Constituire grup infractional organizat Aderare. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.117/A/2008
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 55/4 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 25.pen. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 55/04.05.2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus condamnarea pe inculpatuluiA-( fiul lui și, născut la data de 1.10.1987 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,-, b1.3,.1,jud.S, CNP -) după cum urmează:
- în baza art.7 din Legea nr.39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, cu aplic.art.74, 76 lit b pen. și art. 76 alin.3 pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
- în baza art.2 alin.1 din OUG nr.112/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de îndrumare și căIăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, cu aplic.art.74, 76 lit. d pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- în baza art.25 pen. rap.la art. 208 alin. 1.pen. comb.cu art. 209 alin.2 lit. b pen. cu aplic. art.75 lit.c pen. și art. 41 alin.2 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de determinare a unor persoane cunoscând că sunt minore, să sustragă cărți de identitate și pașapoarte, cu aplic.art.74, 76 lit. c pen. la pedepasa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71.pen. art.64 lit.a, b pen.
În baza art. 350 alin. 1.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 12 ianuarie 2008 la zi.
În baza art.118 lit. e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea
statului a sumei de 3.000 euro.
În baza art.191 proc.pen. și art.189 proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.000 lei (RON) cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial pentru apărare din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A- pentru săvârșirea infacțiunilor prev.de art.7 din Legea nr.39/2003; art.2 alin.1 din nr.OUG112/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.25 pen. rap.la art. 208 alin.1 pen. comb.cu art.209 alin.2 lit. b pen. cu aplic. art.75 lit. c și art.41 alin.2 pen. cu aplic.art.33 lit. a pen. faptele fiind săvârșite În concurs real.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că începând cu anul 2006 inculpatul A- a aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucrainieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor cărți de identitate și pașapoarte românești false. De asemenea s-a reținut că inculpatul începând cu anul 2006, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin și în aceeași perioadă a determinat mai multe persoane de pe raza orașului Șimleu S, cunoscând că sunt minore, să sustragă cărți de identitate și pașapoarte pentru a le folosi ulterior la trecerea frauduloasă a frontierei.
Coroborând probele administrate în cauză: declarațiile inculpatului (58-61 voLI și 26 dos.instanță), procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice (voLIV și 171 dos.instanță), declarațiile martorilor (63-71 voLI și 47-50, 124, 127; 161 și 172, 173 dos.instanță), copiile declarațiilor tăptuitorilor și martorilor depuse de -Biroul Teritorial Sălaj la filele 117-123 dos.instanță); proceseverbale (l-l0 voLII); procese-verbale de consemnare a intrărilor-ieșirilor inculpaților pe frontiera română (187 -194 voLII) prima instnață a reținut că începând cu anul 2005 în orașul Șimleu S s-a constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni de trecere frauduloasă a frontierei spre state aflate în spațiul de către cetățeni proveniți din țările fostei Uniuni. Activitatea infracțională a grupului a luat amploare în anii 2006-2007.
Inculpații G și fratele său au coordonat activitatea unei rețele de trafic de migranți din Republica M și Ucraina, care tranzitau România și Ungaria, având ca destinație țările din Uniunea Europeană, în special Italia. Cei doi inculpați colaborau cu inculpatul - care avea și el contacte în Republica M și Ucraina exercitând acțiuni de racolare, transport, cazare a migranților pentru cei doi inculpați și de coordonare pentru propria rețea.
În activitatea infracțională inculpații au folosit două modalități de trecere ilegală a frontierei de stat și anume: cu ajutorul căIăuzelor pe fâșia și cu ajutorul cărților de identitate și pașapoartelor românești, începând cu data de 1.01.2007.
Din luna decembrie 2006 membri grupării au început să procure acte de identitate și pașapoarte românești pentru a le folosi la trecerea cetățenilor moldoveni și ucrainieni În țările Uniunii Europene, Începând din ianuarie 2007.
O parte din cărțile de identitate și pașapoarte proveneau de la cetățenii români care le vindeau, le pierdeau sau le erau sustrase de persoane racolate în acest scop de către inculpatul - sau A-, iar o altă parte, erau falsificate de membri grupului infracțional.
După ce actele de identitate erau folosite la trecerea frontierei, acestea erau colectate de membri grupului care efectuau transporturile și erau trimise În România În vederea redistribuirii lor către migranții a căror fizionomie corespundea cu cea a titularilor cărților de identitate.
moldoveni și ucrainieni erau cazați atât pe teritoriul României pentru a aștepta momentul oportun trecerii în Ungaria, cât și pe teritoriul Ungariei de unde erau preluați de membri grupului și transportați mai departe În Austria.
Membri grupului erau bine organizați, fiecare având activități de racolare, transport, cazare a migranților sau asigurare a cărților de identitate și prezentarea în fața autorităților de control vamal. Membrii grupului își schimbau periodic atât aparatele telefonice mobile, cât și cartelele, iar în convorbirile telefonice foloseau un limbaj codificat numindu-i pe migranți "lemne", "cărbuni", "macaroane", "cartușe de țigări", "biciclete", "pinguini", "telefoane", locurile de cazare erau denumite "depozite de lemne", activitățile de transport "meci de fotbal, ieșire la iarbă ", iar pentru cărțile de identitate foloseau denumiri precum "cabluri, mingi, roți, fiere".
Din grupul infracțional mai făceau parte inc., -, -, Ioan.
La acest grup infracțional a aderat și inculpatul A- care efectua transporturi de migranți și furniza membrilor grupului acte de identificare de la diverse persoane pentru a fi folosite la transporturile de migranți.
După preluarea migranților de către membri grupului, aceștia erau cazați la hoteluri din CNs au la, sau Sport din Budapesta. mai erau preluați din zona, autogării sau complexului comercial din Budapesta și transportați spre Austria prin punctul de trecere a frontierei (Ungaria), ( Austria).
Deși inc. A- nu recunoaște că a aderat la grupul infracțional care avea ca obiect traficul de migranți și că a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, aceste fapte sunt dovedite prin probele administrate în cauză.
Astfel, din discuțiile telefonice (vol.III și IV) purtate de inc. - în datele de 28.11.2006 și 29.11.2006 reiese că acesta împreună cu persoane neidentificate din Republica M au planificat două transporturi unul pentru 18 persoane și unul pentru 8 persoane. La data de 29.11.2006, ora 14,28 inc. - l-a contactat pe inc. A- întrebându-l dacă este dispus să meargă la un transport de migranți, iar A- a răspuns afirmativ.
Din cercetările efectuate de Serviciul de Combatere a Organizate S (vol.II) rezultă că cei 18 migranți au fost preluați de inc. A- din Ungaria și transferați în Italia pe ruta Viena-. finală a grupului de migranți era orașul unde erau preluați de numita născută în Republica M cunoscută sub numele de "" care era în legătură cu inc. -.
La data de 5.12.2006, ora 18,08 inc. A- i-a trimis un SMS lui - cu textul "un pașaport nou nu trebuie", iar inc. l-a sunat pe spunându-i că are pașaportul de la o persoană poreclită "țiganu", dar nu știe care este prețul actului.
La data de 3.02.2007, ora 00,34 inc. A- l-a contactat telefonic pe inc. - și i-a transmis că a trecut fără probleme și că va reveni în România în aproximativ 2 zile.
Deși inculpatul susține că nu putea să însoțească transportul migranților în 29.11.2006 pentru că era plecat din țară, prin probele administrate s-a dovedit așa cum am arătat mai sus că transportul de migranți spre Italia s-a realizat la data de 3.02.2007 având căIăuză pe A-, iar la 29.11.2006 au avut loc doar convorbirile telefonice între - și A- prin care sau înțeles asupra efectuării transportului ulterior al migranților.
Din aceleași convorbiri telefonice rezultă că la data de 11.02.2007 ora 18,36 inc. A- l-a contactat pe - pentru a-i spune că a făcut rost de un buletin al unui băiat și costă 500.000 ROL.. A-
l-a mai contactat pe - la datele de 12.03.2007 ora 20,29 și 23.03.2007 ora 19,15 tot pentru acte de identitate sustrase de la diverse persoane.
În perioada 11.03.2007-15.03.2007 între inculpații -G, -, -, A-, - și - au avut loc mai multe discuții telefonice referitoare la un transport de 4 migranți preluați de A- și din Autogara și care trebuiau să ajungă la cu cărți de identitate românești prin substituire de persoană iar actele de identitate trebuiau recuperate.
Astfel, conform datelor fumizate de autoritățile judiciare din Ungaria, la data de 14.03.2007, ora 8,00, -G l-a contactat telefonic pe A- spunându-i că urmează să se întâlnească cu trimis în Ungaria la cererea lui de către. I-a spus că la hotelul din Budapesta sunt 4 cetățeni moldoveni (o femeie și 3 bărbați) care trebuie încredințați lui pentru a fi transportați în Austria cu cărți de identitate românești.
La ora 16,25 - i-a spus telefonic lui A să se întâlnească cu care urma să transporte "o gaură și trei cârnați". Este evident deci că era vorba despre cei 4 moldoveni, o femeie și 3 bărbați.
De asemenea - l-a contactat telefonic pe solicitându-i să se întâlnească cu A- pentru a realiza transferul migranților din hotelul în autoturismullui.
La ora 14,45 îl contactează din nou pe A- spunându-i să-i urce pentru început în autoturism pe tânăr și bătrâni pentru că în situația în care vor fi opriți la graniță perechea tânără se va putea deplasa peste frontieră cu un microbus. I-a mai spus lui să-i comunice șoferului să prezinte la controlul de frontieră atât pașaportul cât și cartea de identitate.
Actele de identitate trebuiau recuperate de inc. trimis la Budapesta în acest scop de către -. Aceasta rezultă din convorbirile telefonice purtate între A- și - din 25.03.2007 ora 21.26 și dintre și -.
Faptul că transportul migranților s-a realizat rezultă din convorbirea telefonică purtată de - la 15.03.2007 ora 8,44 cu un cetățean care se afla la Budapesta spunându-i acestui a că cetățenii moldoveni au ajuns în Italia.
De asemenea la data de 16.03.2007 inc. - s-a întâlnit cu în incinta supermarketului din O pentru ca să efectueze plata transportului iar să-i restituie actele folosite pentru trecerea migranților, aspecte ce rezultă din convorbirea telefonică din 16.03.2007 ora 17,31 și planșa foto de la dosar.
După cum rezultă din probele administrate la care s-a făcut referire mai sus, inc. A- îi cunoștea pe ceilalți membri ai grupului și acționau împreună pentru transportul migranților în țările Uniunii Europene.
S-a dovedit și faptul că actele de identitate folosite la transportul migranților erau recuperate, la data de 30.06.2007 inc. fiind depistat de organele de poliție în gara CFR Șimleu S având asupra sa un rucsac cu 50 cărți de identitate și 22 pașapoarte românești folosite și la transportul migranților din 29.06.2007.
Inculpații -, -G, -, -, și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.48D/P/2006 al -Biroul Teritorial Sălaj, iar în prezent cauza se află în stare de judecată.
. A- nu recunoaște nici că i-a determinat pe numiții -, A-, și - cunoscând că sunt minori, să sustragă cărți de identitate și pașapoarte de la diverse persoane de pe raza orașului Șimleu S oferindu-le în schimb sume cuprinse între 30 și 50 RON.
Aceste fapte au fost însă dovedite prin declarațiile martorilor audiați care se cunoșteau foarte bine cu inculpatul, fiind vecini, martorii cunoscându-i și pe ceilalți inculpați.
Astfel, martorul a declarat în cursul urmăririi penale că în luna aprilie 2007 inc. A- i-a propus să sustragă cărți de identitate pe care să i le înmâneze în schimbul sumei de 50 RON pentru fiecare act. Pentru acest motiv a sustras cartea de identitate a mamei sale pe care i-a dat-o lui A în schimbul sumei de 35 RON.
Același martor declară că inc. i-a solicitat cărți de identitate și pașapoarte astfel că a sustras și i-a dat lui cartea de identitate a tatălui său, a fratelui său vitreg și pașaportul mamei sale. De asemenea împreună cu și A- au pătruns în cabana din Șimleu S de unde - a sustras dintr-o poșetă o carte de identitate pe care urma să o dea lui.
Martorul declară în faza de urmărire penală că în primăvara anului 2007 s-a întâlnit cu A- și care i-au spus că dacă poate face rost de acte de identitate și pașapoarte, Îi va da câte 50 RON pentru fiecare act.
- a sustras cartea de identitate a mamei sale, a fratelui său și pașaportul numitului pe care i le-a dat lui De asemenea i-a dat inc. mai multe cărți de identitate.
Martorul A- declară că a sustras cartea de identitate a mamei
sale, pe care i-a dat-o lui.
Martorul cunoaște că A- este prieten cu, și și știe că și. i-au dat lui A- cărți de identitate.
Martorul - a declarat în prezența mamei sale faptul că inc. A- i-a solicitat să facă rost de cărți de identitate ale unor persoane, bărbați și femei, cu vârste cuprinse între 30-40 ani pentru care va primi câte 50 RON, motiv pentru care a sustras din cabana o carte de identitate dintr-o poșetă.
Deși unii dintre martori nu și-au menținut în totalitate În fața instanței declarațiile date în faza de urmărire penală vor fi avute în vedere declarațiile din faza de urmărire penală care se coroborează cu celelalte probe administrate și declarațiile din faza cercetării judecătorești care se coroborează cu primele declarații ale martorilor. Aceasta pentru că, fiind audiați ulterior de procuror în calitate de făptuitori, martorii au arătat că și-au schimbat declarațiile în fața instanței fiind amenințați de fratele inc. -, precum și de și (232-240-vo1.I) și (118-124 dos.instanță).
De asemenea, fiind reaudiat la instanță, martorul - a spus că declarația dată în fața procurorului nu i-a fost dictată și nu a fost amenințat când i s-a luat declarația (173), iar martora, mama lui, a declarat că fiul său i-a spus că declarația dată în fața procurorului corespunde adevărului, iar în fața instanței și-a schimbat declarația pentru că a fost amenințat de, fratele lui -.
Așa fiind, în baza probelor administrate, s-a constatat că inc. A- a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor s-au reținut în favoarea acestui a circumstanțe atenuante constând în conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor, acesta neavând antecedente penale. Reținându-se circumstanțele atenuante, conform art.76 alin.3 pen. pedeapsa complementară privativă de drepturi a fost înlăturată.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a, b pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii până la terminarea executării pedepsei.
În cursul urmăririi penale inc. A- a dispărut de la domiciliu, motiv pentru care prin Încheierea penală nr.26/C/24.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe 30 de zile, iar prin Încheierea nr.3/E/3.10.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus emiterea unui mandat european de arestare pentru inculpat care a fost capturat la data de 9.12.2007 de către autoritățile judiciare din Austria fiind predat autoritătilor române.
Prin Încheierea din 12.0 1.2008 Tribunalului Sălajs -a pus în executare mandatul de arestare preventivă, măsură care s-a menținut și pe timpul judecății (fA5-47, 50-55) și (11; 55-56 și 141-142 dos.instanță).
Astfel, în baza art.350 alin.1 proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 12 ianuarie 2008 la zi.
După cum rezultă din convorbirile telefonice purtate între inculpați, aceștia percepeau pentru fiecare migrant sume cuprinse între 700-800 euro, iar din convorbirea redată prin nota de la fila 171 rezultă că fiecare inculpat încasa 100 euro
pentru fiecare migrant, concluzia că inc. A- a obținut din activitatea infracțională suma de 3000 euro pentru transportul celor 30 de migranți din 3.02.2007 și 14.03.2007.
În consecință, în baza art.118 lit. e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei de 3000 euro.
În baza art.191 și 189.proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.000 lei RON cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial pentru apărare din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. proc.pen. rap. la art. 10 lit. c proc.pen. cu motivarea că nu el este persoana care a comis infracțiunile reținute în actul de sesizare și nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai ridicate circumstanțelor atenuante.
În vederea soluționării apelului, Curtea a dispus acvirarea dosarului penal nr- aflat pe rolul acestei instanțe și privind pe inculpații, G, și, având în vedere că inculpatul A a fost cercetat alături de aceștia, însă cauza a fost disjunsă, acvirarea fiind necesară pentru a se verifica probațiunea existentă în acest dosar și care îl vizează pe inculpatul apelant.
De asemenea, față de împrejurarea că la instanța de fond nu s-a administrat nicio probă raportat la comiterea de către apelant a infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. Curtea a propcedat la audierea în calitate de martori a numiților, G, și ( 83-92 dosar apel) și s-a efectuat o corespondență cu MIRA - Inspectoratul general al Poliției de frontieră cu privire la intrările-ieșirile în/din România a inculpatului în perioada 07.06.2006-31.12.2006 ( 81 dosar apel).
Procedând la judecarea apelului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 345 al.1 proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronuntând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art. 345 al.2 din același Cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost savârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc, in mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 200.proc.pen. " urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Art. 289.proc.pen. dispune că " judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu".
Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata. Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanta poate reține, motivat, că exprimă adevărul fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecătii.
Pe de alta parte, în raport de dispozitiile art. 62, 63.proc.pen. cu referire la art. 1, art. 200, art. 289.proc.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Ori, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății nu dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea tuturor infracțiunilor și actelor pentru care a fost trimis în judecată și, apoi, condamnat de către instanța de fond.
Astfel, cu privire la infracțiunea continuată de îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin prev. și ped. de art. 2 al. 2 din OUG nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. Curtea concluzionează că este dovedit doar un singur act material, respectiv cel din perioada 14.03.2007-15.03.2007.
În acest sens, în actul de sesizare se reține că în data de 29.11.2006 inculpatul a preluat 18 migranți din Ungaria și i-a transferat în Italia pe ruta Viena- și că în data de 3.02.2007 același inculpat a mai călăuzit un grup de migranți spre Italia.
Instanța de fond reține însă că în perioada 28.11-29.11.2006 numitul, împreună cu cetățeni moldoveni rămași neindentificați, a planificat transportul a două grupuri de migranți, un grup de 18 persoane și un grup de 8 persoane și că în data de 3.02.2007 s-a asigurat transportul acestora spre Italia, apelantul fiind călăuza lor.
Curtea constată că niciuna din cele două variante, nici cea reținută în actul de sesizare, nici cea stabilită de instanța de fond nu sunt dovedite.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu se afla pe teritoriul Ungariei în data de 29.11.2006. Astfel, din adresa nr. -/28.09.2008 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră ( 81 dos. apel) rezultă că în cursul anului 2006 inculpatul Aai ntrat în România la data de 15.11.2006 prin punctul de trecere a frontierei, neevidențiidu-se ulterior că acesta ar mai fi părăsit teritoriul României.
Mai mult, din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul în perioada 29.11.-30.11.2006 ( 109-111 dos. apel) rezultă că inculpatul se afla la domiciliul său. În acest sens, numitul îl întreabă de fiecare dată unde se află, iar inculpatul îi răspunde că este acasă, după care numitul îi cere să-l aștepte că urmează să-l viziteze.
Este adevărat că în convorbirea din 29.11.2006, ora 14:28:51 ( 109 dos. apel) numitul îl întreabă pe inculpat "dacă trăbă mărs, meri?", iar inculpatul răspunde afirmativ, însă nici din conținutul acestei convorbiri și din nicio o altă probă nu rezultă unde trebuia să meargă inculpatul, cu ce mijloace și, mai ales, în ce scop.
Totodată, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că în perioada 28.11.-29.11.2996 inculpatul apelant ar fi planificat împreună cu numitul transferul ori îndrumarea sau călăuzirea unor grupuri de migranți.
Referitor la actul din 3.02.2007, singura probă invocată în actul de sesizare și reținută ca atare de către instanța de fond constă într-o convorbire telefonică purtată de către inculpat cu numitul la data de 3.02.2007, ora 00:34:56 ( 105 dos. apel).
Curtea reține însă că din conținutul acestei convorbiri, în lipsa altor probe, nu se poate concluziona în mod indubitabil că inculpatul ar fi asigurat transferul sau călăuzirea ori îndrumarea unor migranți în modalitatea prevăzută de lege. Astfel, inculpatul îi comunică numitului că "a trecut cu bine" și că îl va suna "de dincolo". Aceste afirmații, chiar dacă s-ar referi la faptul că inculpatul a trecut frontiera de stat a României, în lipsa altor probe, nu pot face dovada că scopul părăsirii teritoriului statului român a fost acela de a asigura călăuzirea, îndrumarea sau transferal de migranți și, mai ales, că acest scop s-a și realizat.
În ceea ce privește actul din perioada 14.03.-15.03.2007, Curtea reține însă că este pe deplin dovedit, în acest sens fiind notele convorbirilor telefonice existente în vol. IV dos. urm. pen.
Astfel, din conținutul convorbirii telefonice din 14.03.2007, ora 12:10:00 ( 15 vol. IV dos. urm. pen.) purtată de numitul cu numitul rezultă că, la cererea primului, numitul s-a angajat să asigure transportul a 2 migranți. Deși primul a insistat să transporte 4 persoane, afirmând că "mergi cu două, că mergi cu patru, tot aia îi" și că "nu poți să-I țin pe doi acoale", numitul a refuzat arătând că "îi mult cu patru". La fel, în convorbirea purtată de aceleași persoane la data de 14.03.2007, ora 12:28:17 ( 27 vol. IV dos. urm. pen), numitul insistă ca să transporte trei persoane ("măcar cu trei"), însă refuză, afirmând "sincer mi-i frică; deci cu doi nu mi-i frică".
Cu toate că, în final, numitul este de acord să transporte 3 persoane, situația fiind confirmată de conținutul convorbirii telefonice dintre numitul și inculpatul din 14.03.2007, ora 17:24:30 ( 47 vol. IV dos. urm. pen. - "pă unu mai tră să ducă, că trei mărg " ), pe parcurs situația este schimbată în sensul că urma să transporte doar două persoane ( 53 convorbirea dintre numitul și numitul - "îți dau cum ai zâs tuăăă doi cârnați.că o mai mărs încă una și-I duce .pă restu"), numitul motivând că "tră să margă tăți" și că "nu pot lăsa să dăspărt grupa".
Cu privire la locul de unde trebuia să preia acele persoane, rezultă din conținutul convorbirii din 14.03.2007, ora 11:41:39 purtată de numitul cu numitul, respectiv că este vorba de Budapesta ("tră să ajungă la "), în gara ( 34 vol. IV dos. urm. pen. convorbirea din 14.03.2007, ora 14:46:16 purtată de și - "ai zâs că la, nu?"). La fel, convorbirea din 14.03.2007, ora 12:49:24 purtată între aceleași persoane ( 38 vol. IV dos. urm. pen. -"tu tră să merji la la Budapesta și cân ai ajuns la Budapesta îmi un bip și io o să.ăăăătră s-ajunji la ").
Faptul că predarea migranților și îndrumarea spre locul de predare urma să fie asigurată de către inculpatul rezultă din conținutul mai multor convorbiri telefonice purtate de către acesta cu numitul. Astfel, în convorbirea din 14.03.2007, ora 13:27:33, inculpatul în comunică susnumtului că se află în gară și că persoanele aflate în compania lui se interesează de mersul trenurilor și bilete, la care numitul îl sfătuiește pe inculpatul să-i ducă undeva, eventual "la un bar ori într-o zonă așe retrasă, știi, unde nu umblă presa", dar să se asigure că se vor întoarce la ("îi spui când o să primească telefon să margă până la și acolo o să-i. o să fie unu care o să-I ieie cu mașina"). La fel, conținutul convorbirii telefonice dintre numitul și inculpatul din 14.03.2007, ora 17:24:30 ( 47 vol. IV dos. urm. pen.): "când mi-ajunge o mașină, iau p-acie doi îi duc ș-apăi, dup-aia, cân vine aialaltă i-oi lua pă ceilalți doi și-i duc".
La fel, convorbirea din 14.03.2007, ora 18:46:03 dintre numitul și inculpat ( 56 vol. IV dos. urm. pen.) relevă că grupul de patru persoane a fost fragmentat în două grupuri de câte două persoane și că inculpatul trebuia să asigure predarea lor ("am adus p-acie doi, pă fată și pă băiat până la metrou și dup-aia mă sună aista că nu fata și băiatu, că ăilalți doi").
Ulterior, la cererea lui, locul predării se schimbă la autogara "acolo unde se dau bilete", inculpatul fiind informat asupra acestei împrejurări ( 48, 49 55 vol. IV dos. urm. pen.). Apoi, inculpatul îl sună pe numitul și-i cere să-I comunice lui să se întâlnească "la număru 12 afară" motivând că "îi plin de lume înăuntru și nu l-oi recunoaște".
Din convorbirea inculpatului purtată cu numitul în data de 14.03.2007, ora 19:22:42 și din cea purtată de numitul cu același ( 59, 60 vol. IV dos. urm. pen.) rezultă că destinația finală a celor patru persoane a fost, la o persoană pe nume "" ("o zis că până unde să-i ducă? - "până la "; "până la fata aia la că tră să margă, la sau cum îi zâce").
În final, împrejurarea că cele patru persoane călătoreau cu acte false este dovedită de mesajul trimis de numitul numitului în data de 14.03.2007, ora 21:56:04 ( 64 vol. IV dos. urm. pen.: "să le iei actele la tine! Să le aduci napoi! cu care au").
În cele din urmă, doar grupul transportat de numitul a ajuns la destinație, situația fiind confirmată de mesajul trims de inculpatul numitului ( 65 vol. IV dos. urm. pen. - "pe astialalți io prins") și de mesajul trimis de aceluiași ( 73 vol. IV dos. urm. pen. - "am rezolvat tot").
Inculpatul apelant a negat că numărul de telefon - folosit în convorbirile cu numitul și la expedierea ori primirea mesajelor indicate îi aparține, însă această apărare este nesinceră. Astfel, în data de 15.03.2007, ora 15:35:26 numitul trimite un mesaj pe numărul de telefon de mai sus, având următorul conținut: "Pe unde ești?" ( 74 vol. IV dos. urm. pen.). La scurt timp, la ora 15:53:11, numitul este apelat de numitul care întreabă " da aista o vinit?", la care numitul răspunde "i-am trimis un mesaj, nu mi-o răspuns. I-am trimis "pă unde ești?"( 75 vol. IV dos. urm. pen.). Coroborând, rezultă că discuția celor doi se referea la inculpatul din cauză, iar numărul de telefon de mai sus îi aparținea acestuia.
Pentru aceste motive Curtea urmează a reține în sarcina inculpatului A comiterea infracțiunii simple prev. de art. 2 al. 2 din OUG nr. 112/2001 dat fiind faptul că s-a dovedit doar existența unui singur act material, urmând ca pe cale de consecință să se înlăture aplicarea dispozițiilor art. 41 al. 2.pen. și, menținându-se dispozițiile art. 74, 76 lit. d pen. Curtea apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare este o sancțiune penală care corespunde gradului concret de pericol social al faptei, urmărilor cauzate și este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului.
Referitor la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 din legea nr. 39/2003, nici existența elementelor constitutive ale acestei fapte nu au fost dovedite în cauză motiv pentru care Curtea va dispune achitarea susnumitului apelant pentru această faptă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen.
Existența infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea aderării, presupune, în primul rand, existența prealabilă a unui grup infracțional organizat în sensul art. 1 din această lege, respectiv un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, grup de a cărui existență, componență, structură, mod de organizare și operare, scop și mijloace să aibă cunoștință persoana care înțelege să adere la acesta.
În al doilea rand, este necesar ca persoana care dorește să adere la un grup infracțional organizat să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și modalitățile de aducere la îndeplinire și, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop.
