Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 132
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela Manea
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " contestație la executare" promovat de condamnatul recurent, fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1972, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr. 540 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul recurent în stare de deținere asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, condamnatul recurent arată că își menține recursul formulat.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței a dispune exonerarea sa de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei aplicată prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009, motivat de faptul că nu se mai află pe lista de oficii din cadrul Baroului de Avocați din luna decembrie 2008.
Nemaifiind de formulat cererii prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței a dispune admiterea recursului așa cum este formulat în scris, apreciind că sunt incidente dispozițiile art.15 Cod penal. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică.
Motivele invocate de către condamnat nu se încadrează în dispozițiile cerute de art.461 Cod procedură penală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, susține că a formulat contestația la executare în baza disp.prev.de art.458 și art.461 Cod procedură penală, aplicarea art.15 Cod penal, raportat la.OUG nr.207/2000, Legea 456/2001 și Legea 278/2006.
Susține condamnatul că Tribunalul Iașii -a respins contestația la executare pe motiv că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă. Arată că la instanța de fond a depus 2 decizii pronunțate în alte cauze similare prin care unor condamnați le-a fost admis recursul.
Apreciază condamnatul că îndeplinește cerințele impuse de art.15 alin.1 din Cod penal, în sensul că a avut o conduită exemplară în timpul executării pedepsei, iar din pedeapsa totală de 10 ( zece) ani închisoare a executat 4,5 ani închisoare.
Solicită instanței aprecia în raport de motivele invocate și a dispune în consecință.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 540 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 195/D/1999 din data de 10 iunie 1999 a Tribunalului Bacău, în dosar nr. 6294/1998, menținută prin decizia penală nr. 510/4 noiembrie 1999 a Curții de Apel Bacău și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2920/22 iunie 2000 a fostei Curți Supreme de Justiție.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată spre competentă soluționare Tribunalului Iași, petentul-condamnat a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 195/D/1999 din 10.06.1999 pronunțată de Tribunalul Bacău, menținută prin decizia penală nr. 310/ 4.11.1999 a Curții de Apel Bacău si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2920/22.06.2000 a fostei Curți Supreme de Justiție.
În motivarea acestei cereri contestatorul a invocat modificarea art. 146 din Codul penal referitor la înțelesul sintagmei "consecințe deosebit de grave", modificare realizată în baza Legii nr. 278/ 2006, și din perspectiva căreia, prin situarea plafonului necesar reținerii acestei împrejurări peste suma de 200.000 lei, prejudiciul care i-a fost reținut în sarcină prin sentința penală nr. 195/D/ 1999 din data de 10.06.1999, respectiv cel de 83.270.000 lei, este sub limita acestui plafon, pentru aceste considerente solicitând instanței investite cu prezența contestație reducerea pedepsei prin prisma disp. art. 15 Cod penal.
Tribunalul, examinând contestația la executare formulată de către petentul, din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile și a motivelor pe care se sprijină această cerere, constată că prezenta contestație la executare nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 461 al. 1 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face, printre alte cazuri, și atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Reținând aceste dispoziții în raport cu susținerile contestatorului și disp. art. 15 Cod procedură penală, constată ca nefondate afirmațiile referitoare la modificarea efectelor hotărârii în baza căreia s-a reținut vinovăția contestatorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev, de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 4,5, Cod penal din perspectiva majorării, prin art. I pct. 51 din legea nr. 278/ 2006 plafonului minim necesar reținerii producerii unor "consecințe deosebit de grave", încadrarea juridică în baza căreia s-a dispus condamnarea contestatorului fiind una definitivă, beneficiind de autoritate de lucru judecat.
Modificarea pedepsei ar fi fost posibilă din perspectiva susținerilor făcute de contestator doar până la momentul rămânerii ca definitivă a hotărârii sale de condamnare (aceasta realizându-se la data de 22.06.2000 în momentul pronunțării de către fosta C Supremă de Justiție a deciziei penale nr. 2920) deoarece, în speța de față, doar prin schimbarea încadrării juridice dată faptei sub aspectul căreia contestatorul a fost condamnat era posibilă, reanalizarea și redozarea pedepsei solicitate de contestat în cererea ce formează obiectul prezentei cauze.
Deși prin Legea nr. 278/ 2006 s-a modificat înțelesul art. 146 Cod penal, prin care se definește înțelesul sintagmei " consecințe deosebit de grave" în raport de cuantumul pagubei produse, se constată că, prin aceeași lege, nu s-au modificat limitele de pedeapsă prev. pentru infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 15 din Codul penal - care fac referire doar la situațiile când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă și nici cele ale art. 461 al. 1 lit. d Cod procedură penală.
În acest sens s-a pronunțat și fosta C Supremă de Justiție - secția penală prin decizia nr. 208/14.01.2004 dată în dosarul nr. 3688/2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită aplicarea art. 15 Cod penal în cadrul procedurii contestației la executare și reducerea pedepsei
Recursul este nefondat.
Teoretic, aplicarea dispozițiilor art. 15 Cod penal poate fi invocată în calea contestației la executare folosită de inculpat.
Articolul 15 Cod penal prevede aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, lege penală intervenită după condamnarea definitivă și care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă.
Contestatorul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 4, 5 Cod penal, respectiv infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave.
În această materie până în acest moment nu a intervenit o lege penală nouă care să prevadă o pedeapsă mai ușoară pentru infracțiunea săvârșită și pentru care a fost condamnat.
Faptul că prin Legea nr. 278/2006 s-a modificat plafonul minim necesar reținerii producerii unor "consecințe deosebit de grave" așa cum sunt definite prin art. 146 Cod penal, legea nou intervenită invocată nu se referă la pedeapsă, ci la conținutul constitutiv, la latura obiectivă a infracțiunii în sine.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu există posibilitatea legală a se opera asupra încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost condamnat.
După condamnarea definitivă, legile penale mai favorabile care pot interveni pe durata executării pedepselor și care pot fi aplicate privesc numai natura și cuantumul pedepselor, conform art. 14 și 15 Cod penal, și nu încadrarea juridică sau conținutul constitutiv al infracțiunilor.
În speță, cum modificările legislative intervenite și invocate nu se referă la pedeapsă, art. 15 Cod penal nu este aplicabil întrucât condițiile prevăzute de text, ca noua lege să prevadă o sancțiune mai ușoară, iar sancțiunea aplicată să fie mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, nu sunt îndeplinite în cauză.
Evaluarea juridică făcută de instanța de fond este legală și temeinică și este menținută.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul de față și va fi menținută sentința penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
Conform art. 199 Cod procedură penală va exonera de plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei aplicată apărătorului prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009 raportat la justificarea invocată privind lipsa sa la termenul de judecată din 15 ianuarie 2009, întrucât nu a avut cunoștință despre desemnarea sa în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 540 din 19 septembrie 2008 Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Exonerează de plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei aplicată avocatului prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
.
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Ancuța Gabriela Manea
