Constatarea încetării de drept a măsurilor preventive (art. 140 c.p.p.). Decizia 418/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 418/
Ședința publică de la 14 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierilor de ședință din 8 iulie 2009 și respectiv cea din 9 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect, propunere arestare preventivă a inculpaților, în cursul judecății.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții inculpați, și -, în stare de arest și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurenților inculpați dispozițiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că au dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și li se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva lor, aceștia precizând că nu doresc să dea nici o declarație, aspecte consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și -, critică încheierea din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru nelegalitate și netemeinicie. Apreciază că, instanța de fond, s-a pronunțat atunci când a dispus luarea măsurii arestării preventive, pe împrejurări și stări de lucru, despre care organele de urmărire penală au luat cunoștință cu două luni de zile înainte. Li se reține reproșează că inculpații s-ar pregăti pentru săvârșirea de noi infracțiuni. Solicită a se observa procesul verbal de la fila ultimă a volumului 3 de la urmărire penală, care a fost înaintat de către procurorul DIICOT, procurorului de caz. Cele trei declarații ale martorilor audiați cu identitate protejată, au fost audiați înainte de data de 13 mai 2009. Apreciază că nu există nici o împrejurare care să reclame luarea măsurii arestării preventive, de urgență. Cererea de luare a acestei măsuri, întemeiată pe disp. art. 267 cod pr. penală și art. 160 alin. 1 și 4 cod procedură penală, este nelegală, și se referă la situații de fapt care s-au produs la urmărirea penală, înainte de sesizarea instanței cu rechizitoriu cu aproximativ o lună și
După casarea cu trimitere spre rejudecare, procurorul a reinterpretat cererea, a schimbat obiectul cererii în cursul judecății, cerere care este inadmisibilă. In temeiul art. 160 alin. 1 și 4 cod procedură penală, procurorul putea să formuleze o cerere de rearestare. Instanța de fond a ignorat aspectele invocate și cu ocazia judecării pe fond. Instanța a dat mai mult decât a cerut procurorul. La fila 2 din încheierea tribunalului, procurorul a solicitat arestarea inculpaților făcând referire numai la declarația lui, declarație consemnată în procesul verbal. Motivarea hotărârii pe existența temeiurilor prev. de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală, apare ca fiind o hotărâre de condamnare. Aceste temeiuri nu au fost puse în discuția părților astfel fiind încălcate disp. art. 301 și 302 cod pr. penală.
Pe fondul cererii, solicită a se observa că instanța referindu-se la rearestarea inculpaților, a făcut aprecieri greșite. Invocă autoritatea de lucru judecat întrucât nu se poate lua în discuție existența disp. art. 160 alin. 1 și 4 cod pr. penală. In această încheiere nu se discută despre elemente noi, ci de o reinterpretare a dispozițiilor legale. Toată motivarea instanței privind existența acestui temei, se bazează pe chestiuni care au fost avute în vedere de Curtea de APEL CONSTANȚA atunci când a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că nu există nici un element nou care să justifice arestarea. Instanța de fond a luat în discuție audierea celor trei martori cu identitate protejată, însă nu sunt probe directe. In realitate cei trei, reprezintă elemente de probațiune privind fondul cauzei.
Măsura preventivă restrictivă de libertate prev. de art. 145 cod pr. penală, nu putea fi luată decât în condițiile în care exista temeiul prev. de art. 143 cod pr. penală. Dispozițiile art. 681cod pr. penală, definesc indiciile temeinice, iar presupunerea rezonabilă este suficientă doar in faza de urmărire penală. Nu este posibil ca, in raport cu aceleași acte de urmărire penală să se constate că există probe pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în timpul judecății.
Invocă decizia nr. 404 din 29 iunie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA în care s-a apreciat că au fost încălcate trei principii de drept. Instanța de fond a apreciat că, noțiunea de date, prev. de art. 148 lit. c cod pr. penală, nu este echivalentă cu noțiunea de probe. Date privind pregătirea inculpaților de a săvârși altă infracțiune, trebuie să rezulte din mijloacele de probe administrate în cauză. Potrivit disp. art. 64 alin. 1 cod pr. penală, procesul verbal de consemnare a unei declarații, nu se regăsește printre cele enumerate ca fiind mijloace de probă.
Motivarea de la filele 20 - 22 din încheiere se referă la presupuneri ale instanței bazate pe modalitatea de săvârșire a infracțiunii, trăgând concluzii că există date că se pregătesc de săvârșirea de alte infracțiuni. Arestarea inițială nu s-a cerut și pentru art. 148 lit. c cod pr. penală. Important aici este că se răstoarnă sarcina probei. Art. 148 lit. c cod pr. penală, reprezintă o nouă apreciere a pericolului pentru ordinea publică in raport de disp. art. 143 cod pr. penale, aplicate greșit. În soluționarea cererii, temeiul disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, nici nu mai putea fi luat în discuție. Instanța a adoptat o soluție greșită și s-a pus in discuție din oficiu o soluție de compromis. Pentru motovele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și respingerea cererii de rearestare preventivă a inculpaților.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii de ședință din 9 iulie 2009, Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. Cu privire la primul motiv de recurs arată că, caracterul de urgență, vizează judecarea cererii de arestare preventivă a inculpaților. Cu privire la recalificarea cererii parchetului dată fiind faza în care se află, apreciază că in mod corect procurorul a modificat cererea pentru că, condițiile sunt altele. Cu privire la susținerea apărătorului inculpaților că, instanța a dat mai mult decât s-a cerut arată că, motivele se bazează pe toate elementele, dându-se eficiență principiului oficialității.
Pe fond arată că, din probele dosarului rezultă că există probe certe care să justifice luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind întrunite cerințele art. 160 alin. 4 cod pr. penală coroborat cu disp. art. 160 alin. ultim cod pr. penală. Sunt probe certe că, inculpații au comis infracțiunea, s-a pus accent pe declarația lui, iar cererea se încadrează pe disp. art. 148 lit. c cod pr. penală, declarațiile sunt evaluate corespunzător de către procuror. In mod corect au fost reținute disp. art. 148 lit. c cod pr. penală in sarcina inculpaților se conturează datele pregătirii de săvârșire de noi infracțiuni.
In mod corect s-au reținut și disp. art. 148 lit. f cod pr. penală avându-se în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, urmarea produsă, impactul asupra opiniei publice.
Curtea, acordă cuvântul părților și cu privire la recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și - arată că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată. Aceste critici se referă la cele două încheieri ca un tot unitar. Soluția este greșită pentru că, tribunalul a soluționat cererea de arestare înainte de a se pronunța definitiv pe o chestiune prealabilă. Apreciază că, instanța trebuia, in temeiul art. 29 alin. 1,2,3 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe pe admisibilitatea cererii, iar in conformitate cu disp. art. 303 alin. 6 cod pr. penală și art. 21 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, trebuia să suspende judecarea cauzei. Recursul însă, a rămas fără obiect.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, întrucât nu poate exista cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 cod pr. penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat -, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată la 9 iulie 2009 de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
"În baza art. 140 lit a) Cod procedură penală:
Constată încetate de drept, la data de 27 06 2009, măsurile preventive ale obligării înculpaților -, -, și - de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului judiciar, luate prin decizia penală nr 48/P din 29 04 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, și prelungite prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din 20 05 2009.
Dispune comunicarea prezentei încheieri conform art. 145 alin 21Cod procedură penală.
În baza art. 160aalin 1 și 4 Cod procedură penală, raportat la art. 143 și art. 148 lit c) și f) cod procedură penală:
Admite cererea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, și -, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în temeiul art. 267 alin 1 Cod procedură penală.
Dispune arestarea preventivă, în cursul judecății, a inculpatului - (fiul lui G și, născut la 03 09 1980, CNP - ) începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Dispune arestarea preventivă, în cursul judecății, a inculpatului - (fiul lui și, născut la 17 04 1984, CNP -) începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Dispune arestarea preventivă, în cursul judecății, a inculpatului - (fiul lui și -, născut la 21 02 1981, CNP -) începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă a inculpaților.
Măsura se comunică potrivit dispozițiilor legale.
Executorie.
În baza art. 1451Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, sesizarea din oficiu privind luarea măsurii obligării inculpaților -, -, și - de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 189 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 225 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariile parțiale ale avocaților numiți din oficiu (75 lei pt avocat -, 75 lei pt av și 75 lei pt av )."
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Inculpații -, și - au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile menționate anterior, prin rechizitoriul înregistrat la instanță sub nr - din 23 06 2009.
Prezenta cerere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive a fost soluționată prin încheierea din 25. 06. 2009 Tribunalului Constanța, încheiere ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia penală nr 404/P din 29. 06. 2009.
Dosarul privind înlocuirea măsurii preventive a fost reînregistrat la Tribunalul Constanța la data de 07 07 2009.
Tribunalul constată că măsura obligării de a nu părăsi țara, prelungită de procuror până la data de 27. 06. 2009, expirat de drept la acea dată, nemaifiind prelungită întrucât dosarul se afla în faza de judecată, și nefiind luată o nouă măsură preventivă.
Având în vedere dispozițiile art. 140 lit a) cod procedură penală, potrivit cărora măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor fixate de organul judiciar, și cum organul judiciar a fixat termenul de încetare a măsurii obligării de a nu părăsi țara la data de 27. 06. 2009, tribunalul va constata din oficiu, precum și la cererea inculpaților, faptul că această măsură preventivă a încetat de drept, anterior reluării judecății cu privire la înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestării preventive.
În consecință, cererea de înlocuire a unei măsuri preventive fiind rămasă fără obiect, parchetul a precizat obiectul cererii, în sensul că la data de 08 07 2009 această cerere se referă la luarea măsurii arestării preventive, conform art. 267 Cod procedură penală, și în temeiul art. 148 lit f) pentru toți inculpații, și 148 lit c) pentru inculpatul.
Cu privire la această cerere, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 267 alin 1 Cod procedură penală, în cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct 1, consideră că este necesară arestarea inculpatului, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, înaintează instanței, în termen de 24 de ore, rechizitoriul și propunerea de arestare a inculpatului.
Tribunalul constată că acest text indică, pe de o parte, că judecata propunerii de arestare preventivă se va judeca în condițiile în care rechizitoriul s-a înregistrat la instanță, dar în același timp, înainte de primul termen de judecată, câtă vreme textul indică urgența soluționării, stabilind termenul de 24 de ore în care procurorul trebuie să înainteze propunerea, și câtă vreme primul termen de judecată se stabilește astfel încât părțile să aibă un timp suficient la dispoziție pentru a fi înștiințate și a-si pregăti apărarea, termen care nu poate fi mai mic de 5 zile.
În consecință, propunerea parchetului de luare a măsurii arestării preventive în cursul judecății, se soluționează potrivit art. 160/a cod procedură penală.
Conform acestui text, arestarea preventivă poate fi dispusă în cursul judecățiidacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148.
Față de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
În consecință, tribunalul urmează a examina existența condițiilor prevăzute de art. 143 și a cazurilor prevăzute de art. 148 cod procedură penală, precum și asupra existenței unor elemente noi, pentru a se pronunța cu privire la arestarea inculpaților care au mai fost arestați, în cursul judecății.
Analiza acestor aspecte va avea în vedere și hotărârile anterioare ale instanței de recurs, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, și respectiv prin care s-a dispus rejudecarea prezentei cauze.
În ceea ce privește existența condițiilor prevăzute de art. 143 cod procedură penală, respectiv existența probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații -, și -- au săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, tribunalul reține că analiza acestora nu poate face abstracție de probele și indiciile anterioare încheierii nr 48/P din 29 04 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, și a se analiza numai eventualele probe și indicii ulterioare, luate separat, ci trebuie analizate probele în ansamblul lor, cu evidențierea probelor și indiciilor noi care pot constitui,elemente noi" în sensul art. 160/a alin 4 cod procedură penală, și a aportului acestora la evidențierea unei noi situații, neavută în vedere de instanța de control judiciar.
Astfel, din considerentele încheierii nr 48/P din 29 04 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, rezultă cu evidență că temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara au fost cele privind insuficiența mijloacelor de probă asupra situației de fapt, care să legitimeze o măsură preventivă de natura arestării preventive.
Astfel, Curtea a arătat că pentru luarea măsurii arestării preventive este necesară existența unor indicii temeinice. S-a apreciat că suspiciunea comiterii infracțiunilor ar fi putut inițial justifica arestarea inculpaților, dar nu poate constitui un motiv relevant pentru a menține privarea de libertate.
În continuare instanța de recurs a analizat mijloacele de probă administrate pentru stabilirea situației de fapt, și care în același timp pot constitui probe și indicii temeinice de săvârșire a faptelor.
Astfel, instanța de recurs a examinat rapoartele de constatare tehnico -științifică a profilului genetic al inculpaților, rapoartele tehnico -științifice dactiloscopice, informațiile privind posturile telefonice cu privire la care s-au făcut verificări, actele investigatorului sub acoperire și declarațiile martorilor protejați, imaginile video, perchezițiile domiciliare, declarațiile martorului.
Curtea a apreciat că o bănuială puternică privind comiterea de infracțiuni grave poate justifica inițial arestarea, însa la momentul pronunțării încheierii în recurs, indiciile puternice existente la începutul luării măsurii nu s-au transformat în probe, iar probele administrate până la momentul respectiv nu justifică presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptei, și în lipsa existenței unor indicii temeinice de participare a inculpaților la comiterea faptei, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive.
Tribunalul reține deci că întreaga argumentație a instanței de control judiciar s-a concentrat pe insuficiența probelor și indiciilor concrete, în sensul art. 143 cod procedură penală, nefăcând nici o referire la cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală, inexistența condițiilor prevăzute de art. 143 cu privire la inculpați atragând automat inexistența vreunui caz prevăzut de art. 148 cod procedură penală.
Ulterior încheierii instanței de recurs din 29 04 2009, la data de 27 mai 2009 procurorul a audiat trei martori cu identitate protejată, respectiv pe martorii, și (filele 28-30 vol III UP).
Tribunalul reține că analiza acestor mijloace de probă, în coroborare cu cele anterioare, conduce la concluzia că au apărut elemente noi, care pe de o parte, prin ele însele sunt de natură a contura existența probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, și pe de altă parte sunt de natură a întări și a corobora mijloacele de probă analizate anterior de instanța de control judiciar, conducând la aceeași concluzie a existenței condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în prezența cărora se poate dispune luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, în ce privește infracțiunea de tentativă (și respectiv complicitate la aceasta) la omor calificat pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, mijloacele de probă relevante, anterioare datei de 29 04 2009, care converg către indicarea inculpaților ca participanți la această infracțiuni sunt următoarele:
-Declarațiile și celelalte mijloace de probă referitoare la martorul. În declarația din 10 și 23 12 2008 (filele 31-37 vol III UP) acest martor arată că:
, mi-a spus că vrea să merg cu el la C, să împușcăm pe cineva mi-a pus un în mânămi-a mai spus că acel are un și un Mercedes S Clase m-a condus cu mașina la un apartament despre care a spus că este al persoanei care trebuie împușcată a doua zi am mers cu mașina Mercedes GL la C aveam ul dat de După două zile m-a sunat care mi-a spus că a cumpărat o mașină Ford Escort, model vechipe drum ni s-a ridicat, aceasta fiind defectăam mers la apartamentul victimei în zilele următoare am venit de vreo trei ori la C singur cu mașina Ford Escort, mă trimitea să îl împușc pe acel eu am mers în locul în care a și fost împușcată ulterior victima, acel loc mi-a fost arătat de în prima zi.
După 2 zile, eu, și am plecat la C, eu cu mașina Ford iar ei cu mașina de culoare albastră a lui. Am mers la apartamentul victimei și am așteptat la câteva zile, eu împreună cu, cu mașina acestuia, iar cu în mașina Mercedes GL, am mers la C .am ajuns în zona apartamentului prietenei victimeidupă aceea am mers la clubul victimeieu cu și cu am mers și am stat pe strada ce duce la apartamentul prietenei victimei s-a dus să caute victima a coborât din și s-a dus spre blocul prietenei victimeieu am auzit doar o împușcătură a spus că a tras toate cartușele. A mai spus că victima striga un numecând am ajuns la pod, am coborât și am aruncat ul în apă.
a folosit mai multe carteleeu am vorbit la telefon doar cu."