Din probele administrate în cauză nu rezultă însă faptul că, referitor la persoana inculpatulu, cerințele arătate ar fi îndeplinite.
Rezultă că singura persoană cu care susnumitul a colaborat a fost numitul, acesta fiind cel care îi trasa telefonic indicațiile și căruia inculpatul îi raporta stadiul și modul aducerii lor la îndeplinire, fără ca apelantul să cunoască că numitul ar face parte dintr-o structură de natura celei prevăzute de art. 1 din legea 39/2003.
Deși inculpatul a îndrumat și predat în vederea transportului 4 persoane, constituite în 2 subgrupuri, s-a dovedit că acesta nu-l cunoștea pe numitul și că nu avea cunoștință că acesta, la rândul lui, ar fi membru unui grup infracțional organizat, dovadă fiind faptul că, pentru a se întâlni cu numitul, inculpatul i-a cerut numitului să-i comunice să se întâlnească în afara stației de gară, într-un loc anume, pentru ca astfel să-l identifice (" îi plin de lume înăuntru și nu l-oi recunoaște"); în același sens este și afirmația numitului care, deși s-a intersectat în zona cu inculpatul, nu l-a abordat tocmai pentru că nu se cunoșteau ( 58 vol. IV dos. urm. pen. convorbirea din 14.03.2007 dintre și: "am văzut mai devreme c-o trecut pă lângă mine și ț-o dat telefon").
Mai mult, în cauză nu s-a identificat cine era cel de-al doilea transportator, persoană căreia inculpatul i-a predat spre transport cel de-al doilea subgrup de 2 persoane, după cum nu s-a dovedit nici faptul că numitul l-ar fi cunoscut pe acest transportator sau ar avea vreun raport cu acesta pentru ca astfel să se poată conchide că inculpatul ar fi cunoscut că între numiții și și acest transportator ar exista o legătură de natura celei prevăzute de art. 1 din legea nr. 39/2003.
În final, Curtea reține că este dovedită infracțiunea de instigare la furt de acte de identitate. În acest sens, martorul martorul a declarat în cursul urmăririi penale că în luna aprilie 2007 inc. A- i-a propus să sustragă cărți de identitate pe care să i le înmâneze în schimbul sumei de 50 RON pentru fiecare act. Pentru acest motiv a sustras cartea de identitate a mamei sale pe care i-a dat-o lui A în schimbul sumei de 35 RON. ( 65 vol. I dos. urm. pen.)
Același martor declară că inc. i-a solicitat cărți de identitate și pașapoarte astfel că a sustras și i-a dat lui cartea de identitate a tatălui său, a fratelui său vitreg și pașaportul mamei sale. De asemenea, martorul arată că împreună cu și A- a pătruns în cabana din Șimleu S de unde - a sustras dintr-o poșetă o carte de identitate pe care urma să o dea lui.
Martorul declară în faza de urmărire penală că în primăvara anului 2007 s-a întâlnit cu A- și care i-au spus că dacă poate face rost de acte de identitate și pașapoarte, îi va da câte 50 RON pentru fiecare act astfel că martorul a sustras cartea de identitate a mamei sale, a fratelui său și pașaportul numitului pe care i le-a dat lui Același martor a confirmat că i-a dat inc. mai multe cărți de identitate. ( 205-206 vol. I dos. urm. pen.).
Martorul A- declară că a sustras cartea de identitate a mamei
sale, pe care i-a dat-o lui. Același martor arată că știe că și - i-au dat lui A- cărți de identitate.
Martorul - a declarat în prezența mamei sale ( 70-71 vo. I dos. urm. pen.) faptul că inc. A- și numitul i-a solicitat să facă rost de cărți de identitate ale unor persoane, bărbați și femei, cu vârste cuprinse între 30-40 ani pentru care va primi câte 50 RON, motiv pentru care a sustras din cabana o carte de identitate dintr-o poșetă.
Deși unii dintre martori nu și-au menținut în totalitate în fața instanței declarațiile date în faza de urmărire penală, ulterior, fiind cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie micinoasă, martorii au arătat că și-au schimbat declarațiile în fața instanței fiind amenințați de fratele inc. -, precum și de și (232-240-vo1.I) și (118-124 dos.instanță).
De asemenea, fiind reaudiat la instanță, martorul - a spus că declarația dată în fața procurorului nu i-a fost dictată și nu a fost amenințat când i s-a luat declarația (173), iar martora, mama lui, a declarat că fiul său i-a spus că declarația dată în fața procurorului corespunde adevărului, iar în fața instanței și-a schimbat declarația pentru că a fost amenințat de, fratele lui - ( 668 vol III, 1114 vol IV dos. fond). În același sens este și declarația martorei, mama martorului A ( 1115 vol IV dos. fond).
