Constituire grup infractional organizat Aderare. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1494/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.825/18.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: apelanții inculpați și, pentru care s-a prezentat avocat cu delegație depusă la fila 64 dosar, lipsă fiind intimatul inculpat HG, intimata parte responsabilă civilmente, intimatele părți vătămate MEGAN, intimatele părți civile, TU,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită, astfel; se au în vedere procesele verbale întocmite ca urmare a efectuării procedurii de citare în străinătate respectiv pentru filele 19,74 dosar fond, pentru "necunoscut la adresă" fila 92 dosar fond, TU fila 52 dosar fond, este "mutat de la domiciliu" fila 156 dosar fond, fila 105 dosar apel, filele 99, 67 dosar fond, adresa incompletă conform proceselor verbale de la filele 25, dosar fond fila 105, 123 dosar apel, proces verbal fila 62 dosar apel. În ceea ce privește pe părțile vătămate MEGAN, deși adresele au fost corect menționate aceștia nu au putut fi contactați nici la adresele menționate, dar nici prin notă telefonică, telefonul pentru MEGAN apare ca fiind cu număr modificat iar, nu a răspuns la apelul telefonic în vederea citării, ca urmare prin efectuarea procedurii de citare prin afișare constată procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul p fondul apelului.
Apărătorul apelanților inculpați, având cuvântul, arată că motivele de apel vizează o mai mare rigoare în stabilirea situației de fapt avându-se în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală, în faza de fond probatoriul limitându-se la audierea celor trei inculpați și a câtorva martori.
Arată că motivele de apel vizează aceleași solicitări ca și la instanța de fond, respectiv schimbări de încadrare juridică la infracțiunea de înșelăciune înlăturarea alineatului 2 de la forma de agravare a infracțiunii și dispozițiile 49 și 58 din Legea 161/3003 dar și, achitarea inculpaților sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup de criminalitate organizată în raport de probatoriile administrate și declarațiile inculpaților.
Menționează că în sarcina inculpaților se reține că au constituit un grup de criminalitate organizată la care a aderat și minorul.HG
Astfel instanța a reținut că ambii apelanți inculpați aveau reprezentarea activității infracționale desfășurate, că s-au sprijinit în comiterea activității infracționale, pentru a lansa în mod formal și mincinos oferte de vânzare pe internet și mai mult că l-au cooptat pe minorul, care era în deplină cunoștință de cauză în legătură cu faptele generatoare de sume de bani. Totodată s-a reținut că inculpatul minor, utilizând propriul act de identitate a primit sume de bani prin sistemele de trimitere rapidă on-line, a ridicat banii fiind însoțit de inculpați păstrându-și un mic comision le-a înmânat sumele de bani coinculpaților majori.
Solicită a se cenzura probele administrate din care reiese fără putință de tăgadă că inculpații nu au acționat în condițiile unui grup de criminalitate organizată. Menționează că inculpații sunt uniți prin alianță fiind cumnați, domiciliau în același apartament, având astfel, posibilități de comunicare mai strânse, aspecte care nu sunt de natură a genera, convingerea că apelanții inculpați s-au constituit într-un grup de criminalitate organizată.
Arată că fiecare din inculpați au utilizat propriile adrese de email, au lansat oferte mincinoase și au atras potențiali cumpărători cărora
le-au prezentat oferte în baza cărora au primit diferite sume de bani.
Consideră că nu este vorba de o repartizare a activității infracționale în sensul ca rezoluția infracțională și obținerea rezultatului socialmente periculos au fost realizate individual de către fiecare din inculpați.
Referitor la participația penală a inculpatului minor HG, acesta în declarația dată, a arătat că a fost prezentat de o cunoștință comună a inculpaților, că prestase aceeași activitate și pentru acel terț și că acceptat a face serviciul de a ridica banii trimiți prin sistemele de plată on-line, fără însă a exista o conivență infracțională între aceștia.
Apreciază că modalitatea de derulare a activității infracționale și folosirea de către inculpați a minorului HG, în obținerea propriului folos material nu îndreptățește condamnarea inculpaților sub aspectul săv.infr.prev. de art.7 Lg.39/2003, motiv pentru care în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, solicită achitarea inculpaților, constatând că faptei îi lipsește intenția și elementul material al infracțiunii care constă în înființarea unei structuri alcătuite din mai multe persoane pentru care există o structură ierarhizată și organizată. Menționează că practica judiciară a atestat că, și două persoane pot constitui un grup, deși noțiunea de grup exclude doar două individualități, minimum ar trei și chiar dacă s-ar admite că ar fi vorba de acest minimul de trei, pe de o parte subiectiv, nu se regăsește la inculpați o asemenea rezoluție și pe de altă parte modul de distribuire al sarcinilor în cadrul grupului, nu se întâlnește. Consideră că noțiunea de grup presupune un lider și un număr mai mare sau mai mic de executanți rezultantul urmărit fiind același.
Totodată arată că a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, motiv pentru care solicită aplicarea disp.art.334 Cod procedură penală, apreciind că nu se impune reținerea la infracțiunea de înșelăciune, a dispozițiilor art.49 și 58 din Legea 161/2003.
Menționează că Legea 161/2003, este o lege specială, care sancționează fapte de natură diversă și care de principiu nu are nici o legătură cu faptele reținute în sarcina apelanților inculpați. Astfel art.49 sancționează cauzarea unui prejudiciu unui terț, prin modificarea datelor informatice, cu scopul obținerii unui beneficiu material, în situația de față textul de lege nu are nici un corespondent în ceea ce inculpații au făcut practic, nu au intrat în sistemul informatic al unei instituții, nu au acționat în sistem de phishing bancar, rațiunea aplicării acestei legi este de a sancționa o acțiune particulară prin care se comite o anumită faptă.
Rațiunea incriminării este de a sancționa mai mult decât o face fie legea specială, fie legea cadrul și se are în vederea înșelăciunea o anumită acțiune particulară prin care se comite o anumită faptă, or la Legea 161, art.49 duce cu gândul la accederea ilicită într-un sistem informatic în care o persoană prin fraudă pătrunde și introduce sau alterează date pentru a obține un folos material.
În situația dedusă judecății inculpații, au prezentat ca fiind reală o situație de fapt mincinoasă. Legea specială nu are superpozabilitate pe art.215 Cod penal. Legea 365/2002, presupune acces la date, la sisteme informatice, Legea 161/2003 face trimite la date informatice. În speță s-a folosit o adresă de email, care poate sau nu să corespundă numelui persoanei care o folosește ID-ul sau numele folosit în email nu este obligatoriu să exprime identitatea persoanei care o folosește, or Legea 161 sancționează intrarea în sisteme informatice și alterarea de date, în orice mod, cu scopul obținerii de beneficii materiale.
Inculpații își foloseau în corespondență numele reale, nu au intrat în sistemul informatic, comunicarea s-a făcut pe email, prin sistem electronic, arată că inculpații ar fi putut coresponda pe telefonul mobil prin SMS
Consideră că nu modalitatea de realizare a ofertei, trebuie să genereze încadrarea juridică ci ceea ce au urmărit inculpații ca și scop, acesta fiind inducerea în eroare, păcălirea unor oameni care să dea bani în schimbul a nimic.
Apreciază că adăugarea la art.215 Cod penal, a art.49 nu își găsește rațiunea, apreciază că această chestiune merită să fie supusă dezbaterii unei instanțe de cenzură și are nevoie de o apreciere peste nivelul instanței de fond. Solicită a se aprecia că, în viziunea personală, adăugarea celor două articole din Legea 161 nu se juridică motiv pentru care, în baza art. 334 Cod procedură penală, solicită schimbarea încadrării juridice înlăturând prevederile legale care nu au legătură cu accesul la sistemele informatice.
Arată că mai criticat hotărârea pentru modul greșit în care a fost calificată fapta de înșelăciune și a solicitat instanței a reflecta dacă este incident art.215 alin.2 Cod penal.
Instanța respingând cererea de schimbarea a încadrării juridice, a reținut acest text legal cu motivarea că mijlocul de comunicare utilizat este unul mai sofisticat care a ajutat pe infractor să-și atingă scopul fraudulos și i-a facilitat acestuia accesul la psihicul victimei căruia i-a modificat viziunea asupra realității cu mai mare ușurință.
