Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2815/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.1562R
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat formulat de contestatorul, împotriva sentinței penale nr. 620/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea de la data de 12.10.2009 la data de 19.10.2009, iar față de imposibilitatea legalei constituiri a completului de judecată la data de 19.10.2009, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.10.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.620/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în baza art.461 alin. l lit. d proc.pen. s-a admis contestația la executare formulată de către Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București S. și s-a dedus pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.167/16.02.2009 Tribunalului București, perioada detenției de la 12.01.1999, 13.01.1999 - 21.01.1999,24.05.999-03.06.1999, 21.05.2003-20.06.-.12,2004 - 18.09.2007 și 14.01.2008 la zi.
S-a dispus anularea nr.222/01.04.2009 al Tribunalului București și emiterea unui nou în sensul prezentei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului București Secția I Penală, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București S. a formulat contestație la executarea sentinței penale nr.167/16.02.2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală, privind pe condamnatul.Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.461 al.l lit.c proc.pen.
La dosar s-a depus în copie ordonanța de reținere din 18.11.2003, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2729/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 B, decizia penală nr.805/13 mai 2005 Curții de Apel București - Secția I Penală, sentința penală nr. 1879/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2382/2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și procesul verbal de introducere în arest.
Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere întreg materialul probator administrat Tribunalul a constatat că cererea este fondată motiv pentru care admis-
Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr.167/16.02.2009 Tribunalului
B Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 01.04.2009, în baza art.449 alin.l lit.a C.P.P. s-a admis cererea de contopire formulată de petentul-condamnat -, s-a constatat că următoarele infracțiuni sunt concurente: infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 și 37 alin.l lit.b Cod penal și infracțiunea prev. de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap. la art.289 Cp. cu aplic, art.41 alin.2 și 37 alin.l lit.b Cod penal, pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr.1045/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București -Secția I penală în dosarul nr.1443/2004 (nr. unic -), definitivă prin decizia penală nr.6/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Ii-a Penală; infracțiunea prev. de art.215 alin.l, 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.l lit.a Cod penal și infracțiunea prev. de art.290 alin.l Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și 37 alin.l lit.a Cod penal, pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr.1265/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- (număr vechi 13448/2004), definitivă prin decizia penală nr. 1717/05.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală; infracțiunea prev. de art.215 alin.l și 4 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.l lit.b Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1142/30.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr.2029/2004, definitivă prin decizia penală nr. 2210/22.11.2004 a Curții de Apel București, Secția a Ii-a Penală;
S-a descontopit și s-a repus în individualitatea lor pedepsele contopite prin sentința penală nr. 1045/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală în dosarul nr. 1443/2004 (nr. unic -), definitivă prin decizia penală nr.6/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală și prin sentința penală nr. 1265/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 dosarul nr- (număr vechi 13448/2004), definitivă prin decizia penală nr. 1717/05.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală. In baza art.36, 33 și 34 alin.l lit.b Cod penal, s-au contopit următoarele pedepse: -pedeapsa de 7 ani închisoare la care petentul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3,4 și 5 Cp. cu aplic. art. 41 alin.2 și 37 alin.l lit.b Cod penal, prin sentința penală nr. 1045/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală în dosarul nr. 1443/2004 (nr. unic -), definitivă prin decizia penală nr.6/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală;
-pedeapsa de 2 ani închisoare la care petentul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap. la art.289 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 și 37 alin. l lit.b Cod penal prin sentința penală nr. 1045/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală în dosarul nr. 1443/2004 (nr. unic -), definitivă prin decizia penală nr. 6/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Ii-a Penală; - pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1265/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- (număr vechi 13448/2004), definitivă prin decizia penală nr.1717/05.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pedeapsă rezultată în urma cumulului aritmetic dintre pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat petentul prin această sentință penală pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. l, 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin. l lit. a Cod penal și pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință penală în urma contopirii pedepselor de 8 luni, 5 luni și, respectiv, 1 an și 3 luni, la care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 583/21.03.2000 a Judecătoriei Slobozia pronunțată în dosarul nr.2416/1999, definitivă prin decizia penală nr.37/R/l5.01.2001 a Curții de Apel București; -pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1265/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- (număr vechi 13448/2004), definitivă prin decizia penală nr. 1717/05.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pedeapsă rezultată în urma cumulului aritmetic dintre pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnat petentul prin această sentință penală pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin.l Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și 37 alin.l lit.a Cod penal, și pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință penală în urma contopirii pedepselor de 8 luni, 5 luni și, respectiv, 1 an și 3 luni, la care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 583/21.03.2000 a Judecătoriei Slobozia pronunțată în dosarul nr.2416/1999, definitivă prin decizia penală nr.37/R/15.01.2001 a Curții de Apel București;- pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat petentul pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.l și 4 Cp. cu aplic, art.41 alin.2 Cp. și art.37 lit.b Cp. prin sentința penală nr. 1142/30.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr. 2029/2004, definitivă prin decizia penală nr. 2210/22.11.2004 a Curții de Apel București, Secția a Ii-a Penală, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 3 luni închisoare, pe care o sporește până la 8 ani, petentul urmând să execute 8 ani închisoare. în baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.l lit.a, b și c Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta.
