Constituire grup infractional organizat Aderare. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
OMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.23/A/2008
Ședința publică din 15 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Morar, Livia Mango
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de inculpatul și de Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism- Biroul teritorial Maramureș, împotriva sentinței penale nr.636 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, având ca obiect infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; art. 2801alin.1 Cod penal, art.221 alin.1 rap.la art.208 alin.1, 209 alin.2 lit.a și alin.4 Cod penal coroborat cu art.2 lit.b pct.c din Legea nr.39/2003; cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului și a apărătorului ales al acestuia, av. și a părții civile Statul Român prin Ministerul Culturii.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise formulate de apărătorul ales al inculpatului.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față,
Prin rechizitoriul Biroului Teritorial Maramureș din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost trimis în judecată inculpatul fiul lui C și născut la 10 iulie 1967 în H județul H, arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Baia Mare pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri prevăzută de art. 280/1 alin. 1 Cod penal și tăinuire prev. de.art. 221 alin. 1 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 2 lit. a și alin. 4 Cod penal coroborat cu art. 2 lit. b pct. c din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că inculpatul are legături bine stabilite și determinate cu un grup infracțional organizat, care a sustras ilicit bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil și care a sprijinit constant prin actele sale activitătile acesteia.
De asemenea s-a reținut că inculpatul deținea ilegal o brățară dacică spiralică sustrasă din situl arheologic Regia din, clasat monument istoric, aflat în paza și administrarea Muzeului și Romane din D, pe care intenționa să o comercializeze ilicit în țară sau în străinătate pentru o importantă sumă de bani, respectiv 110.000 euro.
S-a precizat în rechizitoriu că la sfârșitul anului 1999 și începutul anului 2000, rezervația arheologică din a devenit ținta grupărilor infracționale organizate din zonă, interesate în exploatarea sistematică, structurată, a oportunităților oferite din efectuarea unor detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice clasate monument istoric și situate în rezervația respectivă, în scopul localizării și însușirii de bunuri arheologice aparținând patrimoniului cultural național.
De asemenea s-a arătat că activitățile desfășurate în acest scop de grupările infracționale au fost cercetate în dosarul penal nr. 45/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (filele 391-484 dosar urmărire penală).
Prin rechizitoriul menționat s-a reținut că în luna mai 2001 grupul de infractori format din, și condus de în punctul arheologic al sitului Regia, clasat monument istoric, în perioada 20-31 mai 2001 au realizat detecții neautorizate cu detectorul procurat special și săpături.
La poalele culmii au localizat în situl arheologic o groapă sacră, amenajată cu lespezi de piatră, în care au descoperit două brățări spiralice iar în ziua următoare pe panta culmii au localizat alte trei brățări din aur, pe care și le-au însușit și le-au împărțit între ei, respectiv două au revenit lui, altele două lui și una a fost luată de.
Numitul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. a și alin. 4 Cod penal raportat la art. 2081alin. 2 Cod penal, art. 73 alin. 1 din Legea nr. 182/2000 și art. 323 Cod penal.
S-a arătat în rechizitoriu că mai existau alte grupări infracționale din aceeași zonă, preocupate de aceleași activități respectiv una alcătuită din numiții, și alții, care au efectuat operațiuni similare încă din luna mai 2000, în același areal arheologic al sitului, de unde și-au însușit 10 brățări spiralice din aur masiv, pe care le-au împărțit între ei.
Ulterior, a fost organizată traficarea și valorificarea bunurilor respective de patrimoniu în state ale Uniunii Europene cu sprijinul altor persoane ce făceau parte din grupare.
S-a reținut că o altă grupare a fost condusă de numitul, specializată și în traficul cu bunuri arheologice aparținând patrimoniului cultural național, însușite din siturile arheologice protejate din, suspectată de conexiuni în viata publică la nivel înalt.
În contextul arătat s-a retinut că inculpatul nu era străin de activitățile grupărilor infracționale respective și că ar fi intrat în contact cu rețeaua condusă de numitul, cu care s-ar fi aflat în relație directă.