În procesul verbal încheiat la 23 12 2008, însoțit de planșe foto și de filmare video, martorul a indicat parcarea din apropierea hotelului din în care s-a deplasat de trei ori, însoțit de de 2 ori, pentru a căuta autoturismele utilizate de partea vătămată, a indicat locul unde inculpatul - a parcat autoturismul în noaptea de 16/17 01 2008, indicat parcarea din - (din apropierea locului unde partea vătămată a fost împușcată), a indicat locuința victimei de pe-, precum și clubul din zona peninsulară a Constanței, al părții vătămate.
Referitor la aceste susțineri ale martorului, tribunalul apreciază că, în condițiile în care ar fi constatate ca adevărate, ele ar fi suficiente, singure, ca probe și indicii temeinice care să justifice arestarea preventivă.
Ceea ce este de stabilit în raport cu aceste declarații ale martorului nu este concludența lor, ci veridicitatea lor.
Se constată că martorul a putut indica cu precizie locurile unde domiciliază ori care sunt frecventate de partea vătămată, autoturismele folosite de acesta, acestea corespunzând cu realitatea. În condițiile în care martorul este originar din T, nu are legături permanente cu municipiul C, nu-l cunoștea pe, tribunalul nu întrevede prin ce altă modalitate decât cea arătată în declarații, a luat cunoștință despre locația unde locuiește prietena părții vătămate, despre adresa de domiciliu a părții vătămate, despre autoturismele folosite de acesta, și mai ales, nu întrevede mobilul care l-a determinat pe martor să facă aceste afirmații, presupunând că ar fi false. Din acest punct de vedere relatările martorului sunt verosimile, neexistând date din care să rezulte contrariul.
-Procesele verbale ale organului de urmărire penală, de redare a declarațiilor martorilor, și relevă următoarele:
-:, a cumpărat în iarna 2007-2008 din T un autoturism Ford Escort, care avea pe, la sistemul de spălare, două luminițe albastre"
-:,escu a dorit să cumpere un autoturism Ford Escort de culoare albă însă nu i-a plăcut și autoturismul a fost vândut mai departe numitului. Autoturismul avea două luminițe de culoare albastră pe ".
-:,Prin luna ianuarie 2008 am văzut la televizor că un din Caf ost împușcat în scara unui bloc după cca o săptămână l-am auzit pe agentul de pază zis spunând că, în urmă cu câteva săptămâni, a fost cu numitul - în municipiul a mai afirmat că el atras în ul care a fost împușcat, și că persoana împușcată avea o datorie de 500.000 euro. Ulterior am văzut că numitul avea asupra sa o sumă mare de bani, în jur de 5000 euro. că numitul avea un autoturism Solenza de culoare albastră. Prin luna februarie-martie 2008 l-am auzit pe numitul - spunând că numitul a fost cel care a tras în ul împușcat la C, și nu. Numitul a mai afirmat că - nu a avut curaj să tragă. Mai cunosc faptul că și-a rezolvat niște probleme financiare".
-:,Prin luna decembrie 2007 m-am întâlnit cu care m-a întrebat dacă am nevoie de bani, mi-a spus că trebuie să omor pe cineva în Cmi-a spus că îmi dă, mașină și îmi arată locația unde găsesc pe acea persoană știu că a propus și altor persoane să ucidă pe acea persoană din C. Am văzut asupra numitului de multe ori o armă cu țevile tăiate".
Aceste relatări confirmă și întăresc declarațiile martorului ocular, în sensul că într-adevăr a cumpărat un autoturism Ford Escort pentru a-l pune la dispoziția celui ce s-ar fi deplasat să-l ucidă pe, într-adevăr a făcut demersuri pentru a găsi o persoană dispusă să realizeze infracțiunea de omor, într-adevăr autorul faptei este, iar participanți și, într-adevăr inculpatul avea în perioada respectivă un autoturism Solenza sau (caroseriile sunt identice și pot fi confundate ușor) de culoare albastră, deci se putea deplasa cu acesta în C, într-adevăr după fapta din 17 01 2008 inculpatul, ca și inculpatul, a intrat in posesia unei sume de bani suficient de mare pentru a despăgubi victima unui accident de circulație, și pentru a face cumpărături importante, într-adevăr s-a aflat în posesia unei arme cu țevile tăiate și avea posibilitatea de a procura un.
În ce privește relevanța acestor mijloace de probă, tribunalul reține că acești martori relatează aspecte concrete percepute de ei prin propriile simțuri -existența și caracteristicile autoturismului Ford, faptul cumpărării (în fapt) de către, vederea armei cu țevile tăiate în posesia lui, discuțiile personale cu acesta despre uciderea unei persoane cu ul, caracteristicile autoturismului al inculpatului. Totodată, declarațiile se coroborează întru totul, și completează declarațiile martorului.
În ce privește verosimilitatea declarațiilor respective, aceasta rezultă, pe de o parte, din împrejurarea că fiecare astfel de declarație este în consens cu celelalte mijloace de probă, lucru care nu s-ar fi putut întâmpla dacă declarațiile erau mincinoase, iar pe de altă parte, rezultă din interpretarea lor în contextul acțiunilor infracționale. Astfel, este verosimilă susținerea că inculpatul a cumpărat autoturismul Escort pentru a-l pune la dispoziția (eventual și ca parte din plată) celui ce ar fi consimțit la uciderea părții vătămate. Pe de o parte, aceste persoane ( și ) trebuia să se poată deplasa ușor la C, dar în același timp să nu implice folosirea autoturismului lui, iar pe de altă parte, nu este explicabil ce altă motivație a avut inculpatul de a cumpăra un autoturism vechi și cu ușor avariată, în condițiile în care el avea un autoturism Mercedes, și întreaga situație materială a sa și a familiei (administrator la propria firmă de pază și pompieri, locuință atât în G cât și în localitatea ) indica faptul că putea achiziționa un autoturism mult mai valoros, dacă i-ar fi fost lui necesar.
-Procesele verbale de stabilire a numerelor de telefon folosite de inculpații -, în perioada 16-17 01 2008, și datele informatice din care rezultă locurile unde s-au aflat aceste telefoane în perioada respectivă.
-prin procesul verbal din 03 03 2008, organele de urmărire penală au constatat că investigatorul sub acoperire - a aflat numărul de telefon al terminalului mobil al inculpatului, respectiv 0748/-.
În ce priveste verosimilitatea acestei informații, datele se coroborează în modul următor: cartela telefonică 0748/- a fost folosită la un telefon cu seria - -, în noaptea de 16/17 01 2008, până la ora 02,41, când a fost scoasă din terminalul mobil, nemaiînregistrând trafic. Același telefon, cu aceeași serie - -, a fost folosit cu cartelele telefonice 0748/-, 0748/-, 0744/-, 0748/-, 0754/-, din care cu cartela 0748/- începând cu data de 17 01 2008 ora 02,55, adică la 14 minute după ce cartela inițială a fost scoasă din telefon.
Având în vedere ora la care s-a întâmplat acest lucru (în cursul nopții) și timpul scurt între manevrarea celor 2 cartele telefonice, rezultă că aceeași persoană a vorbit cu ambele cartele telefonice. Ori, cu cartela telefonică 0748/- au fost purtate convorbiri la postul telefonic al D SRL C -aparținând lui, din alte probe ale dosarului reieșind că îl cunoaște pe, deci este verosimil ca inculpatul să fi luat legătura cu acesta; de asemenea, s-a vorbit cu numărul de telefon de lângă Spitalul Clinic de Copii B, din alte probe reieșind că în acest spital, la data convorbirii telefonice, se afla internat copilul numitului -, acesta din urmă fiind de asemenea apropiat al inculpatului și deci fiind verosimil să se fi aflat la spital și să fi vorbit cu.
Același telefon mobil a fost utilizat, cu celelalte numere de telefon indicate, pentru a se vorbi la postul telefonic al lui - (cunoscut al inculpatului, numărul acestuia aflându-se în agenda telefonică a celor 2 telefoane găsite asupra lui -fila 76 vol VIII UP ), la postul telefonic al lui din localitatea, adică la tatăl inculpatului și la locuința pe care familia o deține în localitatea respectivă, la postul telefonic al SC SA G, al cărei administrator este chiar inculpatul, toate acestea demonstrând că informația dată de investigatorul sub acoperire - este corectă, în sensul că într-adevăr numărul de telefon 0748/- a fost folosit de inculpatul. se coroborează și cu declarațiile martorilor care afirmă că a schimbat în perioada respectivă multe cartele telefonice.
Așa fiind, din conținutul listingului de voce pentru numărul de telefon ce rezultă că a fost folosit de acest inculpat (filele 6-13 vol VIII UP) rezultă că respectivul telefon aaf ost localizat în datele de 16 și 17 01 2008 în următoarele zone: în seara de 16 01 2008, începând cu ora 17,43, telefonul (și deci și persoana care îl deținea) s-a deplasat din G-, către C, trecând pe la reprezentanța Renault la ieșirea din G, prin satul, com, jud B, ajungând la ora 20,10 pe- A din C. În continuare, telefonul a fost localizat pe strada -, pe - - Nord (zona viitoarei tentative de omor) între orele 20,36-20,37, apoi din nou pe strada -, strada - - (zona peninsulară, a localului ), a revenit pe - la ora 22,15 rămânând până la 00,27, apoi s-a deplasat pe- (zona unde domiciliază partea vătămată -), la hotelul din, revenind pe strada - (în apropierea -) la ora 02,35 până la ora 02,36, după care a plecat pe b-dul - spre, unde la ora 02,41 cartela a fost scoasă din telefon. Se constată din acest traseu că persoana care a purtat asupra sa telefonul a plecat inițial din G -localitate în care locuiește și inculpatul, și s-a aflat în mai multe locuri frecventate de partea vătămată, insistând în a aștepta în zona -, unde a și fost împușcată partea vătămată.
Aceste constatări tehnice se coroborează întru totul cu declarațiile martorului, declarații care sunt astfel întărite, pentru că dacă martorul ar fi relatat o situație, aceasta nu se putea corobora cu informațiile investigatorului sub acoperire - și cu situația localizării terminalelor mobile.
Un alt mijloc de probă care face legătura între inculpatul și locul tentativei de omor este și graficul intocmit de organul de urmărire penală pe baza constatărilor tehnice (fila ultimă vol VIII UP) prin care se constată că terminalul mobil cu seria - - și nr 0745/-, de la SA -firmă condusă de, și telefon utilizat de acesta, găsit asupra sa -a fost folosit în noaptea de 08 01 2008 ora 00,45, pentru a vorbi în zona - - Nord C.
În ce privește cartela telefonică cu nr 0748/-, de asemenea folosită în același terminal mobil identificat prin seria -, aceasta a fost localizată în data de 07 01 2008 ora 23,47 pe strada - din C, apoi pe - (ora 23,52), a efectuat o deplasare în M, apoi a revenit pe - după miezul nopții, la ora 00,43, a rămas în zona - A până la ora 01,09, revenind din nou pe strada - și apoi pe -, succesiv, până la ora 03,20, plecând apoi pe traseul M, G (strada -, strada -, strada G -,--aceeași locație cu telefonul 0748/-). Este de precizat că pe strada - își are sediul firma SC SA.
În continuare, la data de 09 01 2008, telefonul a fost localizat în G, deplasându-se apoi în localitatea de B, ajungând la ora 22,36 pe - din C, strada -, deplasându-se la Hotelul și din, din nou pe strada - și - în dimineața zilei de 10 01 2008 ora 06,06, și plecând la ora 06,18 către G, unde a ajuns la ora 13,56. În aceeași zi de 10 01 2008, telefonul a fost localizat revenind în C pe strada - la ora 17,06, apoi la hotelul, revenire pe strada - la ora 22,31 până la ora 22,34, plecând apoi în zona hotelului, din nou în strada - și - -, la hotel -, revenind pe strada - și apoi pe - la ora 23,16, până în dimineața zilei de 11 01 2008 ora 01,07, plecând din nou la hotel, revenind pe - la ora 02,05, și în final plecând către localitatea Crucea, Hârșova, G.
Telefonul fost localizat și în ziua de 12 01 2008 în C, deplasându-se la hotelurile -, strada -, apoi plecând în G, ajungând pe strada -.
Față de această succesiune de deplasări, în special în zona aleii - și la localurile frecventate de partea vătămată, este evident că persoana ce a utilizat telefonul -și care s-a deplasat în modalitatea indicată -este implicată în tentativa de omor asupra părții vătămate. Ori, toate informațiile din dosar, și declarațiile martorului converg către concluzia că utilizatorul acestor numere de telefon a fost.
În ce îl privește pe inculpatul, la fila 16 din volumul VII UP se află o declarație a acestuia dată în fața organului de urmărire penală la 11 12 2007 într-o cauză de vătămare corporală în care avea calitatea de inculpat, în care a indicat ca și număr de telefon al său numărul 0745/-. În același volum, la filele 19-și urm, se dovedește prin probe tehnico-științifice că numărul respectiv a fost utilizat în noaptea de 16/17 01 2008 de pe raza județului/municipiului C, inițial la ora 20 către numărul utilizat de soția inculpatului ( ), apoi de pe strada - - (zona peninsulară în care partea vătămată are clubul ), fiind apoi sunat de pe telefonul 0748/- (implicat de asemenea în activitatea de urmărire a părții vătămate) fiind localizat în - neîntrerupt în noaptea respectivă, între orele 23,46 -02,25, aspect ce corespunde întru totul declarațiilor martorului, precum și locului și orei în care s-a produs infracțiunea.
Întrebat fiind de către instanță asupra acestui aspect, inculpatul nu a putut furniza nici o explicație a conexiunii dintre numărul său de telefon și locul, data și ora în care a fost localizat acesta.
Conform art. 66 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, însă în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În cazul de față, tribunalul constată că există multiple probe de vinovăție împotriva inculpatului, acesta neputând indica probe în apărarea sa, care să le infirme.
între telefonul inculpatului și telefonul nr 0748/-, în noaptea comiterii infracțiunii, coroborat cu mijloacele de probă care fac legătura între acesta și inculpatul, sunt o dovadă în plus că informația investigatorului sub acoperire - referitoare la nr de telefon utilizat de, este corectă.
Referitor la inculpatul -, de asemenea identificarea numerelor de telefon utilizate de acesta, coroborarea cu seria - a telefonului utilizat, listingurile telefonice îl plasează în locul, la data și ora săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat împotriva părții vătămate. (vol X dosar UP).
În ce privește cartela cu nr 0741/- localizată la locul și ora infracțiunii, în aceeași modalitate cu localizarea telefonului utilizat de, verosimilitatea informației că a fost folosită de inculpatul rezultă din faptul că acest număr a fost folosit pentru a vorbi repetat la firma G -strada - nr 23 (foarte aproape de locul unde au fost localizate în mai multe rânduri numerele de telefon utilizate de, iar societatea fiind cea la care era angajat în decembrie 2007 inculpatul ), pentru a vorbi la SC SA, pentru a vorbi pe- (inculpatul locuind pe același bulevard la nr 44), iar în general numerele de telefon contactate de numerele stabilite ca fiind utilizate de acest inculpat repetându-se (ex., str - -, SA, str 1 - 1918, str - - ), ceea ce demonstrează că este vorba de același utilizator, deci informațiile despre telefoanele utilizate de acest inculpat sunt corecte.
Datele de evidență asupra autoturismelor (vol X filele 104 și urm) demonstrează că inculpatul a fost proprietarul autoturismului Super de culoare albastră, fiind înstrăinată oficial în octombrie 2008 către. Martora - a precizat în declarația sa, la 2 zile după săvârșirea infracțiunii, (deci cu mult înainte ca inculpații să intre în atenția organului de urmărire penală) că autoturismul în care a urcat individul suspect, ce se deplasa în zona în care s-au auzit împușcăturile, avea farurile dreptunghiulare, de culoare albastru închis -bleumarin, și i-a făcut impresia că este o sau Solenza. Modul în care aurcat individul în autoturism (a deschis portiera dreapta spate și a urcat) se coroborează cu aceeași descriere făcută de martorul, ce se afla în autoturismul respectiv -și pe care l-a indicat cu aceleași semnalmente.
