Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 149/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 149/
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Focșani și Tribunalul Vrancea cu privire la soluționarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în F,-, - 5,. 9, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30 octombrie 2008, apoi la data de 04 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2308/18 dec.2007, Judecătoria Focșania declinat în favoarea Tribunalului Vrancea competența de soluționare a cererii formulate de petentul, înregistrată pe rolul primei instanțe sub nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice V să se dispună anularea sentinței penale nr. 665/31.05.1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului F, în dosarul penal nr. 2350/1960 și pe cale de consecință să se dispună restituirea bunurilor imobile, casă și teren, supuse confiscării.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentința penală nr. 665/31.05.1960 al Tribunalului Popular al Raionului F, tatăl său, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a dispus confiscarea totală a averii și trecerea în patrimoniul statului, fără a exista o cerere aprofundată a cauzei și s-a urmărit condamnarea tatălui său pentru simplul motiv că era considerat mic comerciant și făcea parte dintr-o clasă socială ce trebuia exterminată.
Pentru aceste considerente, a solicitat anularea sentinței penale menționate și obligarea statului român la despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.
Potrivit art. 389 Cod procedură penală, contestația în anulare se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere și pentru cazurile arătate în art. 386 lit. a, c și e Cod penal, iar pentru cazul arătat în art. 386 lit. d Cod penal la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Cum, în cauza de față, hotărârea a rămas definitivă la o instanță superioară în grad judecătoriei, instanța în baza art. 39 Cod procedură penală, a admis excepția lipsei competenței materiale, iar în baza art. 42 Cod penal a declinat competența soluționării contestației în favoarea Tribunalului Vrancea.
Examinând cererea formulată de petent, prima instanță a considerat că aceasta constituie contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 665/31.05.1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului F, contestație care, în cazurile prevăzute de art. 386 alin. 1 lit. a, c și e Cod procedură penală se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul prevăzut la art. 386 lit. d Cod procedură penală se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Cum, în cauză, hotărârea a rămas definitivă la o instanță superioară în grad judecătoriei, instanța în baza art. 39 Cod procedură penală, a admis excepția lipsei competenței materiale iar în baza art. 42 Cod penal a declinat competența soluționării contestației în favoarea Tribunalului Vrancea.
Prin Sentința penală nr. 377/06.10.2008, Tribunalul Vrancea și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Focșani și a sesizat Curtea de Apel Galați în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că obiectul cererii formulate de petent nu-l constituie contestație în anulare, contestație la executare sau revizuire, ci acesta a înțeles să formuleze plângere împotriva pedepsei complementare a confiscării averii, invocând ca temeiuri de drept în raport de care să se verifice legalitatea și temeinicia pedepsei complementare aplicate, art. 21 și 25 pct. 6 alin. 3 din Codul penal, anterior și art. 72 din Codul penal în vigoare.
Ținând cont că normele de procedură penală nu reglementează o astfel de cale de atac împotriva unei hotărâri penale definitive, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale are dreptul de a se plânge unui judecător, situație în care trebuie stabilit cărei instanțe de judecată îi revine competența de a soluționa o astfel de plângere în primă instanță având în vedere organizarea judiciară de la data pronunțării sentinței și competența materială actuală.
În acest sens, s-a reținut că Legea 58/31.07.1958 privind organizarea judecătorească, în vigoare la data pronunțării sentinței penale nr. 665/31 mai 1960, stabilea, în art. 16, că Tribunalele populare judecă în fond toate cauzele, în afara celor date de lege în competența altor instanțe, iar art. 17 prevedea că Tribunalele Regionale judecă recursurile împotriva hotărârilor date de tribunalele populare de raion. Prin urmare, organizarea judecătorească de la data pronunțării sentinței corespunde celei actuale sub aspectul primelor grade de jurisdicție, respectiv judecătorii și tribunale, Tribunalul popular de raion de la acea dată fiind corespondentul Judecătoriei ca instanță de fond.
Prin urmare, tribunalul a considerat că prezenta cerere, vizând o măsură dispusă de Judecătorie (Tribunalul popular raional) competența de soluționare în primă instanță revine Judecătoriei și nu Tribunalului.
Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale care reglementează competența materială, Curtea constată că revine Judecătoriei Focșani competența de a soluționa cererea formulată de petentul, pentru următoarele considerente:
Judecătoria Focșania reținut în mod greșit că cererea formulată de petentul constituie contestație în anulare îndreptată împotriva Sentinței penale nr. 665/31 mai 1960, pronunțată de Tribunalul popular al Raionului F, rămasă definitivă prin respingerea recursului, situație în care competența de soluționare ar reveni Tribunalului Vrancea, ca instanță echivalentă celei care a judecat recursul, potrivit organizării judiciare de la acea dată.
În realitate, nici din conținutul cererii și nici din motivarea acesteia nu rezultă că petentul ar fi înțeles să formuleze o contestație în anulare, contestație care, de altfel, ar fi lipsită de vreo finalitate, deoarece a fost formulată cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 386 din Codul d e procedură penală, iar motivele invocate nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 alin. 1 din același cod.
Fiindu- solicitat de către Tribunalul Vrancea să precizeze obiectul cererii formulate, petentul, prin apărător, a susținut că această cerere vizează numai pedeapsa complementară a confiscării totale a averii, dispusă prin Sentința penală nr. 665/31.05.1960 și a invocat, ca temeiuri juridice, prevederile art. 21 și art. 25 pct. 6 alin. 3 din Codul penal anterior, în baza cărora instanța a dispus această pedeapsă, precum și dispozițiile art. 72 din Codul penal actual.
Întrucât normele de procedură penală nu reglementează o astfel de cale de atac împotriva hotărârilor penale definitive, Tribunalul Vrancea, având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României, care garantează accesul liber la justiție a oricărei persoane care se consideră vătămată în drepturile sale, a apreciat în mod corect că la stabilirea competenței de soluționare a unei astfel de plângeri trebuie avute în vedere prevederile art. 25 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora Judecătoria are competență generală în materie penală, statut care implică regula că orice cauză este de competența judecătoriei, dacă nu este dată prin lege în competența altei instanțe.
În raport cu aceste dispoziții legale, competența revine Judecătoriei Focșani.
Competența ar reveni tot Judecătoriei Focșani și în cazul în care cererea petentului ar fi calificată ca cerere de revizuire sau contestație la executare, deoarece în actuala organizare judiciară judecătoria este instanța echivalentă, sub aspectul competenței materiale, cu tribunalul popular raional care a pronunțat Sentința penală nr. 665/31.05.1960.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 43 alin. 7 din Codul d e procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.
Dispune trimiterea dosarului spre soluționare la instanța competentă.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red. -/05.11.2008
Tehnored. /2 ex./07.11.2008
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă
