Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2502/2/2009
614/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulată de către contestatorul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Din oficiu, Curtea, ridică excepția necompetenței acestei instanțe, în soluționarea prezentei cauze, în raport de decizia nr. 5179/24.09.2008 irevocabilă, a Înaltei Curți, prin care, Curtea de Apel Bucureștia stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomița - Secția Penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea excepției ridicată din oficiu, urmând ca prezenta cauză, să fie înaintată spre soluționare la instanța de executare, Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 15 mai 2009.
Dată în ședință publică azi, 08 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15 mai 2009
CURTEA,
În aceiași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 22 mai 2009.
Dată în ședință publică, azi, 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 2502/2/2009
614/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ nr. 139
Ședința publică de la 22 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației la executare formulată de către contestatorul.
Dezbaterile au avut loc, în ședința publică de la 08 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2009 și apoi pentru azi, 22 mai 2009, când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 133/F din 6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul - în favoarea Curții de apel București - Secția Penală.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- - Secția civilă, contestatorul - fiul lui și, născut la 20.12.1954 în comuna, județul T, a solicitat lămurire a titlului executoriu în ce privește întinderea lui, suma la care este îndatorat fiecare din debitorii obligați în solidar potrivit criteriilor existente în cuprinsul titlului.
În motivare, s-au făcut referiri la sentința penală nr. 380/F/2003 a Tribunalului Ialomița ce a fost desființată în parte prin decizia penală nr.869/A/2004 a Curții de Apel București, inculpații fiind obligați în solidar la plata sumei de 885.950.218 lei din care, inculpatul până la concurența sumei de 594.162.986 lei, de la data comiterii faptelor și până la achitarea debitelor, cu dobânzile și penalitățile legale.
S-a arătat că această din urmă soluție a fost păstrată de prin respingerea recursului care viza și latura civilă, însă se impune o lămurire întinderii titlului executoriu, lămurire pe care nu o poate face decât instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, impunându-se, totodată, și o expertiză contabilă pentru a se lămuri întinderea titlului executoriu sub aspectul sumelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități calculate la suma ce constituie debitul principal și care este reprezentat de decizia penală pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 1240/16.07.2007 Tribunalul Constanța - secția civilă și-a declinat competența de soluționate a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.
Prin sentința civilă nr.720/F/2007 Tribunalul Ialomița - secția civilă a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârâtă și a respins cererea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin dispozitivele și motivările sentinței penale nr.380/F/2005 a Tribunalului Ialomița și ale deciziei penale nr.869/A/2004 a Curții de Apel Bucureștis -a stabilit clar suma la care au fost obligați inculpații în solidar și anume 885.950.218 lei, din care inculpatul doar până la concurența sumei de 594.162.986 lei ROL. Rezultă că reclamantul poate fi urmărit pentru suma maximă de 594.162.986 lei ROL, obligația fiind una solidară cu ceilalți inculpați.
Prin decizia civilă nr. 1/A/08.01.2008 Curtea de Apel București - Secția a-III-a civilă pentru Cauze cu minori și familie a admis apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.720/F/20.08.2007 a Tribunalului Ialomița -s ecția civilă și a anulat sentința trimițând cauza instanței competente - Tribunalul Ialomița - secția penală.
Între altele, la motivare, s-a reținut că la stabilirea instanței competente în soluționarea prezentei s-a avut în vedere principiul disponibilității în procesul civil, în sensul că, deși sentința penală nr.380/F/2003 a Tribunalului Ialomițaa fost desființată în parte prin decizia penală nr. 869/A/2004 a Curții de Apel București, contestatorul prin chiar motivele de recurs a precizat că cererea sa de lămurire a dispozitivului vizează sentința penală, iar nu decizia penală prin care a fost soluționat apelul declarat împotriva acesteia.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița - Secția penală sub nr- (nr. format vechi 190/2009) și, în urma soluționării în sensul admiterii cererii de abținere formulată de judecător (încheierea ședinței secrete din l6.02.2009), dosarul a intrat din nou la repartizarea aleatorie.
Astfel, cauza a fost înregistrată sub nr-( 229/2009) cu termen la 06.03.2009, fiind depuse de către intimată și precizări ( filele 6-9).
Analizând actele dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.380/F/2003 a Tribunalului Ialomița în baza art. 14 cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, art. 1000 alin.3 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, la plata sumei de 1.183.435.684 lei despăgubiri civile, 5.982.622.413 lei dobânzi legale și 130.177.926 lei penalități întârziere către partea civilă Direcția Regională Vamală
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 885.950.218 lei taxe datorate bugetului de stat către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 31.237.460 lei taxe și impozite datorate bugetului de stat către Ministerul Finanțelor -Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, iar prin decizia penală nr. 869/A/16.11.2004 a Curții de Apel București - secție penală s-au admis apelurile declarate de inculpații, și, sentința a fost desființată în parte și, rejudecând în fond ( vom reține aici doar pe latura civilă) au fost obligați inculpații în solidar la 885.950.218 lei către partea civilă Direcția Regională a Vămilor C, din care inculpatul până la concurența sumei de 291.787.232 lei, iar inculpatul până la concurența sumei de 594.162.986 lei, de la data comiterii faptelor și până la achitarea debitelor, cu dobânzile și penalitățile legale.
A fost înlăturată obligarea inculpatului la plata sumei de 885.950.218 lei către Direcția Regională a Finanțelor Publice C și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Din fraza penultimă se poate înțelege că:
1).- toți inculpații, respectiv, și, inclusiv și, au fost obligați în solidar la plata sumei de 885.950.218 lei, stabilindu-se mai departe, doar pentru doi dintre ei ( și ) cât anume datorează fiecare din totalul de 885.950.218 lei, fără a se stabili însă, cât anume datorează și fiecare dintre ceilalți inculpați.
Că poate fi așa, rezultă implicit chiar din interpretarea Deciziei penale nr. 6576/R/22.11.2005 a, potrivit căreia Decizia penală nr. 869/A/2004 a Curții de Apel București este casată numai cu privire la obligarea inculpaților și, în solidar, la plata către partea civilă Direcția Regională Vamală C, a sumei de 885.950.218 lei ROL( 88.595,02 RON) despăgubiri civile, dispoziție ce a fost înlăturată; în condițiile în care, conform sentinței fondului ( 380 /2003 a Tribunalului Ialomița ), inculpatul nu fusese obligat la vreo despăgubire pe latură civilă, iar inculpatul fusese obligat la plata sumei de 31.237.460 lei taxe și impozite către bugetul de stat.
În motivarea acestui aspect, instanța supremă a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 372 alin.l Cod procedură penală, instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a declarat apel, faptul că instanța de apel nu a procedat în sensul acestor dispoziții legale și, în mod greșit. a decis obligarea acestor doi inculpați la plata sumei de 885.950.218 lei despăgubiri civile, așa încât, sub acest aspect, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații și, fiind fondate au fost admise;
2).- sau că, dintre toți inculpații, doar cei doi șimau fost obligați în solidar la plata sumei de 885.950.218 lei către partea civilă inclusiv dobânzile și penalitățile legale, din care primul până la concurența sumei de 291.787.232 lei, iar secundul până la concurența sumei de 594.162.986 lei; având în vedere că totalul celor două sume de bani, îl reprezintă suma de 885.950.218 lei.
Cât privește suma de 594.162.986 lei, stabilită prin titlul executoriu (decizia penală ), așa cum rezultă din chiar întâmpinarea depusă la filele 24-27 dosar Tribunalul Constanța, însăși partea civilă Autoritatea Vamală, a înțeles ca debit principal datorat de către contestator statului, această sumă, precizând că - în mod evident dacă se va proceda la executarea silită a acestui debitor, el nu va putea fi executat decât până la concurența sumei de 594.162.986 lei ROL, la care se vor adăuga accesoriile legale aferente conform celor stabilite de instanța penală definitiv și irevocabil (reluând aceleași precizări în recursul exercitat împotriva deciziei civile nr.l/A/08.01.2008 a -secție civilă).
Prin aceeași Decizie penală nr.869/A/l6.11.2004 a Curții de Apel București au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.380/F/2003 a Tribunalului Ialomița.