Astfel, s-a arătat că potrivit declarațiilor martorilor și (martori cărora li s-a atribuit o altă identitate potrivit art. 861și 862Cod procedură penală) au rezultat elemente clare care îl plasează pe inculpatul în interiorul grupării infracționale condusă de numitul.
S-a mai arătat că inculpatul se afla de mai mult timp în posesia unei brățări dacice spiralice din aur, provenit din tragerile ilicite din situl arheologic Regia din, pe care intenționa să o valorifice contra sumei de 110.000 euro echivalentul a circa 361.350 lei noi respectiv 3.613.500.000 lei vechi la data de 11.06.2007, la cursul
Ca urmare a autorizării folosirii în cauză a unui investigator sub acoperire sub identitatea "" precum și a doi colaboratori acoperiți ai acestuia, sub numele de cod "" și " ", au fost trei întâlniri între inculpat și investigatorul sub acoperire, respectiv la 3 martie 2007 la A, la 7 iunie 2007 la D și ultima la 11 iunie 2007 la H, când s-a întâlnit cu investigatorul și cu cei doi colaboratori ai acestuia.
Astfel, la ultima întâlnire inculpatul a prezentat mai multe variante de a perfecta tranzacția, respectiv de a face schimbul bani și brățară.
S-a convenit ca inculpatul să vadă suma de 110.000 euro, condiționând rămânerea lui "" în stradă în fața casei și a acceptat să intre în curte doar "" care să vadă din nou brățara, după care inculpatul și acesta să se prezinte la vehiculul aparținând ucrainienilor rămas în stradă, unde să încaseze suma.
Inculpatul a numărat în prezența investigatorului sub acoperire suma de 110.000 euro, aspect înregistrat pe suport audio și apoi a acceptat să intre în curte numiții "" și "".
Pe terasa casei sale a prezentat din nou brățara dacică, căreia i s-a făcut din nou un test și după ce brățara a ajuns în posesia investigatorului sub acoperire, care s-a îndreptat spre ieșirea din curte, inculpatul a încercat să-l imobilizeze, pentru a-l împiedica și l-a îmbrâncit.
Deoarece în aceste condiții investigatorul sub acoperire și-a declinat calitatea de polițist, somându-l pe inculpat să se predea, acesta i-a aplicat o lovitură în față, după care a fugit pe proprietatea vecinilor și s-a refugiat la imobilul nr. 24 de pe str. -, unde a intervenit echipa operativă a Serviciului Acțiuni Speciale și Intervenție din cadrul I, care l-a surprins pe inculpat și l-a somat regulamentar să rămână pe loc.
Cu acel prilej s-a reținut că inculpatul și-a dat datele sale de identitate și a declarat că la data respectivă a stabilit cu un anume "" să se întâlnească pentru a-i vinde o brățară din aur despre care cunoștea că este confecționată din vremea dacilor.
Partea vătămată Statul Român prin Ministerul Culturii și cultelor s-a constituit parte civilă cu suma de 110.000 euro pe care inculpatul a intenționat să o obtină prin comercializarea ilicită a brătării dacice.
Inculpatul audiat la instanța de judecată a declarat că a fost contactat în septembrie 2002 la H de numitul din D pe care îl cunoștea de 4-5 ani pentru că i-a vândut un autoturism BMW, și care i-a solicitat 20.000 de dolari cu titlu de împrumut pentru 6 luni de zile, lăsându-i în garanție o brățară în greutate de 1 kg și J, pe care la rândul său a cumpărat-
De asemenea a relatat că a fost arestat în aprilie 2003 și apoi liberat din penitenciar în luna iunie 2004, astfel că a aflat din mass media că brățara pe care o avea în posesie ar face parte dintr-un tezaur și l-a căutat pe numitul să-i restituie banii și să-i predea bunul lăsat în garanție.
Deși persoana respectivă l-a amânat să-i restituie suma împrumutată, i-a propus să-i găsească un cumpărător, însă inculpatul nu a fost de acord, iar ulterior în anul 2006 acesta a plecat în UA. deoarece și-a pierdut casa și o parte din avere la jocuri de noroc.
Inculpatul a relatat că nu a predat brățara organelor abilitate deoarece aflase că ar putea fi condamnat la pedeapsa închisorii și s-a hotărât după plecarea lui din țară în anul 2006, să o valorifice prin intermediul unei persoane din sau Vișeu care i-a spus că va fi contactat de către un cumpărător din Ucraina, cu care s-a întâlnit ulterior pentru a tranzactiona.
In faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul.Deoarece martorii citati cu mandat de aducere, s-a stabilit că este plecată de trei luni de zile în străinătate și în vârstă de 70 de ani a refuzat să se prezinte la instanță pe motivul că starea sănătății sale este afectată de mai multe boli, în temeiul art. 327 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus citirea de pozițiilor date de acestea în cursul urmăririi penale.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În sarcina inculpatului nu se poate reține infracțiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin.l din Legea nr. 39/2003, deoarece nu există această faptă.
Astfel, martorii și (filele 319-324 și 325-330 dosar urmărire penală) au făcut referire numai la împrejurarea că una din cele două brățări pe care le mai deținea ar fi amanetată la un băiat din H respectiv inculpatul, care la un moment dat se afla în penitenciar.
Faptul că inculpatul a relatat ca martor la data de 14 iunie 2005 în dosarul nr. 45/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (a se vedea declarațiile de la filele 334-340 dosar urmărire penală) referitor la numitul și alții, cercetați în cauza respectivă, nu se poate reține că a sprijinit constant vreun grup organizat condus de numitul.
Astfel, inculpatul a declarat în calitate de martor în dosarul respectiv, despre faptul că a auzit că anumite persoane din D au găsit o comoară din timpul dacilor și că bunurile pe care nu le-a văzut, ar fi ajuns la diverse persoane importante din
Împrejurarea că la data de 14 iunie 2005 când a dat declarația inculpatul în calitate de martor nu a recunoscut că l-a împrumutat cu bani pe și că nu a primit vreun obiect de garanție de la acesta, nu poate duce la implicarea acestuia într-un grup infracțional.
Este de înțeles că inculpatul a avut temerea că ar putea fi condamnat la pedeapsa închisorii pentru că deținea un bun din patrimoniu despre care a aflat după ce l-a împrumutat pe iar apoi spera că i se va restitui de acesta banii împrumutați.
Pentru a exista în sensul Legii nr. 39/2003, grupul infracțional organizat trebuie să fie îndeplinite obligatoriu în mod cumulativ anumite condiții, respectiv:
1.- grupul să aibă o structură bine definită cu statute și regulamente proprii, reguli de comportare și ierarhizare de funcții și atribuții
2. - să fie constituit pentru comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave;
3. - activitățile grupului infracțional organizat să se desfășoare pe o perioadă îndelungată și în mod coordonat;
4. - scopul să fie de obținerea de profituri maxime într-un timp cât mai scurt;
5. - să-și concentreze activitatea spre tipuri de activitate care aduc profituri mari.
Cu privire la atitudinea psihică a făptuitorilor, membrii grupului trebuie să cunoască, că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracțiuni grave, precum și rolul și atribuțiile pe care le au în cadrul grupului.
Infracțiunea de sprijinire a grupului criminal organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 presupune furnizarea de asistență, ajutor sau sfaturi în vederea săvârșirii infracțiunilor grave prevăzute de lege.
In cauză nu s-a dovedit că inculpatul a avut vreo contribuție care să înlesnească activitatea grupului sau să-l susțină material sau moral, în sensul unor consilieri, furnizări de informații, încurajări și altele.
În fapt, inculpatul a avut calitatea de martor în dosarul nr. 45/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba și a dat declarații cu privire la mai multe persoane cercetate printre care, și alții (filele 391-484 dosar urmărire penală).
Pe de altă parte, inculpatul a declarat cu prilejul arestării și apoi în faza de cercetare judecătorească, că doar l-a împrumutat cu 20.000 dolari pe numitul care i-a lăsat garanție brățara dacică, situație confirmată de martorii și.
Deoarece nu s-a dovedit existența infracțiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului.
În ce privește infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prevăzută de art. 2801alin. 1 Cod penal se va constata din probele administrate că s-a dovedit vinovăția inculpatului.
Conform art. 2 lit. b din OG nr. 43/2000 modificată prin art. 2 lit. b din Legea nr. 378/2001, patrimoniul arheologic este definit ca "ansamblul bunurilor arheologice și este format din siturile arheologice clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice situate suprateran, subteran sau subacvatic,ce cuprind vestigii arheologice; structuri, construcții, grupuri de clădiri și terenuri cu potențial arheologic reperat, instituite conform legii; bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite. "
Potrivit art. 20 alin. 3 și 4 din OG nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural național, bunurile culturale mobile descoperite în cadrul cercetărilor arheologice sistematice precum și descoperirile fortuite sunt de drept proprietate publică, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului din care acestea au fost găsite.
Din momentul descoperirii și până la încheierea procedurii de clasare, care se declanșează din oficiu, bunurile culturale mobile descoperite în modul arătat, beneficiază de regimul juridic de protecție prevăzut pentru bunurile clasate în categoria tezaur.
Dispozițiile privind protecția bunurilor mobile indiferent de modul de descoperire au fost preluate în art. 45 alin. 1 din Legea nr. 182/2000 privind protecția patrimoniului cultural național mobil, intrată în vigoare la 27.01.2001.
Astfel, bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic sau geologic, precum și cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art. 136 alin. 4 din Constituția României, intră în proprietate publică.
Din momentul descoperirii bunurile arheologice sunt supuse procedurii de clasare, iar Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Cultural National decide cărei institutii i se vor transmite în administrare.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 182/2000, bunurile mobile rezultate în urma unor descoperiri arheologice întâmplătoare trebuie să fie predate de către descoperitor în termen de maximum 72 de ore, Direcțiilor Județene pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național.
Conform art. 17 din același act normativ se prevede că în timpul desfășurării procedurii de dosare din oficiu a unui bun cultural mobil (art. 11 pct. 1 lit. e), acesta se află sub regimul de protecție prevăzut pentru bunurile clasate în categoria de tezaur.
Între siturile arheologice clasate în Lista monumentelor istorice ce cuprind vestigii arheologice sunt enumerate "cetățile dacice din, comuna de județul H ", monumente ce aparțin domeniului public, aflate în paza și administrarea Muzeului și Romane din
Potrivit art. 2 lit. e din OG nr. 43/2000, descoperirea arheologică întâmplătoare este definită ca evidențierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acțiunii factorilor i sau a acțiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică.
Potrivit art. 2 lit. g din același act normativ situl arheologic este declarat zonă de interes national.
Inculpatul potrivit declarației sale la instanță din 12.06.2007 (filele 20-22 dosar - având ca obiect propunerea de arestare preventivă, filele 305-307 dosar urmărire penală), a recunoscut că ținea ascunsă brățara deoarece a dedus din reportaj de la că brățara face parte din patrimoniul national.
Din cuprinsul interceptărilor telefonice, filele 197-199 și 208-210 dosar urmărire penală, reiese că inculpatul avea cunoștință de valoarea brățării ca bun de o valoare deosebită.
Astfel, fapta sa de ascundere efectiv a unui bun care potrivit legii face parte din patrimoniul cultural național, pricinuind pierderea acestuia pentru patrimoniul menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prevăzută de art. 2801alin. 1 Cod penal.
Apărarea inculpatului că nu se impune pedepsirea sa în temeiul art. 2801alin. 3 Cod penal, deoarece brățara a fost recuperată înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă, nu poate fi acceptată deoarece bunul a fost reintrat în patrimoniu ca rezultat al intervenției organelor de urmărire penală și nu prin predarea de bună voie a acestuia de către făptuitor.
Referitor la infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. a și alin. 4 Cod penal coroborat cu art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003 reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, se va reține vinovăția acestuia pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. a și alin. 4 Cod penal coroborat cu art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003.
Astfel, inculpatul a primit cu titlu de garanție brățara din aur de la numitul pentru a-i remite acestuia o sumă cu titlu de împrumut.
La momentul intrării în posesie a brățării și ulterior nu s-a dovedit că acesta a avut reprezentarea că este un bun furat sau cumpărat de către cel care i l-a dat în garantie.
În final, inculpatul a aflat că bunul respectiv ar fi provenit dintr-o faptă penală și pentru că a încercat să obțină un folos material prin valorificarea acestuia, este subiect numai al infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.
Deoarece s-a identificat că bunul face parte din patrimoniul cultural național și a provenit din săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, nu interesează dacă a fost sau nu descoperit cel care a săvârșit fapta din comiterea căreia a provenit bunul sau dacă fiind descoperit a fost sau nu pedepsit.
Întrucât așa cum s-a arătat, nu s-a dovedit existența unui grup infracțional organizat definit conform art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, din care să facă parte inculpatul, nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. a și alin. 4 Cod penal coroborat cu art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003, așa cum s-a solicitat prin rechizitoriu la calificarea juridică a faptei de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului se va avea în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și împrejurările concrete în care le-a comis, că brățara dacică a fost recuperată în patrimoniul cultural național, faptul că s-a pus în mișcare acțiunea penală la 18.04.2006 în dosarul penal nr. 1040/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290 Cod penal, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, art. 925 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal și la art. 289 Cod penal și declarațiile inculpatului de recunoaștere în parte ale infracțiunilor reținute.
Deoarece în cauză inculpatul a comis două in fracțiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele se va face aplicarea art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal se vor con topi pedepsele ce i se vor aplica în pedeapsa cea mai grea.
În temeiul art. 71 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b penal pe durata executării pedepsei rezultantă.
Deoarece inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, în condițiile în care va executa pedeapsa în regim de detenție, potrivit art. 350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la a 12.06.2007 la zi.
Față de faptul că brățara compusă din cinci spirale incomplete lucrată dintr-un aliaj de aur, nerafinat a fost predată la data de 12.06.2007 Muzeului Național de Istorie al României (fila 316 dosar urmărire penală), respectiva fost recuperată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Culturii, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală va fi respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de aceasta.
Față de soluția de condamnare a inculpatului, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare statului care au fost avansate de acesta în faza de urmărire penală și la instanța de judecată, din care sumele de 150 lei ce reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu în faza de urmărire penală și de 100 lei ce reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu la instanță vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției în favoarea avocaților și de la Baroul Maramureș.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal DIICOT -Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul.
În motivarea apelului parchetului se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârșirea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin. 1 din legea 39/ 2003, precum și sub aspectul schimbării încadrării juridice în temeiul art. 334..p Cod Penal, în art. 221 alin. 1.Cod Penal, prin înlăturarea aplicării disp. art. 208 alin. 1, 209 alin.2 lit. a și alin. 4.Cod Penal combinat cu art. 2 lit. b pct.5 din Legea 39 / 2003.
Astfel se arată că, acțiunile asocierilor infracționale descrise în rechizitoriu s-au desfășurat în timp în mod continuu, într-o modalitate bine structurată și organizată, cu ierarhii și planuri de activitate bine puse la punct, cu dotări performante ( aparate de detecție, și alte mijloace asemănătoare ), în scopul comiterii de infracțiuni privind patrimoniul arheologic național, cu consecințe extrem de grave, atingându-se scopul inițial - acela de a obține profituri maxime, în concordanță cu tipurile de activități ilicite comise, începând cu anul 2000 până inclusiv în iunie 2003 când numitul intenționa să intermedieze cumpărarea a două brățări dacice deținute de, pentru că găsise clienți în
Inculpatul a avut o contribuție majoră la îndeplinirea scopului, adică de a scoate din circuitul patrimoniului cultural național, iar pe de altă parte persoanele care au inițiat, constituit și au desfășurat activitățile în grupuri infracționale descrise au fost trimise în judecată pentru infr. prev. de art. 323 alin 1 și 2.Cod Penal, considerându-se astfel caracterul lor de grupări criminale, context în care fapta inculpatului se circumscrie eventual disp. art. 8 din legea 39 /2003 care fac raportare directă la art. 323 Cod Penal, fiind vorba evident și de modalitatea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional.
Ca atare se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art 7 alin. 1 din Legea 39/ 2003 și menținerea încadrării juridice în art. 221 alin 1.Cod Penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin.2 lit. a și alin. 4.Cod Penal combinat cu art. 2 lit. b pct.5 din Legea 39/2003.
În motivarea apelului inculpatului se arată că deși s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 indice 1.p, calificarea corectă a faptei sale este cea de contravenție, deoarece a încălcat obligațiile prev.de art. 48 din Legea 182/ 2000, în sensul că nu a predat în termen legal brățara dacică ceea ce constituie de contravenția prev. de art. 60 alin. 1 lit. e din aceeași lege.
Referitor la infracțiunea de tăinuire, în spetă, nefiind determinată în mod definitiv și irevocabil infracțiunea la care trebuie să se raporteze tăinuirea inculpatul ar trebui să răspundă doar contravențional.
Ca atare se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit. b rap.Cod Penal la art. 11 pct. 2 lit. a.C.P.P. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2801.p deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală și achitarea în baza art.10 lit. a rap.Cod Penal la art. 11 pct. 2 lit. a pentru C.P.P. săvârșirea infr. prev. de art. 221 alin. 1.p deoarece fapta nu există.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile pertinente și concludente, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin1 Cod Penal, după schimbarea încadrării juridice în baza art. 334..C.P.P. prin înlăturarea art. art. 208 alin. 1, 209 alin.2 lit. a și alin. 4.Cod Penal combinat cu art. 2 lit. b pct.5 din Legea 39 2003 și a infracțiunii prevăzute de art. 2801Cod penal
n esență în perioada 20- 31 mai 2001, grupul infracțional condus de către s-a deplasat în punctul arheologic al sitului Regia care este clasat ca și monument istoric unde au realizat fără autorizare detectări cu un detector procurat special în acest scop, precum și săpaturi descoperind inițial două brățări din aur spiralice, iar ulterior alte trei brățări din aur spiralice dintre care două i-au revenit lui, alte două lui, iar alte două lui.
Aceștia au intenționat să le valorifice contra unor sume de zeci de mii de euro motiv pentru care s-au preocupat de transport, lansare de oferte și valorificare.
În acest context au fost demarate cercetări penale concretizate în dosarul penal nr. 45./p/ 2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, dosar în care din declarațiile martorilor și -martori cărora li s-a atribuit o altă identitate, potrivit art. 86 indice 1 și art 86 indice 2.C.P.P. rezulta faptul că, inculpatul a primit de la, una dintre brățările dacice găsite și pe care a încercat să o valorifice.
Tot în acel dosar a fost audiat în calitate de martor și, inculpatul, care nu a negat că îl cunoaște pe, însă a menționat că nu a primit în garanție de la acesta obiecte și nu ar fi văzut nici o brățară dintre cele găsite de către căutătorii de comori.
Pe baza acestor date și informațiile deținute de IPJ de Frontieră M, Biroul Teritorial Maramureș - DIICOT a dispus prin Ordonanța din 08.02.2007, autorizarea folosirii în cauză a unui investigator sub acoperire, sub numele de, precum și a doi colaboratori ai acestuia sub numele de cod și, fiind eliberate de către Tribunalul Maramureș și autorizații pentru interceptarea convorbirilor telefonice și interceptării și înregistrării convorbirilor în mediul ambiant audio și video.
S-a constatat -având în vedere și declarațiile inculpatului (90-92 dosar de la instanța de fond și 28-29 de la instanța de apel) -că inculpatul i-a acordat un împrumut în sumă de 20000 de dolari numitului care i-a lăsat în garanție o brățără dacică spiralată din aur ce provenea din sustragerile ilicite din situl arheologic Regie din M-ții Orăștie, situație confirmată și de către martorii și, și care până în prezent nu a fost infirmată de alte probe, brătară pe care inculpatul urma să o valorifice și pe care a ascuns-o sub cușca câinilor pentru a nu fi descoperită cu ocazia percheziției care a fost efectuată la domiciliul său.
Au fost stabilite trei întâlniri între inculpat și investigatorul sub acoperire, respectiv la data de 03.03.2007 la A, la 07.06.2007 la D și ultima la data de 11.06.2007 la H când s-a întâlnit și cu cei doi colaboratori ai investigatorului sub acoperire.
La ultima întâlnire inculpatul a prezentat mai multe variante de perfectare a tranzacției, în cele din urmă s-a stabilit ca inculpatul să vadă suma de 110.000 euro cu condiția ca să rămână în stradă în fața casei și să intre în curte doar care să vadă din nou brățara, după care acesta din urmă și inculpatul să se prezinte la vehiculul rămas în stradă ce aparținea ucrainienilor unde să încaseze banii.
Inculpatul a numărat în prezența investigatorului sub acoperire suma de 110.000 de euro -împrejurare care a fost înregistrată pe suport audio -și apoi a acceptat să intre în curte numiții și.
Inculpatul a prezentat din nou brățara dacică pe terasa casei sale căreia i s-a făcut din nou un test și după ce brățara a ajuns în posesia investigatorului sub acoperire care s-a îndreptat spre ieșirea din curte, inculpatul a încercat să îl imobilizeze, pentru a-l împiedica și l-a îmbrâncit.
În această situație investigatorul sub acoperire și-a declinat calitatea de polițist, somându-l pe inculpat să se predea, însă acesta din urmă i-a aplicat investigatorului o lovitură în față, după care a fugit pe proprietatea vecinilor și s-a refugiat la imobilul cu nr. 24 de pe str. -, unde a intervenit echipa operativă a Serviciului de Acțiuni Speciale și de Intervenții din cadrul IGPR, care l-a surprins pe inculpat și l-a somat regulamentar să rămână pe loc.
Conform procesului verbal de constatare infracțiunii flagrante încheiat la data de 11.06.2007 ( 279 -281 din dos. de urm. pen. 15/ p/ 2007) inculpatul și-a declinat identitatea reală si a declarat că la data respectivă a stabilit o întâlnire cu în scopul vânzării unei brațări din aur despre care știa că este confecționata în perioada dacilor.
Și din cuprinsul interceptărilor telefonice rezultă că inculpatul cunoștea că brățara din aur are o valoare deosebită, de altfel și prețul solicitat investigatorului denotă acest lucru.
Concluziile raportul de expertiză (f 309 -311-dos. urm. pen.) întocmit de expertul relevă că brățara ridicată de la inculpat este un obiect dacic autentic databil sec. II- I care a făcut parte din tezaurul descoperit în anul 2000 la situl arheologic Regie, dealul din M-ții.
Prin prisma și disp. art. 2 lit. b din OUG 43 /200 modificat prin art 2 lit. b din Legea 378 /2001 și art. 20 alin.3 și 4 din OG 68/1994 și art. 48 alin 1 din Legea 182/ 2000, instanța de fond pe baza probelor administrate în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art 2801.
Cod PenalEste superfluă susținerea inculpatului că această faptă constituie contravenția prev de art. 60 lit. e din Legea 182/2000-care prevede că nerespectarea de către persoana fizică a obligației de predare a unui bun cultural mobil descoperit întâmplător în termen de 72 de ore constituie contravenție.
Este evident că inculpatul nu a descoperit întâmplător brățara dacică, ci a primit-o cu titlu de garanție pentru împrumutarea sumei de 20000 de dolari și cunoștea atât provenința ei ilicită, dar și valoarea ei încă din momentul în care a intrat în posesia ei, fiind de notorietate ce activități desfășura gruparea condusă de, ulterior fiind recuperată de către organele de cercetare penală în urma derulării activității investigatorului sub acoperire și a colaboratorilor acestuia,deci inculpatul nu avea intenția nicidecum să o predea.