În sensul probării faptului că inculpatul s-a preocupat de procurarea de acte de identitate prin instaigarea unor persoane în scopul sustragerii unor asemenea documente sunt și o serie de convorbiri telefonice purtate de susnumitul cu. Astfel, într-o convorbire telefonică din 11.02.2007, ora 18:36:50 ( 106 dos. apel) inculpatul îl întreabă pe numitul dacă "o vinit ălă cu" și, fiind întrebat de către dacă "față sau ", apelantul îi confirmă că este "de ", după care cei doi se înțeleg asupra prețului, respective 50 lei ("cât tră să-I dai?-păi cinci sute-o zis").
În ceea ce privește pedeapsa stabilită de instanța de fond pentru această faptă Curtea concluzionează că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, fiind o sancțiune penală care răspunde cerințelor de coerciție și reeducare, dar și gradului concret de pericol social al faptei și persoanei inculpatului.
Curtea reține că sentința atacată este deficitară și sub aspectul omisiunii deducerii în totalitate a duratei arestării preventive dat fiind faptul că susnumitul a fost arestat de către autoritărțile austriece în vederea punerii în executare a mandatului European de arestare la data de 19.12.2007 ( 103 dos. apel), iar instanța de fond a dispus deducerea doar începând cu data de 12.01.2008 când s-a pus efectiv în executare mandatul de arestare preventivă a perivind pe susnumitul. Or, art. 18 al. 1 din legea 302/2004 privind privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (actualizată până la data de 13 noiembrie 2008) durata arestului efectuat in strainatate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul acestei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale romane și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
În final, în cauză deși instanța de fond a dispus confirscarea de la inculpat a sumei de 3000 Euro, Curtea constată că în cauză nu s-a dovedit cu nicio probă că inculpatul apelant ar fi primit vreo sumă de bani în urma activității infracționale derulate de acesta astfel că instanța de apel va înlătura această dispoziție din sentința penală atacată.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că apelul inculpatului este fondat, urmând a fia admis ca atare în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen., iar sentința penală nr. 55/04.06.2008 a Tribunalului Sălaj se va desființa cu privire la soluția adoptată referitor la infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din legea nr. 39/2003 și art. 2 al. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. precum și cu privire la aplicarea dipozițiilor art. 88.pen. și art. 118 lit. e pen.
Pronunțând o nouă sentință în aceste limite, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen. se va dispuneachitareainculpatului A- pentru comiterea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 din legea nr. 39/2003.
Se va dispune condamnarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin prev. și ped. art. 2 al. 1 din OUG nr. 112/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. d pen. (prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 al. 2.pen.) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33, 34.pen. se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. și ped. de art. 25, 208 al. 1, 209 al. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 75 lit. c pen. art. 41 al. 2.pen. art. 74, 76 lit. c pen. și dispune ca inculpatul să executepedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Se vor aplica dispozițiile art. 71.pen. art. 64 lit. a, b pen.
Potrivit art. 350.proc.pen. art. 382 al. ultim. proc.pen. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 19.12.2007 și până la zi.
Va fi înlăturată dispoziția referitoare la aplicarea art. 118 lit. e pen. privind confiscarea specială.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Inculpatului I s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în baza art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de avocați C ce se va avansa din.
În temeiul art. 192 al. 3 proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul A - (fiul lui și, ns. la 01.10.1987 în Șimleul S jud. S,. în Șimleul S,-. 3. 1 jud. S, CNP -) împotriva sentinței penale nr. 55/04.06.2008 a Tribunalului Sălaj pe care o desființează cu privire la soluția adoptată referitor la infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din legea nr. 39/2003 și art. 2 al. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. precum și cu privire la aplicarea dipozițiilor art. 88.pen. și art. 118 lit. e pen.
Pronunțând o nouă sentință în aceste limite:
a) În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen. dispuneachitareainculpatului A - pentru comiterea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 din legea nr. 39/2003.
b) Condamnă același inculpat pentru comiterea infracțiunii de îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin prev. și ped. art. 2 al. 1 din OUG nr. 112/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. d pen. (prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 al. 2.pen.) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33, 34.pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. și ped. de art. 25, 208 al. 1, 209 al. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 75 lit. c pen. art. 41 al. 2.pen. art. 74, 76 lit. c pen. și dispune ca inculpatul să executepedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Aplică art. 71.pen. art. 64 lit. a, b pen.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 19.12.2007 și până la zi.
Înlătură dispoziția referitoare la aplicarea art. 118 lit. e pen. privind confiscarea specială.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Stabilește suma de 100 lei în favoarea Baroului de avocați C ce se va avansa din.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. /
5 ex./02.12.2008
Jud. Fond:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
