapte asemănătoare.
Nu poate fi primită de asemenea susținerea că nu s-a uzat în cauză de formularea unei cereri de extrădare, anterioară cererii de transfer de proceduri în condițiile în care, inculpatul și învinuiții nu au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, în Confederația elvețiană așa cum este stipulat în art. 22 din Legea 302/2004.
De asemenea, s-a reținut că în cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 110 din Legea nr. 302/2004 partea finală care vorbește de "situația în care s-a solicitat extrădarea și cererea a fost respinsă " deoarece nu s-a solicitat extrădarea, deci instanța nu a pronunțat nici o hotărâre cu referire la această situație.
Conform art.111 alin. 1 din Legea 302/2004 "transferul de proceduri penale se poate solicita de organul de urmărire competent, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală " cum este cazul în speță.
Tribunalul a apreciat că, în condițiile în care statul solicitat, respectiv Confederația elvețiană are competența de jurisdicție să instrumenteze astfel de cauze și în care două dintre părți sunt cetățeni elvețieni cu domiciliul în Elveția, respectiv inculpatul și învinuitul locuiesc efectiv în această țară, cercetările se vor putea efectua cu o mai mare eficiență în această țară, situație față de care: se va admite cererea formulată de către DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Oradea și se va dispune transferul de proceduri penale efectuate de Autoritățile Române în dosar nr.22/D/P/2007 al acestei structuri teritoriale privind pe inculpatul, învinuitul și învinuitul, în favoarea autorităților elvețiene în vederea continuării procedurilor inițiale de autoritățile judiciare române competente pentru faptele reținute în sarcina acestora, fapte care constituie infracțiuni conform legii penale române.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs, și, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii și respingerea pe fond a cererii de transfer de procedură.
Recurentul a învederat instanței de control judiciar împrejurarea că încheierea recurată conține vicii, respectiv, în dispozitivul încheierii s-au inserat în mod greșit datele sale de stare civilă, respectiv data nașterii, iar în considerentele încheierii s-a făcut referire, în mod eronat, că este cetățean elvețian și are domiciliul în această țară, motiv pentru are s-a impune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanță. Totodată, recurentul a reliefat că, în speță, suntem în prezența unei infracțiuni de natură politică și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se proceda la transferul de procedură.
Recurenții și au achiesat la concluziile formulate de către recurent și au solicitat instanței de control judiciar respingerea ca neîntemeiată a cererii de transfer de procedură.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, cu referire la art. 110 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar recursurile formulate în cauză sunt fondate și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, vor fi admise ca atare, iar hotărârea atacată va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare la prima instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 11 mai 2007 (filele 3-8), Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor, a solicitat instanței competente transferul de proceduri privind pe inculpatul și învinuiții și, către autoritățile judiciare elvețiene, în vederea efectuării urmăririi penale față de aceștia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3, 4, 5 din OUG nr. 31/2002, acesta din urmă fără reținerea alin. 5 din OUG nr. 31/2002.
În motivarea cererii, procurorul a arătat că, la 18 septembrie 2006, organele de poliție l-au depistat pe cetățeanul francez Ciril în localitatea B, acesta fiind însoțit de inculpatul și învinuiții din prezenta cauză. Cetățeanul francez era urmărit internațional pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor pe teritoriul Franței și se refugiase în România, fiind cazat în locuința lui, din comuna Pietroasa, sat, județul Urmare a efectuării unei percheziții domiciliare, în această locuință s-au găsit două arme de foc cu muniția aferentă, în stare de funcționare, precum și cartușe de vânătoare, precum și un număr impresionat de materiale scrise, cărți și reviste cu caracter xenofob, inclusiv un manuscris al cărții intitulate "Ecrit de combat 1995- 2005", al cărei autor este.
Din verificările efectuate s-a constatat că, la 5 noiembrie 2003, învinuitul și inculpatul, au înființat o fundația culturală, cu denumirea " și ", precum și o societate civilă patrimonială "La maison verte", avându-i ca asociați pe cei doi și pe cetățenii francezi și.
Autoritățile judiciare franceze au comunicat că, a fost condamnat la 21 iunie 2000, de către Curtea de Apel din, pentru contestarea existenței crimelor împotriva umanității și publicitate interzisă la lucrări periculoase pentru tineri, iar, a fost condamnat la 17 mai 2006, de către aceeași instanță, pentru contestare a crimei contra umanității.
Centrul de Cooperare Internațională a comunicat că, a fost condamnat în Elveția pentru revizionism, activitatea desfășurată prin intermediul aceleași fundații înființate și în România " justice".
Se susține de către procurorul de caz că, inculpatul și învinuiții, după ce au fost condamnați pe teritoriul altor state, au venit în România, cu o serie de materiale cu conținut antisemit - fotografii, filme în format electronic - prin care se nega, publicații și alte documente cu același caracter, continuându-și activitatea de promovare a ideilor și concepțiilor xenofobe, faptele acestora încadrându-se juridic în infracțiunile prevăzute de art. 3, 4 și 5 din Ordonanța de Urgență nr. 31/2002, respectiv art. 3 și 4 din OUG nr. 31/2002 pentru învinuitul.
Prin ordonanța din 1 august 2007, emisă în dosarul nr. 22/D/P/2007, procurorul a extins cercetările penale față de cele trei persoane, mai sus menționate, și pentru infracțiunea prevăzută de articolul 7 din Legea nr. 39/2003 (fila 47).
Organul de urmărire penală a apreciat că, datorită cuantumului ridicat al cheltuielilor judiciare avansate de stat avansate de stat pentru traducerea materialelor cu caracter xenofob și antisemit, precum și a cheltuielilor ocazionate de solicitarea opiniilor de specialitate asupra caracterului ilegal al materialelor, ținând seama și de împrejurarea că două dintre persoanele cercetate au domiciliul în Elveția, se justifică admiterea cererii de transfer de procedură.
Tribunalul Bihor, prin încheierea recurată a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor și a dispus transferul de proceduri penale efectuate de autoritățile judiciare române în dosarul nr. 22/D/P/2007 privind pe și și în favoarea autorităților judiciare elvețiene, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 3, 4 și 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 - ultimul fără reținerea alineatului 5 -, și articolul 7 din Legea nr. 39/2003.
În considerentele încheierii, Tribunalul Bihora reținut că cercetările penale au fost efectuate de către un organ competent, infracțiunile nu sunt de natură politică sau conexe unei infracțiuni politice, iar incriminarea unor astfel de fapte are corespondent atât în România cât și în Confederația elvețiană "în condițiile în care inculpatul a fost condamnat în Elveția pentru săvârșirea unei astfel de fapte iar învinuitul a fost condamnat și el în Franța pentru fapte asemănătoare". Totodată, s-a reținut că, nu se impunea formularea unei cereri de extrădare în cauză, întrucât inculpatul și învinuiții nu au comis infracțiunile în Confederația, așa cum prevede articolul 22 din Legea nr. 302/2004, nici dispozițiile articolului 110 din Legea nr. 302/2004, teza finală, fiind aplicabile prevederile articolului 111 alineatul 1 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care "două dintre părți sunt cetățeni elvețieni cu domiciliul în Elveția, respectiv inculpatul și învinuitul locuiesc efectiv în această țară, astfel că cercetările se vor putea efectua cu mai mare eficiență" în Elveția.
Hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică, în speță fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 10 Cod procedură penală.
În cauza dedusă judecății, organul de urmărire penală a solicitat transferul de procedură în materie penală către autoritățile judiciare elvețiene, privind pe și și, persoane învinuite de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 3, 4 și 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 - ultimul fără reținerea alineatului 5 -, și articolul 7 din Legea nr. 39/2003.
Potrivit articolului 110 alineatul 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 224/2006 -, incident la data sesizării instanței, autoritățile judiciare române pot solicita transferul exercitării urmăririi penale într-un stat străin, dacă sunt îndeplinite, în afara condițiilor generale prevăzute de lege, cumulativ următoarele condiții speciale: a) fapta constituie infracțiune potrivit legii române și legii statului solicitat; b) fapta este sancționată de lege cu o pedeapsă privativă de liberate mai mare de 2 ani; c) transferul procedurii penale servește intereselor unei bune administrări a justiției sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare.
În alineatul 2 al textului legal se menționează că, transferul procedurii penale poate avea loc și în următoarele cazuri: a) inculpatul se află în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat pentru o infracțiune mai gravă decât cea comisă în România; b) inculpatul are domiciliul pe teritoriul statului solicitat și, în temeiul legii acestui stat, extrădarea este refuzată sau ar fi refuzată în cazul formulării unei cereri.
Instanța română competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Bihor, conform prevederilor art. 27 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003.
Instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la cererea formulată de către procuror prin examinarea îndeplinirii cumulative a condițiilor speciale inserate în conținutul art. 11 din Legea nr. 302/2004. Or, în raport de expunerea instanței de fond, extrem de succintă și schematică, necuprinzând nici măcar referiri cu privire la condițiile cerute de lege în vederea admiterii cererii de transfer de proceduri sau cu privire la alte circumstanțe ale cauzei, instanța de control judiciar nu poate face o apreciere asupra faptului dacă în speță prima instanță a făcut sau nu o verificare efectivă a condițiilor prevăzute de lege și, cu atât mai puțin, dacă transferul de proceduri se justifică sau nu.
Simpla susținere a instanței de fond în sensul că faptele sunt incriminate și de legislația statului solicitat, nu este de natură a îndritui instanța să aprecieze că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 110 alineatul 1 din Legea 302/2004, la dosarul cauzei neexistând vreo dovadă în acest sens. Totodată, prima instanță a reținut în mod greșit că este cetățean elvețian și locuiește pe teritoriul acestui stat și nu a motivat de ce transferul procedurii servește unei bune administrări a justiției sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare.
Procedând în acest mod, prima instanță nu a rezolvat practic fondul cauzei, condiții în care se impune casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu-i priva pe recurenți de un grad de jurisdicție.
În rejudecare, instanța de fond urmează să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de art. 110 din Legea nr. 302/2004, modificată, precum și dacă organul de urmărire penală s-a consultat cu autoritățile elvețiene, le-a informat cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către cetățenii elvețieni și s-a consultat cu privire la procedurile ce urmează a fi demarate. Totodată, se va verifica dacă în speță sunt incidente prevederile articolului 21 din Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală, Strasbourg, 20 aprilie 1959, ratificată de România prin Legea nr. 236/1998, având în vedere că Elveția nu este parte la Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală, Strasbourg, 15 mai 1975, ținând seama și de prevederile art. 7 din Actul Elvețian din 20 martie 1981 privind asistența judiciară în materie penală.
De asemenea, instanța de fond urmează să analizeze cererile formulate de apărare, prin motivele de recurs, precum și solicitată procurorului de ședință de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind disjungerea cererii cu privire la, care are dublă cetățenie, română și franceză.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate în cauză, se va casa încheierea și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, ținând seama de considerentele prezentei decizii, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, onorariile pentru apărarea din oficiu urmând a fi achitate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 oct, 2 lit. c Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de și și împotriva încheierii penale nr. 1/P din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Onorariile pentru av. (delegația nr. 1279/2008) în sumă de 150 lei și pentru av. (delegația nr. 1863/2009) în cuantum de 320 lei, vor fi achitate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GEFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. fond.
tehnored. 4 ex. 16.02.2010, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