În baza art.35 alin.l Cod penal, i-a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani, de la data executării pedepsei principale. In baza art.36 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioadele executate din pedepsele contopite, și anume, perioadele 12.01.1999-21.01.1999, 24.05.1999-03.06.1999, 21.05.2003-20.06.2003 și de la 18.11.2003 la zi. S-au anulat mandatele de executare a pedepselor închisorii nr. 1350/27.01.2009 emis în temeiul sentinței penale nr. 1045/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. 1443/2004 (nr. unic -), definitivă prin decizia penală nr.6/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Ii-a Penală și nr.2382/06.12.2007, emis în temeiul sentinței penale nr. 1265/11.05.2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- (număr vechi 13448/2004), definitivă prin decizia penală nr. 1717/05.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Potrivit art.461 alin. l lit. d proc.pen. contestația contra executării penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Analizând situația de fapt reținută în cauză prin raportare la norma juridică invocată și care reprezintă sediul materiei contestației la executare instanța a apreciat că în cauză sesizarea este întemeiată motivat de faptul că în mandatul de executare nu se face corect deducerea perioadei executate, fiind înscrisă doar data de la care începe deducerea nu și cea până la care se deduce.
Verificând ordonanța de reținere din 18.11.2003, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.279/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 B, dar și procesul verbal de percheziție corporală la introducerea în arest nr.9/14.01.2008, Tribunalul a apreciat sesizarea formulată din oficiu drept fondată.
În consecință, a admis sesizarea Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul Rahova, iar în baza art.461 alin. l lit.d proic.pen. a dedus pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 167/16.02.2009 a Tribunalului București, perioada detenției de la 12.01.1999, 13.01.1999 - 21.01.1999, 24.05.999 - 03.06.1999, 21.05.2003 - 20.06.2003, 29.12.2004 - 18.09.2007 și 14.01.2008 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnatul, arătând că instanța de fond a dedus în mod greșit durata arestului preventiv, deducându-i o perioadă mai redusă decât cea executată efectiv, respectiv de la 18.11.2003 la 18.09.2007 și de la 14.01.2008 la zi, fiind astfel pus în situația de a fi reâncarcerat.
Analizând sentința recurată, atât din perspectiva criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Din analiza actelor dosarului, Curtea reține că prezenta contestație la executarea sentinței penale 167/2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală, a fost formulată de către Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Rahova, aceasta solicitând o deducere corectă a perioadei executată în arest preventiv de către condamnatul, respectiv de la 12.01.1999, 13.01.1999 - 21.01.1999, 24.05.999 - 03.06.1999, 21.05.2003 - 20.06.2003, 29.12.2004 - 18.09.2007 și 14.01.2008 la zi.
În acest sens s-a arătat că din actele dosarului de penitenciar ar rezulta că aceasta este perioada care ar fi trebuit dedusă din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, iar prin sentința penală 167/2009 2009 Tribunalului București, Secția a II a penală, în executarea căreia se află condamnatul s-a dedus doar perioada cuprinsă între 12.01.1999 - 21.01.1999, 24.05.1999 - 03.06.1999, 21.05.2003 -20.06.2003 și de la 18.11.2003 la zi.
În primul rând e constă că în mod greșit tribunalul s-a considerat legal sesizat cu o contestație la executare formulată de către penitenciarul unde condamnatul își executa pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 167/2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală.
Nicio dispoziție procesuală nu acordă penitenciarului sau Administrației Naționale a Penitenciarelor, dreptul de a formula contestație la executarea unei sentințe privind o terță persoană, aflată în custodia sa. Acestea puteau, dacă constatau, cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării, că s-a ivit o nelămurire sau o împiedicare la executare, doar să încunoștințeze instanța de executare, care, prin judecătorul delegat putea, conform art. 319 alin. 2.proc.pen. să formuleze o contestație la executare. Așadar, din punct de vedere procesual, primind sesizarea ANP- Penitenciarul Rahova, Tribunalul, prin judecătorul delegat cu executarea, trebuia să sesizeze instanța cu prezenta contestație.
Trecând peste aceste aspecte, Curtea constată că ceea ce se solicită pe calea contestației la executare este înlăturarea unei erori de judecată care i-a profitat condamnatului, în sensul că prin sentința penală 167/2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală s-a dedus o perioadă mai mare decât cea executată efectiv de către acesta.
Astfel, prin sentința susmenționată s-a dispus deducerea perioadei cuprinsă între 12.01.1999 - 21.01.1999, 24.05.1999 - 03.06.1999, 21.05.2003 -20.06.2003 și de la 18.11.2003 la zi, din actele dosarului rezultând că în această ultimă perioadă (18.11.2003 la zi), condamnatul s-a aflat în stare de libertate, între 19.09.2007 și 13.01.2008, executând după cum urmează: de la 18.11.2003 la 18.09.2007 și de la 14.01.2008 la zi.
În raport de ceea ce se tinde a se obține pe calea contestației la executare, respectiv privarea de libertate a condamnatului pentru o perioadă mai mare de timp decât cea care rezultă din sentința în executarea căreia se află, Curtea constată că motivele invocate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 461.proc.pen.
Este adevărat că practica judiciară a considerat că deducerea greșită a prevenției ar putea fi corectată pe calea contestației la executare, apreciindu-se că sunt incidente fie dispozițiile art. 461 lit. c proc.pen. în sensul că, prin luarea în considerare a perioadei corecte executată în arest preventiv intervine o împiedicare la executarea, pedeapsa fiind deja executată la o dată anterioară celei stabilită, fie dispozițiile art. 461 lit. d proc.pen. considerându-se această situație ca un impediment ivit în cursul executării. În aceste situații este însă vorba despre o greșită deducere ce a operat în defavoarea condamnatului.
Pentru ipoteza contrară, cum este cazul în prezenta cauză, greșeală de judecată favorabilă condamnatului urmează să îi profite acestuia, ea neputând fi îndreptată decât în recursul Ministerul Public declarat împotriva sentinței penale 167/2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală. În cauză sentința a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că eroarea de judecată în ceea ce privește durata executată de condamnat în stare de arest se bucură de autoritate de lucru judecat și nu mai poate fi îndreptată ulterior.
Ca atare, Curtea constată că, atât din perspectiva titularului cererii cât și în raport de motivele invocate, care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de prev. de art. 461.proc.pen. prezenta contestație la executare este inadmisibilă. Constatând inadmisibilitatea contestației, și, astfel, imposibilitatea corectării greșelii cuprinse în sentința penală nr. 67/2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală, Curtea nu va mai analiza criticile formulate de către recurent legate de erorile pe care tribunalul le-ar fi comis în judecarea contestației la executare.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul formulat de condamnatul, va casa în totalitate sentința recurată și rejudecând, va respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București S.
În raport de soluția de admitere a recursului, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.620/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
Casează, în totalitate, sentința recurată și rejudecând:
Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București S.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR-11.12.2009/Dact.EA-03.12.2009/2ex
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
