Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1680/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1075
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat recurentul - contestator - condamnat împotriva Sentinței penale nr. 585 din data de 27 mai 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - contestator - condamnat, personal, aflat în stare de arest i asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/15-07-2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită să fie avute în vedere dispozițiile art. 461 Cod procedură penală și să fie admis recursul, casată hotărârea atacată și pe fond să fie admisă cererea, așa cum a fost formulată, cu rejudecarea fondului și coborârea pedepsei, întrucât cuantumul acesteia este extrem de sever în raport cu persoana și participația penală a recurentului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul contestator, având cuvântul, aderă la susținerile și concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 585 din 27.2009, pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul - condamnat și s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că motivele invocate de condamnat în susținerea cererii de contestație la executare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 461 Cod procedură penală.
Astfel, s-a arătat în considerentele hotărârii că cererea contestatorului de reducere a pedepsei aplicate printr-o hotărâre rămasă definitivă nu poate fi încadrată în prevederile art. 461 lit. d) Cod procedură penală, care au în vedere doar acele cauze de stingere ori micșorare a pedepsei reglementate de legiuitor și care au intervenit în cursul executării pedepsei, deci după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Cu privire la cazul de contestație prevăzut de art. 461 lit. c) Cod procedură penală, s-a menționat că și acesta se referă la situații apărute ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, vizând împrejurări ce țin de legalitate și care nu au putut fi avute în vedere de instanțele care au soluționat cauza pentru că s-au ivit ulterior, în momentul punerii în executare a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a contestației la executare.
S-a arătat în susținerea recursului că, în mod greșit, Tribunalul a constatat că motivul invocat de contestator - reindividualizarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare - nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege în care se poate face contestație contra executării unei hotărâri penale, apreciind că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 461 Cod procedură penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de contestator ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 9.IV.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, contestatorul a solicitat instanței să constate că nu se face vinovat de comiterea faptei penale pentru care a fost condamnat și că pedeapsa ce i-a fost aplicată este nejustificat de mare raportat la circumstanțele sale personale, invocând dispozițiile art. 460 și art. 461 lit. c) și d) Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 27.2009, contestatorul a menționat că, în cadrul procedurii judiciare pe care a declanșat-o, înțelege să conteste și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 5 ani, ce i-a fost, de asemenea, aplicată prin hotărârea de condamnare, având în vedere că prin menținerea respectivei măsuri i se îngrădește dreptul de a stabili legături personale cu copilul său în vârstă de 11 ani.
Din modul de reglementare a contestației la executare în Capitolul IV al Titlului III din Codul d e procedură penală referitor la executarea hotărârilor penale, rezultă că aceasta reprezintă un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul a apărut în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei, fără ca, pe calea contestației la executare să poată fi modificată soluția intrată în puterea lucrului judecat.
Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii.
În speță, astfel cum a constatat și instanța de fond, motivele invocate de contestator, respectiv achitarea sa pentru comiterea infracțiunii reținute prin hotărârea de condamnare, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată și înlăturarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza municipiului B, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 Cod procedură penală în care se poate face contestație contra executării unei hotărâri penale, împrejurările invocate fiind anterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și vizând legalitatea și temeinicia acesteia, aspecte ce au fost verificate prin intermediul căilor ordinare de atac.
Ca urmare, având în vedere că cererea de contestație la executare s-a întemeiat pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 461 Cod procedură penală, aspect constatat, de altfel, și de Tribunal, Curtea apreciază că aceasta trebuia respinsă ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată, așa cum a procedat prima instanță.
Deși nelegală, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe, ea nu mai poate fi reformată în recursul contestatorului întrucât se opune principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 3858Cod procedură penală.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator și față de faptul că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - contestator împotriva Sentinței penale nr. 585/27.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.VII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția II-a penală:
2 ex./6.08.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Stan