Consideră că nu se poate transforma calculatorul într-un mijloc fraudulos, într-o cauză de agravare a modalității de comitere a unei infracțiuni, modalitatea de comunicare este ultima care poate influența calificarea juridică a faptei. Precizează că pedeapsa este mai mare la aliniatul 2 al art.215 Cod penal nu datorită mijlocului de comunicare care este unul mai simplu sau mai sofisticat cum ar fi un telefon mobil sau un computer, mijlocul de comunicare trebuie să fie el însuși unul fraudulos sau să genereze prin el însuși o viziune falsă asupra realității.
În speță inculpații nu și-au declinat calități deosebite, iar mijlocul de comunicare folosit este unul clasic care nu poate fi considerat ca fiind unul fraudulos în sensul art.215 alin.2 Cod penal, motiv pentru care solicită a se analiza și această cerere a apărării prin care se dorește a se înlătura agravanta de la aliniatul 2 art.215 Cod penal.
Apreciază că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, dat fiind că este vorba de o înșelăciune simplă realizată într-un cadru convențional, dat fiind că oferta a fost urmată de plata prețului și neurmată de remiterea bunului, întrunește exigențele unei convenții civile realizate prin mijloace electronice.
Totodată solicită a se aprecia și asupra pedepselor aplicate inculpaților iar în situația în care instanța va considera ca fiind posibil a se reduce cuantumul pedepsei.
Menționează că toate cererile formulate sunt personale și nu pentru clienții care nici nu au vrut să se prezinte, fiind mulțumiți cu soluția instanței, consideră că este important a-și lămurii personal aspectele invocate, astfel că solicită a fi analizate.
Curtea, constată că apelurile au fost declarate prin apărător și nu au fost însușite în fața instanței de către apelanții inculpați, și față de susținerile personale ale apărătorului în sensul că apelul urmărește realizarea unui interes personal în sensul determinării și provocării instanței de control judiciar de a răspunde problemelor de drept ridicate, interese pe care nu le-au inculpații, aceștia de altfel fiind mulțumiți de hotărârea instanței de fond, motiv pentru care acordă reprezentantului parchetului cuvântul și pe aspectul admisibilității apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelurile au fost declartate de apărător, apreciază că apelurile sunt admisibile, dat fiind că nici unul din inculpați nu s-a prezentat pentru a declara că își retrag apelurile.
Consideră că apelurile sunt admisibile în temeiul art.362 alin.2 Cod procedură penală, apelurile putând a fi declarate de apărător pentru inculpat.
Pe fondul cauzei solicită respingerea apelurilor, ca nefondate.
Apreciază că în mod corect s-a reținut că inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.7 din Legea 39/2003, din probatoriul administrat rezultă că inculpații au acționat în cadrul unei grupări formate din cel puțin 3 persoane în mod organizat, care a acționat pe o anumită perioadă de timp, respectiv pe perioada lunilor septembrie - decembrie 2005, acționând în scopul săvârșirii unei infracțiuni în formă continuată. Arată că inculpații au acționat cu scopul comiterii unei infracțiuni grave cum este cea prev. de art.2 pct.18 din Legea 39/2003, în scopul obținerii unor beneficii materiale.
În înțelesul Legii 39/2003 nu constituie grup infracțional organizat, un grup constituit ocazional, care nu are continuitate, o structură determinată, roluri prestabilite or grupul de față nu a fost constituit ocazional, a avut continuitate, a înșelat un număr de 28 de părți vătămate. Astfel grupul a fost constituit de inculpații și, iar inculpatul a HG fost persoana care a aderat, cunoscând scopul creării grupului infracțional organizat.
Având în vedere împrejurările reținute în actul de sesizare și de către instanța de fond, în sensul că inculpații se cunoșteau și locuiau în același apartament, că ambii inculpați foloseau același calculator și reține, același mod de operare.
Mai mult ca urmare a perchezițiilor informatice s-a descoperit existența unor fișiere conținând text și imaginea de care ambii inculpați s-au folosit în comiterea infracțiunilor de înșelăciune, conturile de utilizator erau folosite de ambii, inculpații fiind depistați în flagrant în momentul în care urmăreau să obțină suma de bani trimisă prin mijloace de plată on-line.
Menționează că martorul confirmă legătura dintre cei 3 inculpați și faptul că aceștia discutau despre conturi, calculatoare și internet, împrejurări care conduc la concluzia că au acționat în mod coordonat, scopul fiind bine stabilit și prefigurat.
Referitor la raportarea la art.49 din Legea 161/2003, arată că nu
s-a reținut săvârșirea acestei infracțiuni, nu se poate critica faptul că textul legal nu ar avea corespondent în situația de fapt și mijloacele de probă administrate în cauză, raportarea s-a făcut în scopul de a se reține că înșelăciunea a fost comisă prin intermediul rețelelor informatice, atrage și incidenta art.7.
Mai mult raportarea nu are relevanță pe tratament sancționator, dat fiind că are în vedere numai modalitatea de comitere a faptei, nereținându-se săvârșirea în concret a infr.prev. de art.49, consideră că este vorba de o explicitare a încadrării juridice.
Precizează că nu s-a reținut ca infracțiune distinctă și chiar dacă
s-ar fi reținut nu ar fi fost stabilită în conținutul art.49, solicită a se menține această raportare explicându-se că în concret infracțiunea a fost comisă prin intermediul sistemelor informatice și în scopul producerii unui prejudiciu patrimonial.
Apreciază că în mod corect au fost reținute disp. aliniatului 2 din art.215 Cod penal, mijloacele frauduloase fiind cele utilizate de inculpați preluate de pe un site specializat, inculpații preluând fotografii și date tehnice, au descărcat aceste informații în vederea lansării unor oferte ilicite, în lipsa acestor mijloace frauduloase s-ar fi reținut numai incidenta unei infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, părțile vătămate ar fi fost mult mai greu de indus în eroare.
Or în condițiile în care s-au desfășurat licitații cu aparență de veridicitate, folosindu-se informații de pe un site fără drept, informații dare au fost apte să inducă în eroare persoanele potențiale cumpărătoare de bunuri cu intenția clară de a nu remite acele bunuri, consideră că acestea se circumscriu noțiuni de mijloace frauduloase și în mod corect a fost reținut aliniatului 2 din art.215 Cod penal.
Apărătorul apelanților inculpați, precizează că, parchetul a susținut că inculpații nu puteau fi incriminați pentru infr. prev.art.7 doar pe art.215 Cod penal, dat fiind că minimul pe pedeapsă nu este mai mare de 5 ani, la infr.prev. de art.215 Cod penal în forma de la alin. 1,2 și 3 minimul de pedeapsă fiind mai mic, motiv pentru care a fost nevoie de raportarea la Legea 161, pe care Legea 39 o enumera la art.2 între infracțiunile de bază care atrag un grup infracțional, consideră că problema este mult prea interesantă pentru a fi lăsată așa, apreciază că trebuie pronunțată o soluție care trebuie să ajungă, până la urmă și la Înalta Curte de Casație și Justiție. Consideră că nu poate fi primită explicația că inculpații nu pot fi incriminați pe art.7 dacă nu se reține o infracțiune la sistemele informatice, este vorba de o infracțiune, de încadrarea juridică a faptei, nu interesează limitele de pedeapsă, la un asemenea nivel al discuției, trebuie a se elucida dacă este corectă sau nu încadrarea juridică.
Apreciată că este un dosar care merită o analiză teoretică dar și cu consecințe teoretice importante și arată că este în interesul clienților săi tot ceea ce a cerut.
Curtea, apreciază că această partea a pledoariei apărării vine pe aspectul invocat in oficiu de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu a susținut cele învederate de apărare, disp.art.7 fiind evident că sunt reținute corect în cauză, dat fiind că este vorba de o infracțiune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice. În actul de sesizare se explicitează clar, modalitatea de săvârșire a faptei.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la16 decembrie 2009, ora 14.
Dată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
DOSAR NR-(1494/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.262/
Ședința publică de la 16 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.825/18.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 8 decembrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16 decembrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.825 din 18.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpații, și ca HG neîntemeiată.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b și alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.215 alin.1,2,3 Cod penal raportat la art.49 și 58 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2, 74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.c, a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatului să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.86/2 Cod penal, a fost stabilit un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86/4 Cod penal.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serv. de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea. - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
II. În baza art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b și alin.3 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.215 alin.1,2,3 Cod penal raportat la art.49 și 58 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2, 74 lit.a și art.76 alin.1 lit.c Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 cu aplicarea art.13 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.86/2 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86/4 Cod penal.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serv. de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă - să comunice inform ații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
III. În baza art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 alin.2 din aceeași lege, art.74 lit.a, c, art.76 alin.1 lit.d și 99 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la HG pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 cu aplicarea art.13 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.110 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
În baza art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3 Cod penal raportat la art.49 și 58 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2, 74 lit.a,c, art.76 alin.1 lit.d, și art.99 Cod penal, a fost condamnat același inculpat o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art.81 cu aplicarea art.13 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsie.
In baza art.110 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea - ului marca "MAXTOR" seria R, 30, depus la camera de corpuri delicte a IGPR-, conform dovezii seria A, nr.12077 din 20.04.2007.
În baza art.118 lit.c Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpații și, a câte 6428, 456 lei precum și a echivalentul în lei al sumelor de 2216, 10 USD și 1222,524, (la cursul BNR, la data efectuării plății ), iar de la inculpatul HG, a sumei de 3214, 228 lei precum și echivalentul în lei al sumelor de 1108,80 USD și 611,262 euro (la cursul BNR, la data efectuării plății), obligându-i la plata acestora către stat.
În baza art.14 raportat la raportat art. 346 Cod procedură penală, combinat cu art. 998 și urm. civ. au fost obligați în solidar inculpații iar pe inculpatul HG, în solidar și cu partea responsabilă civilmente, să plătească părților civile: -, echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plății), a sumei de 1200 USD, - TU, echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plății), a sumei de 220, 50 EURO, -, echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plății), a sumei de 500 dolari singaporezi - echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plății ), a sumei de 554 USD - echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plății ), a sumei de 1200 USD.
S-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații și să plătească câte 470 lei iar inculpatul HG, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 470 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că în toamna anului 2005 inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat la care a aderat cu bună știință și inculpatul HG, având ca scop infracțional realizarea de activități specifice de înșelăciune prin vânzarea de bunuri fictive cu prilejul organizării unor așa-zise licitații pe Internet. Inculpații au acționat în perioada septembrie - decembrie 2005 și au indus în eroare, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai mulți cetățeni străini prin procedeul infracțional arătat.
In realizarea scopului infracțional, în toamna anului 2005, inculpatul a achiziționat un calculator marca, cu ajutorul căruia urmărea să lanseze oferte de vânzare de bunuri fictive prin intermediul sistemelor informatice. Apoi, a transportat calculatorul la adresa din municipiul D, strada - -, -. B,. 15, unde locuia împreună cu cumnatul său,. In scurt timp, s-a operat conectarea la rețeaua de Internet, și cei doi, în baza unei rezoluții infracționale prealabile, au început să efectueze actele materiale de inducere în eroare a victimelor.
Astfel, inculpatul a preluat de pe site-ulwww.eBay.como serie de fotografii și date tehnice ale unor modele de telefoane celulare, iar aceste informații le-a descărcat în vederea lansării unor oferte ilicite. Inculpatul a postat într-un cont electronic mai multe tipuri de telefoane celulare Nokia și Samsung și a oferit spre vânzare bunurile deținute fictiv.
Corespondența cu potențialele victime s-a desfășurat pe mai multe adrese de poștă electronică, după cum urmează:-.org; phonesfrom--.com;-.com, pe care inculpatul le-a creat personal. In același mod a procedat și inculpatul, care a utilizat, la rândul lui, mai multe adrese de e-mail, beneficiind de serviciile calculatorului procurat de către inculpatul temeiul unei prealabile înțelegeri.
Din sesizările expediate de victimele infracțiunilor rezultă faptul că persoanele vătămate au accesat site-uri specializate pentru licitații, lansate pe Internet, în vederea achiziționării unor bunuri on-line (mijloc de cumpărare rapidă de diverse produse noi sau second-hand).
In infracțiunile de natura licitațiilor electronice frauduloase, prețul avantajos raportat la calitatea produsului ofertat pe site-uri precumwww.ebay.com,www.yahoo.com, determină cetățenii străini interesați să liciteze și, implicit să intre în corespondență cu vânzătorii.
După închiderea licitației și declararea formală a unui câștigător, între acesta și vânzător are loc o discuție pentru perfectarea detaliilor vânzării-cumpărării și care constă într-un preț ferm, modalitățile de plată, condiții de livrare, termen de livrare, garanții, etc.
După ce se exprimă acordul de voință, cumpărătorului i se solicită să efectueze plata corespunzătoare produsului, oferindu-se datele personale ale unui terț, în cauza de față inculpatul.
HGInculpatul menționat, a fost atras în gruparea inițiată de ceilalți inculpați, cu promisiunea obținerii unor avantaje materiale pentru ajutorul acordat și care consta în ridicarea sumelor de bani expediate din străinătate de către victimele înșelăciunilor.
Acest lucru s-a și întâmplat de altfel, după cum dovedesc formularele descoperite și ridicate de la furnizorii de astfel de servicii de plată, documente care au la rubrica "destinatar" numele.
HGÎn scopul ascunderii urmelor și pentru eliminarea unei potențiale identificări ca autori ai faptelor de înșelăciune, inițiatorii grupării organizate respectiv inculpații și, au luat măsura ca atât în comenzile lansate cât și în sumele de bani expediate să fie menționat numele complicelui, respectiv cel al inculpatului.
HGDescoperirea grupării infracționale a avut la bază sesizarea cetățeanului francez (care nu a înțeles să participe în procesul penal), care a reclamat că în cursul lunii decembrie 2005, fost indus în eroare prin metodele sus-menționate, de către HG, contra sumei de 1500 euro, oferindu-i-se o cantitate de 30 telefoane Samsung. Observăm că prețul este derizoriu în raport cu bunurile ofertate. în baza înțelegerii, vânzătorul trebuia să trimită un document prin care să asigure cumpărătorul că pachetul cu telefoane a fost expediat. Acest lucru nu s-a întâmplat, ca de altfel în toate faptele de licitații electronice frauduloase, motiv pentru care victima înșelăciunii a solicitat blocarea transferului bancar, însă operațiunea era deja finalizată.
Cu toate că nu a reușit să recupereze suma de bani expediată, inculpații, la rândul lor, s-au aflat în imposibilitatea receptării celor 1500 euro, ca urmare a unor dispoziții de blocare transfer bani în contul nominal HG, dispoziții ordonate de Bank Franța.
Prin această modalitate de operare inculpații au reușit să inducă în eroare urm[toarele părți vătămate:, Tu, și precum și pe numiții, -, - -, Și (care nu au înțeles să participe în procesul penal ca părți vătămate), cauzând un prejudiciu total de 5.541 USD, 3.056,31 euro și 16.071,14 lei.
Prima instanță, a reținut că faptele săvârșite de inculpații și așa cum au fost descrise mai sus (constând în aceea că, în toamna anului 2005 au inițiat și constituit un grup infracțional organizat; la care a aderat și inculpatul HG, având ca scop infracțional realizarea de activități specifice de înșelăciune în perioada septembrie-decembrie 2005 constând în inducerea în eroare, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a cetățenilor străini indicați mai sus, prin vânzarea de bunuri fictive cu prilejul organizării unor așa-zise licitații pe Internet și cauzării prejudiciului la care s-a făcut referire) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.l din Legea nr.39/2003 și art.215 alin. 1,2,3 Cp. rap. la art.49 și 58 din Legea nr.161/2003 cu aplic, art.41 alin.2 Cp.
Faptele săvârșite de inculpatul așa HG cum au fost descrise mai sus (constând în aceea că în toamna anului 2005 aderat cu bună știință la grupul infracțional organizat, inițiat și constituit de ceilalți inculpați, sprijinind acest grup, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada septembrie-decembrie 2005, să realizeze activitățile de înșelăciune constând în inducerea în eroare cu ocazia efectuării tranzacțiilor frauduloase pe Internet, a cetățenilor străini la care s-a făcut referire, prin punerea la dispoziție a datelor personale, precum și prin facilitarea însușirii folosului material injust) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.l din Legea nr.39/2003 și art.26 raportat la art.215 alin. 1,2,3 Cod penal raportat la art.49 și art.58 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul pe parcursul urmăririi penale a facilitat tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupării organizate, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003 (privind reducerea la Jal imitelor de pedeapsă prevăzute de lege).
Tribunalul a reținut circumstanța agravantă prevăzută în art.215 alin.2 Cod penal, având în vedere că faptele de înșelăciune au fost săvârșite prin folosirea de mijloace frauduloase (mijloacele de inducere în eroare folosite de inculpați, la care s-a făcut referire, fiind de natură să asigure mai ușor reușita acestora, având aparența unor mijloace veridice care inspiră încredere și înlătură orice bănuială).
In sfârșit, tribunalul a reținut că se impune raportarea dispozițiilor art.215 alin.1,2,3 Cod penal la prevederile art.49 și 58 din Legea nr.161/2003, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.49 din legea nr.161/2003 fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
In conformitate cu art.58 din aceeași lege dispozițiile prezentului capitol se aplică în urmărirea penală sau judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute în prezentul titlu și a oricăror infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice.
In condițiile în care inculpații au săvârșit faptele prin mijloace informatice, folosindu-se de un calculator conectat la Internet, descărcând date și informații de pe site-ulwww..com, cu privire la lucrurile fictive oferite spre vânzare prin licitație electronică frauduloasă, corespondența desfășurându-se pe mai multe adrese de poștă electronică, creând astfel un prejudiciu patrimonial victimelor, se impune raportarea dispozițiilor art.215 alin.1,2,3 Cod penal, la textele de lege la care s-a făcut referire.
In consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul înlăturării agravantei prev. de art.215 alin.2 Cod penal și a dispoziției de raportare la prevederile art.49 și 58 din Legea nr.161/2003.
Tribunalul a mai apreciat ca neîntemeiată și solicitarea inculpaților de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d sub C.P.P. aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, în condițiile în care în cauză s-a probat existența conținutului constitutiv al acestei infracțiuni.
Astfel, a continuat prima instanță, împrejurarea că inculpații și locuiau în același apartament, utilizau același calculator și foloseau același mod de operare, constituie indicii care înlătură susținerile nesincere ale acestora sub aspectul avut în vedere.
În același context este relevant faptul că, în calculatorul supus percheziției informatice, s-au găsit o serie de fișiere conținând text și imagine, de care ambii inculpați au beneficiat în comiterea înșelăciunilor, aspect valabil și în ceea ce privește conturile de utilizator capturate cu ocazia aceleiași măsuri procedurale. Totodată, prinderea în flagrant a celor doi inculpați alături de complicele lor, respectiv inculpatul HG, constituie un alt argument al acțiunii planificate în baza unor acte premergătoare bine puse la punct. De altfel, inculpații au recunoscut faptul că, deplasările efectuate în scopul ridicării folosului material injust, s-au realizat în permanență în mod organizat, cu ajutorul unor autoturisme particulare.
Sub aspectul învederat sunt relevante declarațiile martorului care a arătat că a fost contactat de inculpatul (care în trecut mai apelase la serviciile sale) care i-a cerut să-i preia, atât pe acesta, cât și pe cumnatul său, respectiv pe inculpatul și ulterior să meargă la adresa unde locuiește inculpatul.HG Martorul a mai arătat că în această formație, i-a condus pe membrii grupării spre Municipiul C, pe parcursul drumului aceștia discutând despre noțiuni de calculatoare, de conturi și despre rețeaua de Internet.
În același context sunt relevante și declarațiile inculpatului HG, a mai susținut instanța de fond, care a detaliat desfășurarea atribuțiilor sale în cadrul grupului infracțional, faptul cum era contactat de unul dintre cei doi coautori, modul în care se întâlneau și se deplasau la C pentru a ridica sumele de bani și faptul că odată ajunși la Oficiul, fie inculpatul, fie inculpatul, îi înmâna datele expeditorului, precum și numărul de cont, după care cei doi îl așteptau să le predea banii ridicați de la ghișeu, pentru acțiunea realizată fiind recompensat cu un procent din suma preluată.
In raport de circumstanțele arătate, s-a concluzionat că, în cauză, în mod determinant a fost vorba de un grup infracțional organizat care a acționat coordonat pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în scopul obținerii unor beneficii financiare, fiecare dintre membrii grupării având roluri prestabilite, faptele fiind săvârșite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpaților care sunt tineri și necunoscuți cu antecedente penale, comițând faptele din cauza neajunsurilor financiare și care deși au avut o atitudine parțial sinceră, au conștientizat consecințele faptelor, încercând să-și îndrepte comportamentul prin angajarea în muncă și neimplicarea în situații problematice.
