Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3002/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.104
Ședința publică de la 19 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către condamnatul contestator împotriva deciziei penale nr.998 F din data de 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat contestator, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, ce substituie pe avocat - cu delegație depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului condamnat - contestator solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, fiind incidente dispozițiile art.461 al.1 lit. c și d Cod pr.penală, condamnatul contestator susținând că există o cauză de stingere, respectiv micșorare a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reindividualizare judiciară a pedepsei - pe care o apreciază mult pre mare în raport de infracțiunile săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.461 Cod pr. penală, ele tinzând spre o nouă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei, ceea ce nu este posibil având în vedere faptul că pedeapsa a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Recurentul condamnat contestator, în ultimul cuvânt, solicită reindividualizarea pedepsei, apreciind că micșorarea acesteia i-ar da posibilitatea dea se reintegra cât mai repede în societate, având în vedere vârsta sa de 46 ani.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 998/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat și în baza art. 192 al.2 a C.P.P. fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că petentul a formulat contestație la executarea sentinței penale nr. 621/27.04.2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pe care a adresat-o Tribunalului Arad, fără a motiva în vreun mod cererea sa, și fără a preciza textul de lege pe care o întemeiază.
Prin sentința penală nr. 274/20.10.2009 a Tribunalului Arads -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
La termenul din 3.12.2009 în fața Tribunalului București petentul a precizat că motivul contestației la executare este pedeapsa prea mare aplicată pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Prima instanță, reținând că o contestație la executare este acel procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, a constatat că față de dispozițiile legislației interne contestatorul a invocat chestiuni ce țin de soluționarea fondului cauzei - stabilirea pedepsei - care au fost definitiv stabilite de instanțele de judecată corespunzătoare celor trei grade de jurisdicție și asupra cărora nu se poate pronunța instanța cu prilejul soluționării unei contestații la executare ce privește o hotărâre rămasă definitivă trecută în puterea lucrului judecat și caracterizată de obligativitate și pentru părți și pentru instanțe.
Prima instanță a constatat astfel că cererea petentului este inadmisibilă, fără a se aduce atingere liberului acces la justiție, întrucât se impune respectarea principiului siguranței raporturilor juridice care cere ca folosirea căilor extraordinare de atac să îmbrace un caracter excepțional atât în ce privește termenul în care pot fi promovate cât și motivele de admisibilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, cu motivarea că sunt incidente dispozițiile art.461 al.1 lit. c și d Cod pr.penală, condamnatul contestator susținând că există o cauză de stingere, respectiv micșorare a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei - pe care o apreciază mult prea mare în raport de infracțiunile săvârșite.
Examinând recursul declarat de condamnat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 461 lit.c și d C.P.P. contestația la executare se poate formula când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Deși apărătorul petentului a făcut referire la situațiile prev. de art. 461 lit.c și d C.P.P. în cauză petentul nu a invocat existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări la executare.
De asemenea, petentul nu a invocat amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, ori un alt incident ivit în cursul executării.
Așa fiind, motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.461 Cod pr. penală, ele tinzând spre o nouă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei, ceea ce nu este posibil pe calea contestației la executare, având în vedere faptul că pedeapsa a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În raport de cazurile și motivele ce pot face obiectul unei contestații la executare potrivit art. 461.C.P.P. cererea petentului condamnat este inadmisibilă, întrucât vizează înlăturarea unor dispoziții pronunțate în fondul cauzei, respectiv cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, aspect analizat de instanțele de control judiciar și care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prima instanță nu putea trece la analiza în fond a solicitării petentului, întrucât motivul indicat de acesta viza o dispoziție a instanței ce nu putea fi modificată pe calea contestației la executare, împrejurarea invocată de acesta nefiind una intervenită în cursul executării pedepsei și care să determine o împiedicare la executare sau care să constituie un incident ivit în cursul executării.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins contestația la executare ca inadmisibilă.
Recurentul condamnat contestator a solicitat reindividualizarea pedepsei, apreciind că micșorarea acesteia i-ar da posibilitatea de a se reintegra cât mai repede în societate, având în vedere vârsta sa de 46 ani.
Pe calea contestației la executare nu se poate solicita aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, punerea în libertate a petentului înainte de executarea integrală a pedepsei, dacă se apreciază că acesta se poate reintegra în societate, putând avea loc ca urmare a aplicării unei alte instituții, aceea a liberării condiționate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică astfel că recursul declarat de condamnat este nefondat și urmează a fi respins.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul - condamnat împotriva Sentinței penale nr. 998/F/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul contestator condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 / 3.02.2010
Tribunalul. S II Pen. //Jud.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
