Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 148/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 148
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată potrivit art.461 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, de condamnatul fiul lui și, născut la data de 01 aprilie 1958, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul - condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.3885/2009, aflată la fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act că s-a atașat dosarul nr- a Curții de Apel București.
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză și că își menține în continuare contestația la executare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că înțelege să invoce în cauză excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, motivat de faptul că obiectul prezentei contestații la executare reprezintă în fapt conversiunea unei pedepse aplicată condamnatului de o instanță spaniolă, astfel că instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere este Curtea de Apel București.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri, acordă cuvântul părților cu privire la excepția de necompetență materială a instanței invocată de reprezentantul parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curșii de Apel București, pentru considerentele expuse mai sus.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul, solicită de asemenea admiterea excepției, cu precizarea că și în opinia sa instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată este Curtea de Apel București.
Contestatorul-condamnat, având cuvântul personal, solicită a se avea în vedere faptul că într-adevăr a formulat cerere de conversiune, însă temeiul de drept invocat este lit.d ) art.461 lit.d) cod proc. penală și nu prevederile art.461 lit.c) cod proc. penală, aceasta din urmă atrăgând competența de soluționare a Curții de Apel București.
Prin urmare, față de temeiul de drept pe care își bazează prezenta cerere, solicită respingerea excepției invocată de reprezentantul Ministerului Public.
CURTEA:
Asupra contestației la executare;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- condamnatul a formulat contestație la executarea privind pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 16/04 din 08.06.2004 a Judecătoriei d e Instrucție nr. 3, Spania, modificată la 23.01.2006 și recunoscută prin sentința penală nr. 92 din 18.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
În motivarea contestației, condamnatul susține că faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în legislația română realizând elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, proxenetism, vătămare corporală și lipsire de libertate însă comparând pedepsele prevăzute de Codul penal român cu pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată de statul de condamnare în executarea căreia se află, rezultă că aceasta este incompatibilă cu maximul pedepsei ce s-ar putea aplica pentru aceste fapte, solicitând admiterea contestației și conversiunea condamnării conform art. 146 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.
Pentru soluționarea cauzei s-au atașat copia xerox a sentinței penale nr. 92 din 18 mai 2009 Curții de Apel București Secția I Penală și dosarul nr- al Curții de Apel București secția I Penală la care sunt anexate dosarele nr. 1382/06 al Curții de Apel București, - al Inaltei Curți de Casație și Justiție, nr- al Curții de Apel București, - al Inaltei Curți de Casație și Justiție, - al Curții de Apel Ploiești, - și - ale Curții de Apel București Secția I Penală precum și practică judiciară în materie.
În ședința publică din data de 16 octombrie 2009, procurorul a ridicat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Curții de Apel Ploiești față de obiectul contestației la executare întrucât în fapt contestatorul solicită conversiunea unei pedepse aplicate condamnatului de instanța spaniolă și potrivit art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere este Curtea de Apel București, nefiind aplicabile dispozițiile art. 461 lit. d invocate C.P.P. de contestator.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, în raport de motivele de fapt și de drept susținute oral și în scris prin contestația formulată, Curtea constată că excepția invocată este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința penală nr. 16/04. din o8.o6.2004 a Judecătoriei d e Instrucție nr. 3, autoritate judiciară aparținând regatului spaniol, definitivă la 30.06.2004 s-a dispus condamnarea contestatorului la o pedeapsă de 50 de ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism, viol, vătămare corporală și reținere ilegală prevăzute de art. 188 pct. l, art. 178 - 179, art. 147 - 148 și art. 163 din Codul spaniol, sancțiunea penală de executat fiind stabilită în sistemul cumulului aritmetic.
La data de 23.01.2006 aceeași instanță a rectificat sentința în sensul calculării pedepsei aplicate inculpatului la cuantumul de 39 ani și 18 luni.
Prin sentința penală nr. 92 din Camera de Consiliu din data de 18.05.2006 a Curții de Apel București Secția I Penală, s-au recunoscut efectele sentinței penale nr. 16/04 din 08.06.2004, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare, astfel cum a fost redusă prin Ordinul nr. 17/2004 de către autoritățile statului spaniol, într-un penitenciar din România, s-a computat prevenția începând cu data de 28.06.2002 la zi și s-a emis mandatul de executare nr. 148/2.06.2006.
Condamnatul a formulat ulterior pe baza dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 312/2004 cerere de conversiunea a condamnării de 20 ani închisoare și prin sentința penală nr. 45/28.02.2007, Curtea de Apel București - Secția I Penală, a respins-o ca inadmisibilă.
Din conținutul contestației la executare se constată că petentul invocă art. 461 lit. d Cod pr.pen. susținând în fapt impedimente privind executarea sentinței penale nr. 92 din 18.05.2006 de natură a conduce la micșorarea cuantumului pedepsei de 20 de ani închisoare stabilit în cadrul procedurii de acceptare a transferării persoanelor condamnate într-un alt stat și transferate în vederea continuării executării în statul resortisant.
Din interpretarea prevederilor art. 150 rap. la art. 145 și art. 146 din legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, rezultă că autoritatea judiciară competentă să soluționeze procedurile la care se referă articolul 149 privind acceptarea sau respingerea cererilor, inclusiv a contestațiilor la executare întemeiate pe impedimente născute din conversiunea pedepselor, este atât teritorial cât și material Curtea de Apel București, instanță ce a pronunțat și hotărârea ce se execută indiferent de locul de deținere al condamnatului la data formulării contestației la executare.
În consecință, dispozițiile procedurale arătate fiind de strictă interpretare, excepție invocată de procuror este fondată, în cauză nu pot fi incidente disp. art. 461 al. 2 Cod proc. penală, întrucât în materia conversiunii condamnării și a cererilor ulterioare se aplică norma specială - Legea nr. 302/2004 modificată și completată.
În acest sens în soluționarea unui conflict negativ de competență ivit cu ocazia soluționării unei alte contestații la executare formulate de petent Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 236 din 08 februarie 2008 stabilit competențâa de soluționare a unei astfel de cereri în favoarea Curții de Apel București.
Drept urmare, în baza art. 42 Cod proc. penală rap. la art. 150, art. 140, art. 146 și art. 149 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se admite excepția și se va declina competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București, instituție căreia i se va transmite dosarul.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și în consecință:
În baza art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 150, art. 140, art. 146 și art. 149 din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 1 aprilie 1958, deținut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel București.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiție și Libertăților în contul Baroului
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnoredact.
4 ex./ 26.10.2009.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu
