Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 158/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Sentința penală nr.158
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova cu privire la soluționarea plângerii formulate de petentul, domiciliat P, str. -. -, nr. 33,. 34.b,. 5,. 16, cod poștal -, județ P împotriva ordonanței nr.480/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în P,-,. 9.,. A,. 16, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de le acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 23 octombrie 2009, când a luat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr.333 din 20.02.2009 a Judecătoriei Ploiești, s-a respins excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată de avocatul petentului, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția de necompetență materială invocată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 2781alin.1 Cod procedură penală s-a declinat competența de soluționare a plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată a procurorului, formulată de petentul, împotriva ordonanței nr. 480/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a ordonanței nr. 15/II/2/2009 din 02.02.2009 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul.
Pentru a pronunța sentința respectivă Judecătoria Ploieștia reținut următoarea situație:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- la data de 06.02.23009, petentul a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 480/P/2008 din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a ordonanței nr. 15/II/2/2009 din 02.02.2009 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații, și.
Petentul a depus la dosar copiile ordonanțelor sus - menționate, iar instanța a dispus atașarea dosarului nr. 480/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin ordonanța nr. 480/P/2008 din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, art. 220 alin.1 Cod penal și art. 246 Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de intimații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin.4 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art. 220 alin.1 Cod penal către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Instanța a reținut din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală că Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa fost competent să soluționeze cauza întrucât intimatul are calitatea de agent șef de poliție judiciară, iar față de ceilalți intimați și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Petentul a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 480/P/2008 din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar prin ordonanța nr.15/II/2/2008 din 02.02.2009 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovais -a respins această plângere ca neîntemeiată.
Instanța a constatat că nu este competentă material să soluționeze plângerea petentului împotriva ordonanțelor sus- menționate, întrucât conform art. 2781alin.1 Cod procedură penală, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece în primă instanță.
Astfel, potrivit art.27 alin.3 lit. a din Legea nr. 218/2002 raportat la art. 14 alin2 pct.II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal. Prin urmare, în cauză competența materială de soluționare a plângerii petentului aparține Tribunalului Prahova aceasta fiind instanța competentă să judece în primă instanță infracțiunile săvârșite de către agenții șefi de poliție judiciară.
Instanța a considerat că prin dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală se reglementează competența materială a instanțelor judecătorești de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată a procurorului, criteriul fiind competența de a judeca în primă instanță o cauză penală, iar nu o competență după calitatea persoanei, neputându-se deci confunda norme ce reglementează competența de a judeca în primă instanță în fond (și care este o competență după calitatea persoanei în cazul lucrătorilor de poliție judiciară) cu norme ce reglementează competența pe verticală în cazul plângerilor la soluția procurorului.
Prin sentința penală nr. 200 din 11.06.2009 a Tribunalului Prahovaa fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova invocată de petent și s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței nr. 480/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Constatând că există un conflict negativ de competență între cele două instanțe a sesizat Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța la rândul său sentința respectivă Tribunalul Prahovaa reținut următoarea situație:
Intimatul a fost cercetat alături de făptuitorii, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, tulburare de posesie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.217 alin.1, art.220 și art.246 cod penal.
Actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de cercetare penală, se datorează plângerii penale formulată de petentul, care solicita cercetarea celor patru făptuitori pentru comiterea mai multor infracțiuni.
, la data de 30.06.2008 când a fost înregistrată plângerea, avea calitatea de agent de poliție judiciară, astfel cum reiese din adresa nr.-/29.07.2008 a IJP P, funcționând în cadrul Biroului arme, exploziv și substanțe toxice, de la 11.04.2005 în baza Dispoziției IGPR nr.4140.
Într-adevăr, în raport de dispozițiile Legii nr.218/2002 și Legii nr.360/2002, toate infracțiunile comise de către agenții de poliție care fac parte din structurile poliției judiciare, se judecă în primă instanță de către tribunal.
Petentul a pretins că faptele au fost comise în cursul anilor 2005 - 2007, astfel cum rezultă din plângerea penală, iar în ceea ce-l privește pe, ar consta în aceea că, în anul 2005, a dezmembrat un gard despărțitor al proprietăților învecinate, prin tăierea unui stâlp cu aparatul de sudură, după care a acaparat o parte din terenul petentului; în luna iunie 2007 a demolat o porțiune din gardul de plasă și a rezemat pe peretele locuinței sale două schele din lemn, fără acordul său.
Totodată, făptuitorul a abuzat de funcția pe care o avea, în sensul că i-a determinat pe funcționarii Primăriei comunei, cât și pe experții și, să efectueze acte prin care să-i fie încălcate dreptul său de proprietate asupra terenului de 400 pe care îl deține în satul, jud.
După cum se observă, nici una din faptele reclamate nu are legătură cu atribuțiile de serviciu sau au fost comise în exercitarea acestora, în ceea ce-l privește pe intimatul.
Atribuțiile sale de serviciu sunt stabilite de dispozițiile Codului d e procedură penală, în ceea ce privește calitatea sa de agent de poliție judiciară, respectiv art.201 și urm. Cod pr.penală, precum și de cele două acte normative mai sus-menționate.
Cu toate acestea, competența revine tribunalului numai în cazul în care pe parcursul judecății, intimatul își păstrează calitatea specială, adică aceea de agent de poliție judiciară, ce atrage competența acestei instanțe.
Din susținerea acestuia rezultă că, nu mai are calitatea respectivă de la data de 31 martie 2009.
Ca atare, nu mai sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr.218/2002 și Legea nr.360/2002, iar judecarea plângerii formulată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată se soluționează de judecătorie, ca instanță de drept comun, conform art.25 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, competența revenea tribunalului, deși făptuitorul nu mai are calitatea cerută de lege, în cazul în care s-ar fi pronunțat o hotărâre în primă instanță până la pierderea calității, sau faptele au legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, așa cum se arată în art.40 Cod procedură penală.
Făptuitorul nu a fost cercetat pentru comiterea vreunei fapte penale, ce ar fi fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Deliberând asupra conflictului negativ de competență care s-a ivit între cele două instanțe de judecată Curtea constată că Judecătoria Ploiești este instanța căreia îi revine la acest moment competența de soluționare a cauzei, în calitate de instanță de fond, dat fiind faptul că, de la data pronunțării Judecătoriei Ploiești - 20.02.2009 - a intervenit o schimbare în ceea ce privește calitatea specială a făptuitorului care începând cu data de 31.03.2009 nu mai deține funcția de agent de poliție judiciară.
Raportat la împrejurarea că în speță după cum a învederat și Tribunalul Prahova, nu sunt incidente prevederile art. 40 alin.1 Cod procedură penală, apare ca fiind legală soluția îmbrățișată de instanța care a constatat existența conflictului negativ de competență, fără însă ca dispozițiile Judecătoriei Ploiești să-i fie imputate acesteia din urmă.
Față de cele astfel reținute, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești ca instanță de fond.
Văzând disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 43 alin.1 și 7 Cod procedură penală stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul, domiciliat P, str. -. -, nr. 33,. 34.b,. 5,. 16, cod poștal -, județ P și intimatul domiciliat în P,-,. 9.,. A,. 16, Cod poștal -, Județ, în favoarea Judecătoriei Ploiești, ca instanță de fond.
Cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
/DC.
2 ex./30.10.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
