Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
733/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1011
Ședința publică din 09 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul ș ti împotriva sentinței penale nr.1489/22.12.2008, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a lipsit intimatul - condamnat, reprezentat juridic de apărător din oficiu, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.1489/22.12.2008, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală, considerând soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, și respingerea contestației la executare.
Apărătorul desemnat din oficiu intimatului-condamnat solicită respingerea recursului formulat de Parchet, considerând că acesta critică sentința penală pronunțată de prima instanță din motive de formalitate.
Așadar, apărarea consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, prin urmare solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în prezenta cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1489 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, n baza art.461 al.1 lit.d Cod procedură penală, s-a constatat că data rămânerii definitive a sentinței penale nr.1202/13.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr.6757/2003 este 24.01.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin contestația la executare formulată de Biroul Executări penale al Tribunalului București Secția l-a Penală, s-a solicitat - în temeiul art. 461 al.1 lit.d din Codul d e procedură penală - ca instanța să se pronunțe cu privire la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.1202/13.10.2006, pronunțată de Tribunalul București Secția l-a penală, prin care intimatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că există ne lămuriri cu privire la data rămânerii definitive a sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, cu privire la punerea în executare.
Prima instanță, din examinarea actelor de la dosar, a reținut - în esență - că, prin sentința penală nr.1202/13.10.2006, pronunțată de Tribunalul București Secția l-a penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de ari. 64 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale - pentru săvârșirea infracțiunilor: prevăzute de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74, 76 lit. a Cod penal și art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71- 64 lit. a, b, c Cod penal.
Apelul declarat de intimatul din cauză împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins - ca nefondat - prin decizia penală nr.853/22.12.2006 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală. După data expirării termenului de recurs, respectiv 24.01.2007, au fost emise formele de executare: nr.1543, ce a fost înaintat Serviciul rmăriri, în vederea punerii în executare.
Ulterior a fost emis mandatul european de arestare nr. 28/21.04.2008, iar prin încheierea de Cameră de Consiliu din data de 21.04.2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării și emiterea mandatului de urmărire internațională nr.17/21.04.2008, ambele fiind înaintate instituțiilor competente.
Însă, a data de 05.06.2008, s-a primit prin fax, minuta deciziei nr.2038/05.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia s-au respins - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați, printre care și cel formulat de.
Astfel fiind, instanța de executare a reținut că la data de 24.01.2007, așadar la 5 zile de la expirarea termenului de recurs, intimatul a declarat recurs peste termen împotriva deciziei penale nr.853/22.12.2006 a Curții de Apel București Secția I-a Penală.
Având în vedere că recursul declarat de intimat este recurs peste termen, iar acesta a fost respins ca nefondat de instanța de recurs, data rămânerii definitive a sentinței penale a instanței de executare este24.01.2007, dată la care a expirat termenul de recurs împotriva deciziei nr.853/22.12.2006 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, soluție confirmată și de practica judiciară (decizia nr. 74/16.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 9 judecători).
S-a mai arătat că nu prezintă relevanță faptul că în practicaua deciziei instanței de recurs se menționează că este admisă cererea de repunere în termen a inculpatului, această mențiune fiind evident o eroare materială, calificarea căii de atac, fiind aceea de recurs peste termen astfel cum a și susținut inculpatul, prin apărător, și s-a menționat în aceeași practica.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia promovat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul nepronunțării instanței sub aspectul admiterii sau respingerii cererii formulate.
Verificând probele administrate în cauză și analizând motivele recursului parchetului, precum și hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, Curtea constată și reține că recursul este nefondat, fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
Critica Parchetului este nefondată.
Din actele dosarului, Curtea constată că: prin sentința penală nr.1202/ 13.10.2006, pronunțată de Tribunalul București Secția l-a Penală, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului; prin decizia penală nr.853/ 22.12.2006 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților, inclusiv cel declarat de, care a rămas definitivă, prin nerecurare la data de 24 ianuarie 2007.
Astfel cum rezultă din dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la fila 8 se află adresa de înaintare a declarației de recurs a inculpatului, emisă de Curtea de Apel București, la data de 29 ianuarie 2007, iar cererea inculpatului este intitulată "RECURS ȘI REPUNERE ÎN TERMEN DE RECURS".
În practicaua deciziei nr.2039 din 5 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la pagina 2, alineat 2, se menționează că apărătorul ales al inculpatului "a solicitat admiterea recursului peste termen", în susținerea acestei cereri depunându-se și acte doveditoare, motiv pentru care a fost admisă repunerea în termenul de recurs.
În dispozițiile art.416 alin. 4 lit.a Cod procedură penală, se arată că Hotărârile primei instanțe rămân definitive: "când nu s-a declarat recurs în termen".
Cum abia la data de 5 iunie 2008, instanța de fond (care este de executare) a fost înștiințată despre acest aspect, comunicându-i-se prin fax minuta deciziei respective, se constată că - în mod corect - Tribunalul București - Secția I-a Penală a început formele de executare la data de 24 ianuarie 2007, când hotărârea era definitivă prin nerecurarea deciziei din apel și, pe cale de consecință, s-a stabilit că aceasta este data rămânerii definite a sentinței penale nr.1202/13.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Cu privire la motivul invocat în scris de Parchet, Curtea reține că acesta reprezintă o simplă formalitate, fiind evident, în cazul de față, că cererea privind contestația la executare nu putea fi decât admisă, atâta timp cât, în dispozitiv se constată care este data rămânerii definitive a hotărârii cu privire la care se ivise o nelămurire, pe aspectul executării.
Astfel fiind, și cum din oficiu nu se constată alte motive care să poată conduce la reformarea hotărârii, sentința criticată apare ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1489/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Onorariul avocatului din oficiu - în cuantum de 200 lei - se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Găgescu Risantea
