Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 42/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(2139/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

SENTINȚA CIVILĂ NR.42

Ședința din Camera de Consiliu de la 13.10.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Vișan

Grefier - - -

- XX -

Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Turnu Măgurele și Tribunalul Teleorman, în soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta și pârâții, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria T

Se face referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține dosarul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 04.08.2009, pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, încredințarea minorei, născută la 21.04.1999.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora este născută din concubinajul fiului său cu pârâta. Încă de la vârsta de 8 luni, de creșterea și educarea copilului s-a ocupat numai reclamanta, pârâta părăsind-o pe minoră; a decedat la data de 27.09.2005. După decesul tatălui minorei, reclamanta a intenționat să obțină încredințarea legală a copilului, însă cu privire la acesta s-a dispus măsura plasamentului.

A mai arătat reclamanta că are condiții materiale bune pentru creșterea și îngrijirea minorei, că fetița este atașată de ea și de ceilalți membri ai familiei.

Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tad epus întâmpinare, arătând că, prin sentința civilă nr.1698/25.11.2005 a Tribunalului Teleorman, s-a încuviințat menținerea plasamentului minorei la bunicii paterni și. Astfel, avându-se în vedere existența unei măsuri de protecție socială, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată.

Prin sentința civilă nr.1489/24.08.2009, Judecătoria Turnu Măgurelea admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru a pronunța această hotărâre, în raport de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.1698/25.11.2005 a Tribunalului Teleorman, s-a încuviințat menținerea măsurii plasamentului minorei, născută la 21.04.1999, fiica lui și, la domiciliul bunicilor paterni și.

Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.272/2004, instanța de judecată va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și se va pronunța, după caz, cu privire la înlocuirea măsurii plasamentului, instituirea tutelei sau cu privire la reintegrarea copilului în familia sa.

Întrucât înlocuirea măsurii plasamentului - ca măsură de protecție specială și reintegrarea copilului în familia sa sunt de competența tribunalului, conform art.124 și următoarele din Legea nr.272/2004, instanța de fond a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Ulterior, prin sentința civilă nr.152/21.09.2009, Tribunalul Teleormana declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului.

Această instanță a reținut că, din petitul sentinței civile pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, rezultă că reclamanta a solicitat ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare. Deși în motivarea acțiunii reclamanta a făcut trimitere la măsura de plasament a minorei, dispusă prin sentința civilă nr.1698/2005 a Tribunalului Teleorman, obiectul cererii îl constituie "încredințare minor" și nu "instituirea măsurii plasamentului".

De altfel, reclamanta nici nu avea un interes să promoveze o acțiune pentru instituirea măsurii plasamentului acestui copil, deoarece în acest sens se dispusese anterior prin sentința civilă nr.1698/2005 a Tribunalului Teleorman.

Obiectul acțiunii civile fiind "încredințare minor", cererea formulată de reclamantă este de competența judecătoriei în primă instanță, în temeiul art.1 din Codul d e procedură civilă.

Fiind sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Turnu Măgurele și Tribunalul Teleorman, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, născută din concubinajului fiului său, în prezent decedat și pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a îngrijit singură de după ce aceasta a fost părăsită de mama sa, precum și după decesul tatălui minorei.

Dorința reclamantei, precum și a soțului acesteia, pârâtul, este aceea de a avea grijă de minoră în continuare, în urma încredințării legale a copilului și nu în modalitatea în care astăzi fetița este în îngrijirea bunicii, luată prin măsura plasamentului dispusă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Așadar, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă "încredințare minor", iar nu "instituirea unei măsuri de protecție specială", acest fapt rezultând din chiar interesul urmărit de reclamantă, cea care deține în prezent o hotărâre prin care s-a dispus măsura plasamentului față de minora.

Sub acest aspect, în mod greșit Judecătoria Turnu Măgurelea apreciat că sunt incidente dispozițiile Legii nr.272/2004, în realitate fiind vorba de o acțiune fondată pe dreptul comun, ce vizează încredințarea minorei către bunici.

Conflictul de competență ivit între cele două instanțe a fost determinat de stabilirea greșită a obiectului cererii de chemare în judecată, iar nu de competența materială de soluționare a pricinii într-o cauză calificată juridic în mod corect din punctul de vedere al obiectului dedus judecății. Ca atare, instanța care pronunță regulatorul de competență trebuie să dispună asupra calificării exacte a obiectului cauzei, în raport de care să stabilească instanța competentă material să soluționeze o astfel de cerere.

Conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe.

În raport de aceste dispoziții legale, iar nu de cele prevăzute în Legea nr.272/2004 referitor la competență, cererea de încredințare a unui minor se adresează judecătoriei, astfel încât, în speță, instanța cu plenitudine de competență este Judecătoria Turnu Măgurele.

Având în vedere dispozițiile art.20 pct.2, art.22 alin.2 și 5 Cod procedură civilă, Curtea, raportându-se și la considerentele expuse anterior, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, cu domiciliul în T M,-, județul T, pârâții și, ambii cu domiciliul necunoscut, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, cu sediul în T M,-, județul T și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria T M, în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.

Tehnodact.

Ex.7/28.10.2009

Președinte:Mirela Vișan
Judecători:Mirela Vișan

Vezi şi alte speţe de drept penal: