Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2503/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1653/
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de contestatorul - împotriva sentinței penale nr.796/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/29.10.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva sentinței penale nr.796/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că recurentul apreciază că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea aspră în raport de fapta comisă.
Solicită admiterea recursului casarea sentinței penale recurate și pe fond rejudecând a se aprecia asupra contestației formulate de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că individualizarea pedepsei nu constituie un motiv dintre cele prevăzute limitativ de art.461 Cod procedură penală, apreciază hotărârea recurată ca fiind legală.
Recurentul contestator, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că pedeapsa ce i s-a aplicat ca fiind prea mare și că are un copil minor în întreținere.
INSTANȚA
Asupra contestației la executare, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.796 din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul -, fiul lui și, născut la 20.10.1979 în B, CNP -, cu privire la sentința penală nr.1530 din 3.12.2004 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
A fost obligat contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 13.08.2009, petentul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se admită contestația formulată, în motivarea cererii sale, arătând că pedeapsa pe care a primit-o este mult prea aspră, acesta având doi copii minori în întreținere, în condițiile în care părinții săi sunt decedați. Petentul a mai arătat că dorește să propună noi probe în fața instanței de judecată.
În cursul judecății în primă instanță, petentul a precizat motivul contestației, arătând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că motivele prevăzute de lege pentru formularea unei contestații la executare prevăzute de art. 461 Cod procedură penală au caracter expres și limitativ. De asemenea, Numai în măsura în care ar interveni o lege penală mai favorabilă petentului condamnat, lege prin care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat ar fi reduse, s-ar putea vorbi de existența unei cauze de micșorarea a pedepsei, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile. În absența unui astfel de act normativ, o hotărâre judecătorească definitivă pusă în executare nu mai poate fi modificată pe calea unei contestații la executare sub aspectul cuantumului pedepsei.
Cu referire la motivul constând în propunerea de probe noi în fața instanței, s-a reținut că acesta nu constituie un motiv de contestație la executare, atâta timp cât pe calea acestei proceduri nu se poate modifica situația de fapt reținută în sentința de condamnare. Un asemenea motiv - probe noi, necunoscute instanței de fond la data soluționării cauzei prin sentință, - poate însă fi valorificat prin exercitarea căii de atac a revizuirii, în condițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cpp. Petentul condamnat a arătat însă personal la judecata în fond faptul că a înțeles să formuleze o contestație la executare, pe motivul că pedeapsa aplicată este mult prea mare. În condițiile în care petentul condamnat ar fi înțeles să formuleze o cerere de revizuire potrivit art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, o asemenea cerere nu se poate adresa direct instanței de judecată ci, conform art.397 alin.1 Cod procedură penală, ci aceasta se va îndrepta la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs contestatorul, pe motiv că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1530/2004 a Tribunalului București - secția a II-a penală, este prea aspră. Contestatorul a mai arătat că are un copil minor în întreținere și, ca urmare, consideră că se impune reducerea acestei pedepse.
Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivului invocat și a cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Petentul condamnat a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.1530/2004 a Tribunalului București - secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.4105/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare pe motivul reducerii pedepsei.
Se constată că motivul invocat de condamnat, respectiv greșita individualizare a pedepsei nu poate fi valorificat pe calea contestației la executare, întrucât pedeapsa aplicată a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Elementele de individualizare a pedepsei, inclusiv aspectul privitor la existența unui copil minor au fost evaluate de instanțele de fond și de control judiciar, la momentul determinării naturii și cuantumului pedepsei aplicate.
În ceea ce privește invocarea în fața instanței de fond a existenței unor noi probe pe fondul acțiunii penale, în mod corect s-a arătat că acest aspect poate fi valorificat în contextul promovării unei căi extraordinare de atac, respectiv în contextul formulării unei cereri de revizuire, în temeiul art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Ca urmare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.796 din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul contestator la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./19.11.; 9.12.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Viorica