În contextul celor expuse mai, soluțiile de achitare -în accepțiunea inculpatului în baza art. 10 lit. b pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 280 indice 1.Cod Penal, respectiv că fapta sa nu este prevăzută de legea penală și infracțiunea de tăinuire în baza art. 10 lit. a C,p,p adică fapta nu există - sunt excluse.
Referitor la infracțiunea de tăinuire, aceasta este o infracțiune autonomă care se comite după ce infracțiunea principală s-a consumat,deși e corelativă cu aceasta.
Infracțiunea de tăinuire, în speța costă în aceea că inculpatul a primit și a încercat în perioada 2005- 2007 valorificarea pentru suma de 110.000 de euro, a unui bun din patrimoniul cultural național, adică brățara dacică, spiralică din aur, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, urmărind obținerea pentru sine a unui folos material.
Reținerea, în speță și a art. 208 alin 1, 209 alin. 2 lit. a și alin 4.coroborat Cod Penal cu art. 2 lit. b pct. 5 din legea 39/2003 afectează însăși existența infracțiunii de tăinuire ca infracțiune de sine stătătoare și anulează cadrul juridic conferit de art.221 șiCod Penal ca atare schimbarea de încadrare juridică dispusă de către instanța de fond este oportună, iar apelului parchetului este nefondat sub acest aspect.
Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a condițiilor cumulative pentru existența infracțiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat prev. de art 7 alin. 1 din legea 39/ 2003, constatând că in absența probelor nu poate fi reținută această faptă în sarcina inculpatului.
Susținerea parchetului în sensul existenței acestei infracțiuni este axată doar pe rechizitoriul Parchetului Curții de Apel Alba -care nu poate constitui o probă în prezentul dosar - și pe probatoriul ce a stat la baza întocmirii acestuia, de altfel nici nu a fost depusă vreo hotărâre de condamnare, ca urmare a trimiterii în judecată pe baza acestui rechizitoriu a inculpaților cu care se prezumă de către parchet că inculpatul ar fi comis infr. prev. de art 7 alin. 1 din Legea 39/ 2003.
În absența unor probe care să confirme vinovăția inculpatului în acest sens, respectiv nu s-a dovedit existența unui grup infracțional organizat definit conform art. 2. lit. a din legea 39 /2003 pe care inculpatul să îl sprijine sub orice formă, Curtea va constata că soluția de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit a dispusă C.P.P. de către instanța de fond este temeinică și legală, urmând a fi menținută, apelul parchetului nefiind fondat nici sub acest aspect.
Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de săvârșire al acestora precum și persoana inculpatului care are antecedente penale, poziția sa procesuală adoptată în cursul procesului penal, astfel că pedeapsa rezultantă -în urma aplicării dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni- art. 33 lit.a și art. 34 lit.b a Cod Penal fost just dozată.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise raportat și la antecedența penală a acestuia astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
compusă din cinci spirale incomplete lucrată dintr-un aliaj de aur nerafinat a fost predată la data de 12. 06.2007 Muzeului Național de Istorie al României (316.din dos. de urm. pen. ), fiind deci recuperată de către partea civilă statul român prin Ministerul Culturii, astfel că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond cererea de despăgubiri civile formulată în cauză.
În contextul celor expuse mai, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate apelurile declarate de către DIICOT -Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 636/ 19.12.2007 a Tribunalui
n baza art. 383 Cpp va menține măsura arestării inculpatului, iar în baza art. 88.Cod Penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu data de 12. 06. 2007 până la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului DIICOT -Biroul Teritorial Maramureș vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de către DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul (fiul lui C și născut la 10 iulie 1967 în H județul H) împotriva sentinței penale nr.636 din data de 19.12.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.383 pr.pen. art.88 pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de 12.06.2007 la zi, iar în baza art.350 pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și partea civilă Statul Român prin Ministerul Culturii și Cultelor.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
Red./
4 ex./14.03.2008
Președinte:Ioana MorarJudecători:Ioana Morar, Livia Mango