În ce privește infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, reținută în sarcina inculpaților și, pedepsită de lege cu închisoare de până la 8 ani, deci fiind posibilă luarea măsurii arestării preventive pentru aceasta, mijloacele de probă anterioare datei de 29 04 2009 constau în:
-procesele verbale de percheziție domiciliară la locuințele celor 2 inculpați, stabilindu-se la locuința lui din b-dul - că în interior s-a găsit muniție pentru arme de foc într-o cantitate și ambalare ce conturează traficul cu aceasta, iar în grădinița de lângă blocul inculpatului, exact sub fereastra de la baie a apartamentului acestuia, s-au găsit o armă de vânătoare cu țeava și patul retezate, astfel încât să fie de o lungime mică, 1, și un cu amortizor montat, precum și diferite cantități de muniție pentru arme automate, pistoale și arme de vânătoare. armei de vânătoare era înfundată cu pământ, ca urmare a căderii de la înălțime.
pentru țânțari de la geamul băii era ruptă în mijloc, prin acel loc putându-se arunca armele și munițiile găsite, iar martorul (fila 100 vol III) arată că,în timp ce stăteam în grădiniță cu lucrătorul de poliție, am auzit țipete -,poliția, deschideți" -de trei sau patru ori, și în scurt timp au fost aruncate de la etajul superior al blocului II mai multe obiecte și o sacoșă de plastic. Am mers la locul în care au căzut, ocazie cu care am observat că aici se aflau un, o puscă cu țeava retezată, și o sacoșă ce conținea un cu amortizor și mai multe cartușe și tuburi. Am observat că la etajul II este lumină aprinsă, fereastra de la baie este deschisă iar plasa exterioară este ruptă. Apartamentul respectiv aparține familiei ".
Expertiza tehnică biocriminalistică a stabilirii profilului ADN a constatat că între urmele prelevate de pe obiectele aruncate se află și ADN-ul incupatului, în amestec cu ADN-ul altei persoane, acest lucru semnificând că armele și muniția respectivă au luat contact direct atât cu inculpatul, cât și cu o altă persoană.
Inculpatul a fost fotografiat anterior purtând o cu lunetă, cel puțin 2 pistoale mitralieră -așa zisul (unul cu pat fix și unul cu pat rabatabil) aflate în dotarea armatei române ca armă de asalt, și în aceleași împrejurări au fost fotografiate, cu același telefon mobil marca Nokia, 3 arme de vânătoare, o cu lunetă, marca, 3 pistoale, un revolver, muniție. S-a efectuat urmărirea penală în cauza respectivă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor (filele 118 și urm vol IX UP).
În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 cod penal și pedepsită cu închisoare de până la 15 ani, în măsura în care probele ar contura infracțiunile de tentativă la omor calificat și nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în modalitatea expusă, această ultimă infracțiune ar fi de asemenea conturată, având în vedere urmărirea insistentă a părții vătămate pe o perioadă lungă de timp, activitățile efectuate de fiecare inculpat, utilizarea unei arme de foc evident procurată ilicit, numărul persoanelor implicate.
Toate aceste mijloace de probă existente la dosar, au fost apreciate de instanța de recurs ca insuficiente pentru a contura probele și indiciile temeinice de săvârșire a infracțiunilor, acesta fiind motivul înlocuirii măsurii arestării preventive.
Din declarațiile martorilor cu identitate protejată, și, audiați la 27 05 2009, deci ulterior încheierii instanței de recurs, rezultă o multitudine de informații care întăresc probele anterioare, tribunalul apreciind că în urma acestora există probe și indicii puternice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit acte materiale ce pot fi încadrate conform rechizitoriului.
Astfel, declară că;, a spus că a trimis pe cineva să împuște o persoană, dându-i o mașină, un și bani" -această relatare despre un aspect concret spus de inculpatul intărește astfel, ca fiind conforme cu adevărul, declarațiile martorilor și, și confirmă în plus implicarea inculpatului la fapte, acesta neputând cunoaște amănuntele respective (confirmate, independent de el, de către martori și listingurile telefonice) și neavând motive să afirme neadevăruri despre, care să-i creeze probleme de natură penală acestuia.
Se mai confirmă prin declarația martorului acțiunea de achiziționare a unei mașini, indicată anterior prin alte probe.
,Tot a povestit că i-a cerut lui să o împuște pe acea persoană, și că acesta a împușcat-o" -relatarea confirmă declarațiile martorului, precum și se coroborează cu listingul telefonic care îl plasează pe la locul și ora faptei.
, și-a cumpărat după săvârșirea faptei un autoturism Audi, după ce-și vânduse Super albastru.Numitul a spus că a vrut să vândă autoturismul întrucât la Caf ost cu acel autoturism".-relatarea confirmă probele potrivit cărora după săvârșirea faptei acest inculpat deținea o sumă relativ mare de euro, în raport cu situația sa materială obișnuită, precum și probele care indică faptul că în noaptea de 16/17 01 2008 s-a deplasat la C cu autoturismul său -declarațiile martorilor și -. Odată în plus, declarațiile martorului, care cunoaște toate amănuntele faptei, se dovedesc a fi confirmate prin alte mijloace de probă.
,Pe numitul l-am văzut de mai multe ori cu arme asupra sa. L-am văzut cu cu amortizor, cu mitralieră " -susținerile martorului confirmă indiciile infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, descrie existența unui cu amortizor -real găsit lângă locuința inculpatului, descrie existența unui mitralieră, aspect ce confirmă atât realitatea fotografiilor în care este prezentat inculpatul cu astfel de arme, cât și faptul că cele 7 cartușe calibrul 7,62 găsite în timpul aceleiași percheziții domiciliare s-au aflat în posesia inculpatului, pentru că aceste cartușe, de calibrul și dimensiunea respectivă, sunt specifice armelor automate, respectiv ului mitralieră,", astfel cum indică martorul și cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată pe cartușele respective.
Martorarelatează că:,Numitul a povestit că a omorât un om la C. Acesta a spus că a fost împreună cu, dar că acestuia i-a fost frică să tragă. A spus că a fost de mai multe ori la C, timp de vreo două săptămâni" -precizările martorei confirmă și acțiunea inculpaților în general, dar și anumite amănunte relatate de alți martori, aceștia semnalând că a afirmat că el este autorul, dar dovedindu-se ulterior că s-a, precum și că a preferat să găsească o altă persoană care să realizeze infracțiunea, neasumându-și răspunderea de aor ealiza personal, deplasările repetate la C -dovedite prin listingurile telefonice prezentate anterior.
, a spus că numitul a împușcat pe acea persoană în C, că în prima seară în care l-a luat, după ce a băut, atras un încărcător întreg în acea persoană". -relatarea confirmă declarația martorului, referitoare la autorul faptei, confirmă că știa câte cartușe s-au tras (tot încărcătorul, astfel cum a spus și într-o altă împrejurare), confirmă implicarea acestor doi inculpați în săvârșirea faptei, întărind informațiile date de investigatorul sub acoperire și de listingurile telefonice.
,Ulterior, a spus că a tras cu ul în acea persoană" -relatarea relevă aceleași aspecte ca mai sus.
, Am auzit că numitul a pus și pe altcineva să o ucidă pe acea persoană de la C" -confirmă și conturează realitatea celor declarate de și.
, a spus că a mers la C și cu o mașină Ford de culoare albă pe care au lăsat-o la C, și cu mașina lui, și că ul a fost aruncat de pe un pod" -de asemenea aceste relatări susțin declarațiile martorului, și confirmă cele observate de martora -.
,L-am văzut de mai multe ori pe cu arme asupra sa, Am văzut la el un și un mitralieră " -declarațiile confirmă probele privind infracțiunea prevăzută de art. 279 Cod penal, ca și cele ale lui.
