Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 48/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 48/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Judecătoria Brașov, în soluționarea cauzei privind pe inculpatul ormos ce formează obiectul dosarului penal nr.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul condamnat, în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul desemnat din oficiu declară că nu au cereri prealabile de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constatând îndeplinite dispozițiile art. 43 alin. 7 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra conflictului negativ de competentă.
Reprezentantul parchetului, văzând precizările făcute de petentul condamnatul la ultimul termen de judecată la Judecătoria Brașov, în sensul solicitării contopirii pedepselor, apreciază că în mod corect Judecătoria Brașov și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov. Pe cale de consecință, pune concluzii de stabilire a instanței competente ca fiind Tribunalul Brașov.
Avocat din oficiu, având cuvântul solicită trimiterea cauzei la Tribunalul Brașov - instanță competentă să soluționeze contopirea pedepselor solicitate de petentul condamnat.
Petentul condamnat, personal având ultimul cuvânt, susține că insistă în cererea sa de contopire a pedepselor întrucât a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și a efectuat deja 6 ani și
Instanța rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Constată că prin Sentința penală nr. 359/3.03.2009 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov și în baza art. 449 alin 2 Cod procedură penală rap. la art. 418 alin. 1 Cod procedură penală a fost declinată competența de soluționare a cererii de contopire formulată de condamnatul în favoarea Tribunalului Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Brașova reținut că prin cererea formulată la data de 15.05.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr- petentul a formulat cerere de recunoaștere a unor hotărâri penale pronunțate de instanțele din Republica Italiană. În cuprinsul cererii petentul a arătat că dorește recunoașterea acestor hotărâri pentru ca mai apoi să fie contopite cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2003 a Tribunalului Brașov.
La termenul de judecată din data de 3.03.2009, după comunicarea relațiilor în ceea ce privește persoanele care apar în cuprinsul sentințelor de condamnare, petentul și-a precizat cererea formulată în sensul că solicită contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2003 a Tribunalului Brașov, cu pedepsele care i-au fost aplicate de către autoritățile italiene, cu deducerea perioadei executate.
Apărătorul petentului a invocat șiexcepția necompetenței materialea Judecătoriei Brașov și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Analizând actele dosarului, cu privire la excepția invocată,Judecătoria Brașova constatat că, în conformitate cu prevederile art. 449 al. 2 Cod procedură penală, instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri. În speță, conform fișei privind situația juridică a petentului (fila 24), acesta se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/17.04.2003 pronunțată de către Tribunalul Brașov, acesta fiind și instanța de executare în conformitate cu prevederile art. 418 Cod procedură penală.
Petentul a solicitat, prin acțiunea precizată, contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate de instanțele din Italia. Pentru a se putea realiza acest lucru, este necesar ca sentințele de condamnare pronunțate de autoritățile italiene să fie recunoscute în România.
Instanța a apreciat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, recunoașterea hotărârilor penale străine se poate realiza pe două căi, respectiv pe cale principală, conform art. 118, într-un proces cu acest obiect, situație în care competența aparține judecătoriei și pe care incidentală, conform art. 119, în cadrul unui proces penal în curs, de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.
În speță, judecătoria a fost sesizată inițial cu o cerere de recunoaștere hotărâri străine, pe cale principală, în raport de aceasta fiind competentă să soluționeze cauza. Ulterior, la prezentul termen de judecată, cererea a fost precizată în sensul că este vorba de cerere de contopire a pedepselor. Raportat la acestea, având în vedere că, pentru realizarea contopirii, este necesară, în prealabil, recunoașterea hotărârilor străine, instanța a considerat că această problemă a devenit una incidentală, urmând ca asupra ei să se pronunțe instanța competentă să soluționeze cererea principală, respectiv cererea de contopire pedepsei.
Prin sentința penală nr. 203/S/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a admis excepția de necompetență materială Tribunalului Brașov și în baza art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 118-119 din Legea nr. 302/2004 a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine formulată de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul Codlea, în favoarea Judecătoriei Brașov.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 43 alin. 3 Cod procedură penală a fost sesizată Curtea de Apel Brașov în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî în felul acesta, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
La data de 15.05.2008 acesta a înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașovo cerere formulată de avocatul său ales prin care solicita "recunoașterea hotărârilor străine" și anume a următoarelor sentințe pronunțate în Republica Italia:
-sentința penală din 14.02.203 a Tribunalului Penal din,
-sentința penală nr. 5894/11.03.2003 a Tribunalului Penal din,
-sentința penală nr. 17775/28.07.2005 a Tribunalului Ordinar din,
-sentința penală nr. 25814/02.12.2005 Tribunalului Ordinar din,
-sentința penală nr. 2880/10.02.2006 a Tribunalului Ordinar din.
În cererea, introdusă pe cale principală, s-a precizat că scopul urmărit de petent este acela al formulării ulterioare a unei cereri de contopire între pedepsele aplicate prin sentințele pronunțate de tribunalele din Republica Italia și cea în executarea căreia se află.
După administrarea unei părți însemnate a probatoriului, constând în obținerea pe cale oficială a sentințelor a căror recunoaștere se solicită traduse în limba română și a informațiilor legate de identitatea persoanei la care se referă acele sentințe, având în vedere faptul că numele persoanelor condamnate prin sentințele respective nu coincid cu numele petentului, la al nouălea termen de judecată instanța a provocat o precizare a cererii formulate de petentul condamnat sugerând să precizeze obiectul cererii ca fiind contopirea unor pedepse, aspect față de care a apreciat că cererea de recunoaștere a sentințelor pronunțate în Italia este una incidentală în raport cu cererea de contopire și a constatat incidența art. 119 din L 302/2004.
Tribunalul a constatat ă potrivit art. 118 din Legea nr. 302/2004: "recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face pe cale principală, de către instanța de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror; în acest caz, competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul, iar potrivit art.119 din aceeași lege "recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte".
În speță, petentul, beneficiind de asistență juridică din partea avocatului său ales, a formulat o cerere de recunoaștere a hotărârilor străine pe cale principală, pe care a adresat-o instanței competente potrivit art. 118 din Legea nr. 302/2004, și anume Judecătoriei Brașov. La momentul formulării cererii nu exista pe rolul vreunei instanțe o cerere de contopire a pedepselor, iar faptul că în cererea de recunoaștere a hotărârilor petentul a indicat scopul promovării acestei cereri nu poate echivala cu o calificare a cererii diferită de cea dată de avocatul său ales, această precizare având semnificația justificării interesului formulării cererii.
Precizarea obiectului cererii, la al nouălea termen de judecată nu se poate realiza în acest context; textul de lege stabilește în mod expres faptul că pe cale incidentală cererea de recunoaștere a hotărârilor străine se poate face în cadrul unuiproces penal în curs, condiție ce nu este îndeplinită în cazul de față. Tribunalul a reținut, așadar că instanța de judecată a rămas învestită cu cererea de recunoaștere a hotărârilor și numai după pronunțarea hotărârii cu acest obiect petentul poate formula o cerere de contopire a pedepselor stabilite prin sentințele recunoscute cu pedeapsa în executarea căreia se află, această din urmă cerere fiind de competența Tribunalului Brașov, potrivit art. 449 al. 2 Cod Procedură Penală.
Față de cele expuse, în baza art. 119 din Legea nr. 302/2004 tribunalul a constatat că nu este competent material să soluționeze prezenta cerere, apreciind că aparține Judecătoriei Brașov competența de a se pronunța în cauză, și în baza art. 42 Cod procedură penală, și-a declinat competența în favoarea acestei instanțe.
Cauza având ca obiect stabilirea unui regulator de competență a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr-.
Analizând cele două hotărâri de declinare a competenței de judecare a cererii formulate de petentul pronunțate de către Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Petentul se află deținut în Penitenciarul Codlea în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/17.04.2003 a Tribunalului Brașov.
La data de 15.05.2009 petentul prin avocat a formulat o cerere pe care a adresat-o Judecătoriei Brașov prin care a solicitat recunoașterea a cinci hotărâri străine (sentința penală din 14.02.2003 a Tribunalului Penal din, 5894/11.03.2003 a Tribunalului Penal din, 17775/28.07.2005 sentința penală 25814/2.12.2005 și 2880/10.02.2006 ale Tribunalului Ordinar din ), întrucât dorește contopirea pedepselor aplicate și o parte executate pe teritoriul Italiei.
După ce instanța a acordat mai multe termene pentru a lămuri situația hotărârilor a căror recunoaștere se solicita, cerând în principal relații de la autoritățile italiene, a pus în vedere condamnatului să precizeze conținutul cererii introductive în raport de mențiunea existentă în ultima parte a acesteia referitoare la contopire și deducerea perioadei executate în Italia; în acest context, inculpatul prin avocat a precizat că dorește și contopirea pedepselor care i-au fost aplicate în Italia cu cea pe care o execută în prezent și deducerea totodată a perioadei executate.
Este adevărat că instanța ar fi trebuit să ceară petentului lămuriri asupra conținutului cererii introductive încă de la primul termen de judecată pe care l-a avut la Judecătoria Brașov, date fiind implicațiile pe care aceste precizări le avea asupra stabilirii competenței de soluționare a cererii, cu atât mai mult cu cât cererea a fost formulată prin avocat, însă nici nu putea, după ce a fost precizat obiectul cererii să ignore această precizare și nici un text de lege din codul d e procedură penală nu interzice ca petentul să-și precizeze cererea și nici nu stabilește un termen limită până la care poate să o facă.
În raport de precizările petentului în sensul că dorește contopirea pedepselor care i s-au aplicat de către autoritățile italiene cu cea pe care o execută și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate și văzând dispozițiile art. 449 alin. 2 Cod procedură penală în conformitate cu care instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în mod corect a apreciat Judecătoria Brașov că în această situație competența de soluționare a cererii formulată de petentul, astfel cum a fost precizată revine Tribunalului Brașov care are calitatea de instanță de executare în raport cu sentința penală nr. 179/17.04.2003 a Tribunalului Brașov în executarea căreia se află în prezent petentul.
Întrucât în speță este vorba despre o necompetență materială a Judecătoriei Brașov, iar potrivit art. 39 din codul d e procedură penală excepțiile de necompetență pot fi ridicate în această situație în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive, în mod judicios a procedat Judecătoria Brașov admițând această excepție ridicată de avocatul petentului condamnat și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Tribunalul Brașov este instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor pe care le are de executat petentul conform art. 449 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 418 Cod procedură penală iar pe cale incidentală să dispună, conform art. 119 din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008 recunoașterea hotărârilor străine a căror contopire o solicită petentul.
În considerarea celor expuse, se va admite sesizarea formulată de Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 203/2009 pronunțată în dosarul nr- al aceleiași instanțe și în consecință, în baza art. 43 alin. 7 Cod procedură penală raportat la art. 449 alin. 2 Cod procedură penală și art. 119 din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, se va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect contopire pedepse și recunoașterea hotărârilor străine pe cale incidentală, cerere formulată de petentul în favoarea Tribunalului Brașov.
În baza art. 189, 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
în numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 203/S/23.04.2009 pronunțată în dosarul - al aceleiași instanțe și în consecință:
În baza art. 43 alin 7 Cod procedură penală, raportat la art. 449 Cod procedură penală și art. 119 din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată, stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect contopire pedepse și recunoaștere hotărâri străine pe cale incidentală, privind pe petentul condamnat, fiul lui și, născut la 26.09.1970, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, în favoarea Tribunalului Brașov și trimite cauza acestei instanțe pentru competentă soluționare.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
- -
Grefier
- -
Red.NH/17.06.2009
Tehnoredact.DS/18.06.2009/2ex.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Daniela Sandu
