Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.138
Ședința publică de la 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER- - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui G și, născut la 24 august 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.600 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de acesta cu privire la sentința penală nr.235/2003, pronunțată de aceeași instanță.
În baza art.192 alin.2 cod proc. penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 140 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr. 601/2009, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, precizează că prezenta cale de atac vizează sentința penală nr.600 pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărâre pe care o apreciază ca fiind nelegală, deoarece în mod greșit i-a fost respinsă contestația la executare formulată cu privire la sentința penală nr.235/2003.
Așa cum s-a arătat și în cererea inițială, în mod abuziv i-au fost interzise dreptul de a fi vizitat și cel de a avea legături părintești cu copii săi, de la aceștia din urmă cunoscând că nu sunt lăsați să-l viziteze la locul de deținere.
Pentru aceste motive, raportat la infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, persoana acestuia și pedeapsa aplicată, solicită reaprecierea și reanalizarea cererii și a textelor de lege aplicabile, urmând a se dispune admiterea recursului și pe fond, admiterea contestației la executare, așa cum aceasta a fost formulată în fața primei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnat, deoarece pedepsele accesorii nu pot face obiectul unei astfel de cereri, aplicabilitatea dispozițiilor art.461 cod proc. penală având loc numai când există cauze de micșorare sau majorare a pedepsei.
Mai mult, arată că în speță nu se poate vorbi de incidența prevederilor art.461 lit.d cod proc. penală, situație în raport de care să se analizeze aplicarea sau nu a pedepselor accesorii.
Potrivit considerentelor arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează că până în cursul lunii decembrie 2007 a fost vizitat în mod regulat de copii săi, însă de curând a primit o scrisoare de la mama sa în sensul că deși aceștia doresc să-l vadă nu li se permite acest lucru de către Casa de copii unde se află.
Totodată, arată că acest drept nu i-a fost interzis printr-o nici o hotărâre judecătorească și deși a luat legătura cu judecătorul delegat de la penitenciarul în care este deținut cu privire la aspectele învederate, acesta i-a adus la cunoștință că situația poate fi reglementată numai printr-o hotărâre dată de instanță.
Pentru cele arătate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și pe cale de consecință, admiterea contestației la executare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.600 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui G și, născut la 24 august 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr.235/2003 a aceleiași instanțe.
În baza art.192 alin.2 cod proc. penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 140 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, condamnatul a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr.235/2003 a aceleiași instanțe, susținând în motivarea acesteia că în mod nelegal i-a fost interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit.d Cod penal, respectiv dreptul de a fi vizitat și de a avea legături cu copii săi.
S-a solicitat admiterea contestației, în sensul de a i se permite să aibă legături cu copii, relațiile dintre aceștia nefiind afectate.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri și s-a atașat dosarul de fond nr.5087/2003 al Tribunalului Prahova.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr.235/05.06.2003 a Tribunalului Prahova, în baza disp. art.174-175 lit.c, cu aplic. art.75 lit.1și art.78 Cod penal, s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Prin aceeași sentință, în temiul disp.art.71 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal.
A mai reținut instanța de fond că această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.5299 din 18.11.2003 a fostei Curți Supreme de Justiție, prin care s-a casat atât decizia penală nr.342 din 28.07.2003 a Curții de Apel Ploiești cât și sentința penală nr.235/2003 a Tribunalului Prahova, cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art.75 lit.1Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.461 alin.1 lit.d Cod penal, potrivit cărora contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, tribunalul a apreciat că motivele susținute în cerere de către condamnat, respectiv natura și conținutul pedepsei accesorii, nu se circumscriu cazului invocat de acesta, respectiv art.461 lit.d Cod penal și nici celorlalte cazuri prevăzute de disp.art. 461 din același cod, ci ele tind la o reanalizare a situației de fapt, care ar putea aduce atingere autorității de lucru judecat, considerându-se ca inadmisibil de soluționat pe calea contestației la executare.
În raport de aceste argumente, prima instanță, în temeiul disp. art. 461 lit.d cod penal a respins contestația la executare a pedepsei, formulată de condamnatul, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală condamnatul a arătat, în esență, că în mod nelegal prima instanță i-a respins contestația la executare, având în vedere că până la data de 7 decembrie 2007 cei doi copii ai săi l-au vizitat regulat la locul de deținere și doresc în continuare să o facă, însă din motive pe care nu le cunoaște le-a fost interzis să ia legătura cu acesta.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a criticat sentința, susținând că în mod abuziv condamnatului i-au fost interzise dreptul de a fi vizitat și de a avea legături părintești cu copii săi, de la aceștia cunoscând că nu sunt lăsați să-l viziteze, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. 3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de contestator este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate, după cum se va arăta în continuare:
Condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploiești în executarea pedepsei de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e cod penal, aplicată prin sentința penală nr.235/2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.5299/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat, pe calea contestației la executare, reexaminarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art.64 lit.d din Codul penal.
S-a susținut în motivarea cererii că de la data încarcerării și până la 7 decembrie 2007 fost vizitat regulat de cei doi copii minori, în vârstă de 11 ani și, în vârstă de 9 ani, ce se află la Casa de copii din comuna, sat, jud. P, de fiecare dată aceștia fiind însoțiți de un asistent social, însă în prezent nu mai beneficiază de acest drept, deși relațiile dintre părinte și copii sunt foarte bune.
Prima instanță, analizând cererea condamnatului, în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, a reținut că acestea nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile arătate sub art.461 cod proc. penală, nici celui prevăzut la lit.d, apreciind că acestea tind la o reanalizare a situației de fapt, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la executare, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Pe baza acestor considerente, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnatul, ca neîntemeiată.
Procedând astfel, instanța de control judiciar constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859pct.9 cod proc. penală, întrucât motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, în concret, deși în considerente se apreciază că cererea este inadmisibilă, în dispozitivul sentinței cererea este respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiții, Curtea nu poate exercita controlul asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate, motiv pentru care în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.c cod proc. penală, va admite recursul declarat de condamnat, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării cererii, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Conform disp. art.192 alin.3 cod proc. penală se va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului P, întrucât față de starea de deținere a contestatorului, asistența juridică este obligatorie, conform disp.art.171 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul, fiul lui G și, născut la 24 august 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.600 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Casează sentința penală nr.600 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare către aceeași instanță - Tribunalul Prahova, potrivit considerentelor prezentei deciziei.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
5 ex./2 martie 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