În sfârșit, martorul declară că:, a spus că a dat bani, o mașină și un unei persoane pentru a ucide pe cineva, însă aceasta nu a făcut-o și nici nu i-a restituit banii, mașina și ul" -confirmă probele care conturează implicarea acestui inculpat în organizarea omorului, mijloacele folosite. Faptul că inculpatul a declarat că persoana(respectiv ) nu i-a mai returnat banii, mașina și ul poate fi explicat prin eventuala nemulțumire la adresa acestuia, pentru faptul că nu a realizat el omorul, sau poate fi chiar adevărat, fără a infirma esența declarațiilor acestui martor, pentru că în realitate, într-adevăr ul nu a mai fost returnat, fiind aruncat în apă, deși nu rezultă că ar fi cerut așa ceva.
,Într-o zi, în restaurantul din B, a cerut să se deschidă televizorul, de față cu mai multe persoane, la televizor era o știre că un om de afaceri din Caf ost împușcat a spus,uite ce am făcut noi"era cu atunci" -relatarea confirmă implicarea directă a acestor inculpați în săvârșirea faptelor.
, L-am văzut pe având asupra sa o armă cu două țevi tăiate pe care o ținea în mașină între scaune. Mai avea și un pe care îl ținea la " -confirmă deținerea de către acest inculpat a armei cu țevile tăiate, real găsită în imediata apropiere a apartamentului inculpatului, precum și a unui -de asemenea găsindu-se 2 astfel de arme de foc, pe care s-a găsit ADN-ul inculpatului.
În consecință, declarațiile celor trei martori sunt de natură a aduce elemente noi, în sensul art. 160/a alin 4 Cod procedură penală, care să confirme existența probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (cu precizarea că indiciile infracțiunii prev de art. 323 Cod penal rezultă din indiciile modului de săvârșire al celorlalte două infracțiuni.
Sunt astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală, în acest moment, în prezența cărora se poate dispune luarea măsurii arestării preventive.
În condițiile în care instanța de recurs, în încheierea nr 48/P din 29 04 2009, nu a considerat ca inexistente cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală decât implicit, ca urmare a lipsei indiciilor referitoare la cei trei inculpați, tribunalul reține că existența, la acest moment a probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor atrage după sine existența cazurilor prevăzute de art. 148 lit c) și f) cod procedură penală, în privința tuturor celor 3 inculpați. Este de precizat că instanța nu este ținută de concluziile parchetului în privința cazurilor prevăzute de art. 148 cod procedură penală existente, ci poate reține din oficiu toate cazurile care rezultă din probele dosarului.
Astfel, în privința cazului prevăzut de art. 148 lit c) cod procedură penală, datele că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni rezultă din următoarele mijloace de probă:
-probele care indică faptul că inculpatul are sursele necesare pentru a intra în posesia ilegală a unei diversități de arme și muniții, mergând de la pistoale până la arme militare, total interzise civililor ca urmare a periculozității lor, numărul și diversitatea acestora indicând că acest inculpat este implicat în traficul de arme, și astfel va continua această activitate infracțională aducătoare de venituri importante. Aceleași aspecte sunt valabile și în cazul inculpatului, în referire la cutiile cu cartușe de diferite tipuri găsite în locuința sa, acestea neputând fi introduse de o altă persoană în locuință, iar din probe rezultând că inculpatul locuia efectiv în b-dul - împreună cu concubina, și nu la domiciliul soției, cum a declarat în fața instanței.
-probele care indică faptul că inculpatul poartă în mod obișnuit arme asupra sa (neavând acest drept, astfel cum rezultă din evidențele poliției), acest lucru indicând că inculpatul va relua această activitate, care constituie infracțiunea prev de art. 279 Cod penal;
-probele din care rezultă minuțiozitatea cu care s-a conceput uciderea părții vătămate, tenacitatea inculpaților în a-și duce la bun sfârșit intenția, capacitatea morală și materială a inculpatului de a recruta persoane pentru săvârșirea de infracțiuni dintre cele mai grave, acestea unite cu apărările inculpaților ce nu se coroborează cu probele dosarului, precum și cu pedeapsa prevăzută de lege pe care o riscă în cazul în care se va stabili vinovăția lor, indicând că inculpații vor realiza diferite acțiuni care constituie infracțiuni, în scopul evitării răspunderii penale -încercarea de a determina mărturia mincinoasă a diferiților martori ale căror declarații sunt importante în cauză, împiedicarea participării la proces, sau infracțiuni mai grave, de natura celei îndreptate împotriva părții vătămate, cu același scop.
-probele din care rezultă indiciile asocierii inculpaților în săvârșirea unei infracțiuni grave, acestea indicând că inculpații se vor asocia și pentru realizarea altor infracțiuni, având interese comune.
În ce privește existența cazului prevăzut de art. 148 lit f) Cod procedură penală, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică în cazul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, acesta este demonstrat prin următoarele mijloace de probă:
-faptul că există indicii puternice privind săvârșirea de către incupați a unui omor de tip execuție mafiotă, acest aspect fiind cunoscut de publicul larg, mass-media urmărind îndeaproape desfășurarea cauzei, iar lăsarea în libertate a inculpaților în aceste condiții producând o profundă insecuritate publicului larg, atingând ordinea publică, atât prin aceea că cetățenii se simt în pericol de a fi la rândul lor, voit sau din întâmplare, victimele unor fapte grave, cât și prin aceea că neluarea măsurilor procesuale necesare restabilirii ordinii de drept este percepută atât de cetățenii ce respectă legea cât și de infractori ca o imposibilitate a organelor judiciare de asigura legalitatea, consecința fiind o stare de neîncredere a cetățenilor în statul de drept, și o încurajare a infractorilor să comită infracțiuni din ce în ce mai periculoase pentru societate.
-faptul că inculpatul a deținut -conform probelor și indiciilor dosarului -o armă cu țevile și patul retezate, de tipul,lupara" mafioților sicilieni, aceasta nefiind justificată, dincolo de nelegalitatea deținerii ei, nici de activități licite în sine (cum ar fi activitatea de vânătoare) ci numai de eventuale activități care constituie infracțiuni - amenințări, șantaje, tâlhării, consolidarea unei grupări infracționale organizate și impunerea în fața altei asemenea grupări, etc. De asemenea, faptul că inculpatul a deținut un cu amortizor indică o periculozitate deosebită a acestuia, de natură a crea în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică, din moment ce scopul unui amortizor de nu poate fi decât acela de a executa focuri de armă în imediata apropiere a publicului, fără a fi descoperit. O asemenea intenție, în condițiile în care inculpatul nu are nici dreptul de a deține, nu se poate referi decât la săvârșirea unei infracțiuni grave, concluzia fiind percepută ca atare de public.
În ce îi privește pe ceilalți doi inculpați, aceștia fiind apropiați ai inculpatului, care se conturează că îi susțin intențiile infracționale, lăsarea lor în libertate este de asemenea supusă riscului de a se implica în activități care să creeze pericol pentru public. Este nerelevant că armele găsite la inculpatul au fost ridicate de poliție în vederea confiscării, câtă vreme sunt date că inculpatul poate procura și alte asemenea arme.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că există cazurile prevăzute de art. 148 lit c) și f) cod procedură penală, în prezența cărora se poate lua măsura arestării preventive.
În ceea ce privește declarația numitului (fila 241-242 vol III), prin decizia penală nr 404/P din 29 06 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, prin care s-a dispus rejudecarea prezentei măsuri preventive, s-a apreciat că în privința administrarii acestul mijloc de probă s-au încălcat principiile nemijlocirii, contradictorialității și oralității, instanța întemeindu-și hotărârea pe probe administrate de un procuror necompetent (procuror din cadrul DIICOT), deși după sesizarea instanței, aceasta avea obligația de a asigura respectarea principiilor arătate pentru a garanta dreptul la un proces echitabil.
Potrivit art. 148 lit c) Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi luată dacă existădatecă inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Sintagma,date" nu echivalează cu cea de,probe", pentru că dacă ar fi fost astfel, legiuitorul ar fi folosit chiar această noțiune, des întâlnită în Cod, inclusiv in art. 143 Cod procedură penală, referitor la măsurile preventive.