In raport cu criteriile enunțate, tribunalul a apreciat că în favoarea celor doi inculpați se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.l lit.b Cod penal, respectiv art.76 alin.l lit.c Cod penal, s-a orientat la pedepse cu închisoarea în cuantum de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.l din Legea nr.39/2003 și de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1,2,3 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.40 și art.58 din Legea nr.161/2003.
Tribunalul a dat eficiență și prevederilor art.76 alin.3 Cod penal, apreciind că pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.l din Legea nr.39/2003 se impune a fi înlăturată.
Având în vedere că faptele comise de cei doi inculpați se află în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal și a procedat la contopirea pedepselor, urmând ca inculpații să execute pedepsele cele mai grele, apreciind că acestea sunt de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art.52 Cod penal.
Tribunalul a ținut seama de persoana celor doi inculpați și de comportamentul acestora după comiterea faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar tară executarea pedepsei, condamnații nu vor mai săvârși infracțiuni, având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții cerute de lege și ținând cont de prevederile legii penale mai favorabile (sens în care va da eficiență dispozițiilor art.13 Cod penal), în baza art.86/1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
In ceea ce-1 privește pe inculpatul HG(minor la data săvârșirii faptelor), tribunalul, a avut în vedere dispozițiile art.100 Cod penal, astlel că a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea acestuia, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și se va orienta la aplicarea unor pedepse, apreciind că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșirea a faptelor, precum și persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, având un comportament bun în familie și societate, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal colaborând cu organele de cercetare penală și care a comis faptele din cauza lipsurilor materiale.
In raport cu criteriile enunțate mai sus, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.l lit.d Cod penal, s-a orientat la pedepse cu închisoarea în cuantum de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003 și de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal raportat la art.49 și art.58 din Legea nr.161/2003.
Având în vedere că faptele comise se află în concurs real, tribunalul va face aplicarea art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal și a procedat la contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Tribunalul a mai apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și ținând cont că sunt întrunite și celelalte condiții cerute de lege și având în vedere prevederile legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații prin apărător, pe motivul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 precum și pentru greșita caracterizare în drept a faptelor cercetate, solicitând achitarea pentru săvârșirea art.7 din Legea nr.39/3002, în baza art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală și schimbarea încadrării juridice din art.49, 58 din Legea nr.161/2003 și art.215 alin.1,2,3 Cod penal în art.215 alin.1,3 Cod penal (motivele de apel fiind depuse la dosar, filele 81 și urm.).
Curtea analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept apreciază calea de atac ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Declarațiile de apel au fost semnate pentru ambii inculpați de către apărătorul ales, iar împuternicirea avocațială poartă o singură semnătură a clientului (fila 64 dosar apel).
Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, apelul poate fi declarat pentru inculpat și de către apărător, însă acesta declară apel în interesul exclusiv al titularului dreptului întrucât, conform art.172 alin.final și art.173 alin.2, exercită drepturile procesuale ale părții. Apărătorul are numailegitimatio ad processum, iar nu șiad caussam. Ca urmare, calea de atac declarată de către apărător va trebui însușită de către inculpat care apreciază asupra existenței unui interes propriu pentru aop romova. Manifestarea de voință a părții trebuie să fie, indiferent de forma pe care o îmbracă, expresă și neechivocă.
În contextul în care apărătorul apreciază eventualele probleme de drept ridicate de cauză ca fiind relevante, însă afirmă că inculpații nu au recunoscut sau achiesat la utilitatea declarării căii de atac pentru reevaluarea situației juridice a acestora, acea cale de atac va fi considerată ca inadmisibilă, în temeiul art.385 pct.1 lit.a Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, partea care cade în pretenții în fața instanței, având o culpă procesuală, va suporta cheltuielile judiciare ocazionale de judecată. Or, în prezenta cauză, inculpații nu au achiesat la calea de atac declanșată de apărător, astfel încât nu pot fi incidente dispozițiile articolului menționat.
Ca urmare în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.825 din 18.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.12; 26.01.09
- - jud.:
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Petre Popescu