Datele sunt informații care nu s-au concretizat neapărat în probe, pentru că înseși aspectele ca inculpatul să încerce -pe viitor -să fugă (art 148 lit a) ca inculpatul să încerce -pe viitor -să zădărnicească aflarea adevărului (lit b) sau că pregătește săvârșirea unei alte infracțiuni (lit c) sunt chestiuni care nu pot fi încă dovedite prin probe, câtă vreme inculpatul nu le-a exteriorizat prin acțiuni de executare a faptelor respective. Însuși art. 5 alin 3 CEDO legitimează luarea măsurii arestării preventive dacă sunt date din care rezultă necesitatea împiedicării unei infracțiuni viitoare, deci a unei fapte care încă nu s-a realizat, și deci pentru care nu există probe în înțelesul strict, fie și pentru că încă nu s-a început urmărirea penală.
În acest context, aprecierea Curții de APEL CONSTANȚA în sensul că,proba" constând în relatarea numitului nu poate fi valorificată în această fază a procesului, nu împiedică instanța de fond să aprecieze că înscrisul respectiv, neconstituind o probă legală, se convertește totuși în noțiunea de,date", în sensul art. 148 lit c) Cod procedură penală, tot astfel cum înscrisul oficial nul poate fi totuși utilizat ca înscris sub semnătură privată, dacă întrunește condițiile acestuia.
În speță, în dosar există în mod real un înscris, prin care se atestă că un organ oficial al statului, aflat în exercițiul unei atribuții de serviciu (procurorul DIICOT) certifică faptul că o anumită persoană a afirmat un anumit lucru.
Nu sunt temeiuri pentru a susține că procurorul DIICOT a întocmit cu fals intelectual acest act.
Pe de altă parte, Codul d e procedură penală conține diferite texte în care reglementează principiul că mijloacete de probă administrate de un organ necompetent rămân câștigate cauzei, și pot fi folosite (ex art. 912alin 5 Cod procedură penală, art. 213 Cod procedură penală, art. 42 Cod procedură penală coroborat cu art. 45 Cod procedură penală). Cu atât mai mult datele obținute de alte organe decât cel desemnat strict în cauza respectivă, ce se referă la aceasta, pot fi exploatate în scopul aflării adevărului, atâta timp cât nu au fost obținute ilegal.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază ca relevant conținutul Deciziei Curții Constituționale nr 54/14 01 2009, care stabilește cu valoare de principiu, printre altele, că:,La subpunctul 12 se prevede că mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Reglementarea criticată nu distinge întrfe neregularitatea de formă a obținerii mijloacelor d eprobă și nelegalitatea procedurii de obținere a acestora, între efectele vătămătoare grave care mu pot fi înlăturate altfel decât prtin anularea mijlocului d eprobă și nelegalitatea cu consecințe neînsemnate și care pot fi remediate, și între conținutul probator important pentru aflarea și stabilirea adevărului și conținutul probator nesemnificativ, ceea ce este d eesența determinării valorii probatorii a mijloacelor d eprobă. iată că acestea sunt dovezi suficiente care, printr-un formalism dăunător stabilirii adevărului și realizării ca valoare supremă prevăzută de art. 1 din legea fundamentală, consacră un text superficial și imprecis formulat".
În raport de această îndrumare de principiu, apreciază că nu se justifică excluderea de plano a înscrisului redactat de procurorul DIICOT, acesta putând fi valorificat ca și,date" care ar contura cazul prevăzut de art. 148 lit c) cod procedură penală.
În privința conținutului înscrisului respectiv, numitul afirmă că inculpatul are, în esență, intenția de a suprima viața a două persoane în legătură cu prezenta cauză -partea vătămată și un martor protejat (sau posibil chiar investigatorul sub acoperire). a furnizat în relatarea sa elemente care se coroborează cu alte probe ale dosarului, a indicat că a primit numărul de telefon al inculpatului și l-a sunat, aspect confirmat de inculpat.
Susținerea numitului în sensul că inculpatul a încercat să-l recruteze în vederea uciderii unor persoane se coroborează atât cu probele anterior analizate, ale dosarului, care conturează același tip de acțiune al acestui inculpat, și se coroborează și cu informațiile potrivit cărora personal nu și-a asumat răspunderea de a împușca partea vătămată, de asemenea, iar, deși a tras un încărcător întreg, nu a reușit uciderea victimei, motiv pentru care este logică acțiunea inculpatului de a-și recruta o persoană care să ofere mai multe garanții în acest sens, cum este cazul numitului, acuzat că a săvârșit un omor consumat, care deci ar avea săngele și stăpânirea de sine de a repeta o astfel de faptă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că susținerile numitului trebuie luate în considerare, în sensul conturării unor date de săvârșire unor noi infracțiuni de către inculpatul, reținându-se și din acest punct de vedere existența art. 148 lit c) Cod procedură penală.
Cu privire la oportunitatea luării măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul apreciază că această măsură preventivă este necesară pentru buna desfășurare a judecății, pentru preîntâmpinarea sustragerii inculpaților de la judecată, pentru preîntâmpinarea denaturării unor mijloace de probă și zădărnicirea adevărului, precum și pentru preîntâmpinarea săvârșirii de către inculpați aunor noi fapte de natură penală, pentru evitarea pericolului concret major pentru ordinea publică.
Tribunalul are în vedere, în acest sens, faptul că cercetarea judecătorească nu a început, din conținutul probator se relevă necesitatea administrării unei multitudini de probe, din care unele neadministrate de organul de urmărire penală, ceea ce impune a se asigura măsurile apte de a păstra mijloacele de probă nealterate până la administrarea lor de către instanță.
De asemenea, se au în vedere considerentele anterioare referitoare la pericolul ca inculpații să se implice în activități infracționale, periculoase pentru public, precum și mijloacele de probă care conturează implicarea acestora în faptele pentru care au fost trimiși în judecată, coroborat cu pedepsele pe care le riscă, ce ar putea determina inculpații să se sustragă de la judecată.
Cu privire la apărările inculpaților, tribunalul reține următoarele:
Astfel cum s-a expus mai sus, instanța de control judiciar, în încheierea nr 48/P din 29 04 2009, indicat în tot cuprinsul considerentelor faptul că motivul înlocuirii arestării preventive cu o altă măsură l-a constituit insuficința indiciilor temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală. Se poate aprecia că instanța de control judiciar a stabilit că există grade de existență și concludență a probelor și indiciilor temeinice, în funcție de care se poate lua una dintre măsurile preventive, dar nu se poate nega conținutul și sensul încheierii, spre a se susține că instanța de recurs a apreciat existența art. 143 cod procedură penală, câtă vreme nu există nici un alt motiv al înlocuirii.
Mijloacele de probă care nu confirmă implicarea inculpaților -din care unele analizate concret de instanța de recurs - nu infirmă, în schimb, mijloacele de probă care confirmă implicare acestora, fiind pur și simplu probe nerelevante cauzei.
Probele tehnico-științifice privind localizarea telefoanelor se confirmă prin însuși faptul că există la dosar. dacă nu ar fi putut fi făcută localizarea respectivă, actele de localizare nu ar fi existat la dosar. Nu sunt temeiuri a se crede că organul de urmărire penală a dispus falsificarea unor astfel de probe pentru a face dovezi în cauză, nici din perspectiva interesului aflării adevărului, nici din perspectiva unui interes personal.
Mobilul faptei nu afectează existența infracțiunii, din acest punct de vedere susținerile contradictorii nefiind de natură să infirme probele privind actele materiale ale inculpaților. Se pornește de la prezumția falsă că neapărat inculpatul i-ar fi spus adevărul numitului, în ipoteza în care s-ar analiza credibilitatea acesteia, dar nimic nu demonstrează că nu i-a furnizat și informații false, iar a repetat ceea ce a auzit.
În ce privește formularea prezentei cereri de luare a măsurii arestării preventive fără a fi audiați inculpații de către procuror, este de observat că procurorul apreciază asupra acestei cereri cu ocazia întocmirii rechizitoriului, deci după prezentarea materialului de urmărire penală, astfel încât nu se mai justifică audierea.
Art. 267 cod procedură penală nu face referire la art. 149 Cod procedură penală, și nu este cazul în această fază a unei noi audieri, pentru că procurorul a ascultat deja inculpații, le cunoaște apărările. De altfel, obligația audierii inculpaților nu subzistă nici la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, pe aceleași considerente.
Pentru considerentele expuse, va admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și va dispune luarea măsurii arestării preventive, în cursul judecății, împotriva inculpaților, și -, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, având în vedere că inculpații se află în stare de libertate.
Va dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă, încheierea fiind executorie.
Având în vedere considerentele de mai sus din care rezultă necesitatea luării măsurii arestării preventive, tribunalul va respinge, ca nefondată, sesizarea din oficiu privind luarea față de inculpați a măsurii obligării acestora de a nu părăsi țara, această măsură nefiind aptă, în actualul stadiu procesual, de a asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul expus mai sus.
Va avansa din fondurile Ministerului Justiției cota parte din onorariile avocaților desemnați din oficiu, în raport cu activitatea concretă a acestora de studiere a dosarului și pregătire a apărării, precum și de asistare la procedura de judecată în data de 09. 07. 2009.
Împotriva încheierii Tribunalului Constanța pronunțată la 9 iulie 2009, dar și a încheierii din 8 iulie 2009 aceluiași tribunal, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția cu excepția de neconstituționalitate a art. 267 și art. 160 cod pr. penală, în raport de prevederile art. 20, 21 și 23 din Constituție, au declarat recurs inculpații -, și -.
Inculpații recurenți au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, după sesizarea instanței cu rechizitoriu nu au apărut împrejurări noi care să reclame arestarea preventivă de urgență în ceea ce-i privește, că după casarea cu trimitere spre rejudecare nu se putea schimba obiectul cererii formulate de parchet, că tribunalul când a dispus rearestarea a încălcat prevederile art. 301 și 302 cod pr. penală, în sensul că nu a pus în discuția părților temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală.
Totodată, pe fondul cererii, s-a susținut că, tribunalul a făcut aprecieri greșite atunci când a ignorat autoritatea de lucru judecat a încheierii Curții de Apel prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, că nu există elemente noi care să justifice rearestarea în timpul judecății, iar după terminarea urmăririi penale nu se mai poate vorbi de date sau indicii temeinice, ci de existența sau nu a probelor care să justifice luarea unei astfel de măsuri preventive care are caracter de excepție.
În privința încheierii din 8 iulie 2009, inculpații recurenți prin apărătorul lor, au susținut că este nelegală, deoarece instanța a soluționat cererea de arestare înainte de a soluționa chestiunea prealabilă a admisibilității cererii de invocare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 267 și art. 160 cod pr. penală. Consideră inculpații recurenți că, în prezent recursul declarat împotriva încheierii din 8 iulie 2009 rămas fără obiect întrucât cele două încheieri fac corp comun.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierilor recurate și respingerea cererii de rearestare preventivă a inculpaților.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii în sensul respingerii recursurilor, menținerii ca legală și temeinică a încheierii din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanța, motivat, în esență, de faptul că, cererea parchetului are la bază elemente noi apărute în cauză și că, instanța, după sesizarea prin rechizitoriu, în baza principiului oficialității, poate dispune arestarea preventivă a inculpaților, dacă constată existența temeiurilor care să justifice o astfel de măsură, ori în speță există indicii temeinice, date și probe că, inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată și că prezintă pericol pentru ordinea publică prin aceea că se pregătesc de săvârșirea altor infracțiuni prin asocierea lor în grup și deținerea de arme în condiții ilicite.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 8 iulie 2009, procurorul a solicitat respingerea lui ca nefondat, deoarece nu sunt întrunite cerințele art. 3859pct. 9 cod pr. penală.
Examinând încheierile recurate în raport de criticile din recursurile inculpaților, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele prev. de art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea reține următoarele:
În condițiile în care măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara a fost prelungită de procuror până la data de 27.06.2009, iar până la data respectivă nu s-a mai dispus prelungirea în condițiile legii sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă, în mod temeinic și legal și în consens cu prevederile art. 140 lit. a cod pr. penală, tribunalul a constatat încetarea de drept a măsurii respective față de cei trei inculpați.
Raportat la situația reținută și la împrejurarea că între timp inculpații recurenți au fost trimiși în judecată prin întocmirea rechizitoriului, curtea constată că tribunalul a procedat în mod temeinic și legal atunci când a luat în examinare, conform prevederilor art. 267 cod pr. penală, cererea parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților.
În condițiile în care măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de APEL CONSTANȚA față de inculpații recurenți a expirat de drept, nu mai poate fi invocată autoritatea de lucru judecat a soluției dată de Curtea de Apel, acest lucru putând fi invocat numai pe timpul cât a durat măsura respectivă.
În raport de cele menționate, curtea constată că tribunalul a făcut în mod temeinic analiza temeiurilor care justificau eventuala arestare preventivă a inculpaților în cursul judecății.
Potrivit prevederilor art. 143 cod pr. penală, rap. la art. 148 cod pr. penală, măsura arestării preventive, poate fi luată față de inculpat dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există unul din cazurile prevăzute de art. 148 lit. a,b,c,d,e și f cod pr. penală.
Probele administrate la urmărirea penală, pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată a celor trei inculpați recurenți, vin să susțină presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată și care sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Toate aceste infracțiuni sunt sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea, tribunalul a procedat temeinic și legal atunci când a examinat indiciile temeinice și probele administrate până în prezent pentru a stabili dacă inculpații se află în cazurile prevăzute de art. 148 cod pr. penală.
Examinarea și coroborarea probatoriului administrat dar și a datelor existente la dosarul de urmărire penală, așa cum a fost în mod temeinic efectuată de tribunal au condus la concluzia că inculpatul, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin modalitatea în care se pretinde că au fost săvârșite faptele, prin rechizitoriu, gravitatea deosebită a acestora și urmarea produsă, atât față de victimă cât și față de securitatea cetățenilor. Totodată, s-a mai reținut că există date că inculpatul pregătește săvârșirea altor fapte de natură penală.
Drept urmare, constatându-se îndeplinite cerințele art. 143 cod pr. penală și ale art. 148 lit. c și f cod pr. penală, tribunalul în mod temeinic și legal a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Raportat la examinarea datelor și probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat temeinic și legal că, și in privința inculpatului sunt întrunite cerințele art. 143 cod pr. penală și ale art. 148 lit. c și f cod pr. penală. Așa fiind, curtea constată că, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut în condiții de temeinicie și legalitate.
Și față de inculpatul -, tribunalul a luat în mod temeinic și legal, măsura arestării preventive, raportat la existența temeiurilor prevăzute de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. c și f cod pr. penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați recurenți nu echivalează cu o condamnare anticipată a acestora pentru că, in faza cercetării judecătorești, se poate completa probatoriul astfel incât să se ajungă la o soluție legală și temeinică, soluție care poate fi și una de achitare.
În legătură cu procesul - verbal înaintat de procurorul DIICOT procurorului de caz, și în care se relata despre declarația numitului, curtea reține că tribunalul a apreciat în mod just că nu constituie o probă în sensul legii, însă ea a fost luată în considerare ca atare pentru că articolul 143 cod pr. penală, se referă și la astfel de date nu numai la probe.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând că măsura arestării preventive a inculpaților recurenți a fost luată în condiții de temeinicie și legalitate, va respinge ca nefondate recursurile acestora și va menține încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanța, ca legală și temeinică.
Referitor la recursurile inculpaților, formulate împotriva încheierii din 8 iulie 2009 Tribunalului Constanța, pronunțată tot în dosarul nr-, curtea constată că, au rămas fără obiect, în condițiile în care la momentul sesizării sale, fusese luată măsura arestării preventive față de inculpați, iar potrivit legii, examinarea de urgență a fondului acestei măsuri, se impunea.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea îi va obliga pe inculpații recurenți să plătească statului, câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge recursurile penale declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Constată ca rămase fără obiect recursurile declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă pe recurenții inculpați la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 iulie 2009.
Pt. Președinte de complet, JUDECĂTORI,
-, aflată în - -
conform art. 312 cod pr. penală
semnează
Președinte instanță - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond: TV.
Red.. Jud. -/21.07.2009
Tehnodact. Gref. -
2 ex./22.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Maria Apostol, Nicolae Stanciu