Însă, în contextul celor mai sus arătate nu se înțelege dacă, în ceea ce-1 privește pe, au fost menținute și dispozițiile din sentința penală nr.380/F/2003 a Tribunalului Ialomița sub aspectul laturii civile (dincolo de cele pe latura penală), așa încât pentru acest debitor titlul executoriu să-1 constituie pe de o parte, sentința penală nr. 380/F/2003 a Tribunalului Ialomița pentru sumele 1.183.435.684 lei despăgubiri civile, 5.982.622.413 lei dobânzi legale și 130.177.926 lei penalități întârziere la care a fost obligat în solidar cu alți inculpați, iar pe de altă parte, decizia penală nr.869/A/2004 a Curții de Apel București pentru suma de 594.162.986 lei cu dobânzile și penalitățile legale.
, pe de altă parte, dacă poate fi urmărit, sub aspectul laturii civile, doar până la concurența sumei de 594.162.986 lei cu dobânzile și penalitățile aferente conform celor stabilite prin decizia penală pronunțată în apel.
Astfel, sentința penală nr.380/F/ 2003 Tribunalului Ialomițaa fost desființată în parte, atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile, iar cât privește latura civilă decizia penală a Curții de Apel București nr. 869/A/2004 este considerată neclară și nu poate fi executată în lipsa unor precizări suplimentare, situație prevăzută de art. 461 alin.l lit.c Cod procedură penală coroborat cu art.461 alin.2 teza finală, aceleași dispoziții, sub aspectul competenței, fiind cuprinse și în dispozițiile art. 463 alin. 1 Cod procedură penală.
Abia după lămurirea dispozitivului deciziei penale nr.869/A/2004 a Curții de Apel București cu privire la înțelesul și întinderea despăgubirilor civile, dacă titlul executoriu al părții civile va cuprinde și parte din sumele stabilite în sentința penală nr.380/F/2003 pronunțată în fond de Tribunalul Ialomița, această din urmă instanță va fi competentă să soluționeze o eventuală nelămurire a propriei hotărâri.
Dincolo de principiul disponibilității în procesul civil pe care instanța civilă de apel (decizia civilă nr.l/A/08.01.2008 - secția civilă ) l-a apreciat ca operant în cauză și faptul că dosarul a fost trimis instanței competente, respectiv Tribunalul Ialomița - secția penală, în raport chiar de precizările făcute de parte în motivarea scrisă a căii de atac, Tribunalul a apreciat că această decizie civilă, pronunțată într-o cale de atac, nu face altceva decât să stabilească, sub raportul normelor de competență, ce instanță este competentă să soluționeze cauza, respectiv o instanță penală și nu una civilă.
Mai departe revine, conform acelorași norme procedurale, obligația instanței penale să-și verifice, în virtutea rolului activ, propria competență, la acest moment, în soluționarea cauzei.
Și, așa cum am expus anterior, la acest moment, revine instanței penale de apel care a reformat, sub aspectul laturii civile sentința pronunțată în fond de Tribunalul Ialomița, să lămurească înțelesul propriului dispozitiv sub aspectul debitelor principale la care e obligat contestatorul și, mai apoi, dacă rămân de executat și debite dintre cele stabilite prin sentința penală nr.380/F/2003, Tribunalul Ialomița să soluționeze o eventuală lămurire a propriului dispozitiv.
Tribunalul a mai arătat și faptul că în cauză, la acest moment procesual, nu este vorba de un conflict negativ de competență între Curtea de Apel București -Secția civilă și Tribunalul Ialomița -secția penală față de soluția de declinare pronunțată prin prezenta, întrucât, numai în cazul în care declinările de competență erau reciproce ne-am fi găsit în prezența unui astfel de conflict pentru a se realiza un circuit închis, condiție a conflictului real de competență prevăzut de lege.
În speță, însă, Curtea de Apel București - secția civilă nu a pronunțat o decizie de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Ialomița - secția penală ci, în soluționarea unei căi de atac, a admis apelul și a trimis cauza instanței pe care a considerat-o competentă.
În consecință, va declina competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul în favoarea Curții de Apel București - secție penală.
Curtea examinând actele și lucrările din dosar constată următoarele.
În motivarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 720/F din 20.08.2007 contestatorul a precizat expres că, în speță, față de obiectul contestației pe care a formulat-o și anume lămurirea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Ialomița, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, fapt care a fost constatat atât de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă (decizia civilă nr. 1 A/8.01.2008) cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 5179/24.09.2008).
În raport de obiectul contestației la executare promovată de contestator și de hotărârea definitivă și irevocabilă de stabilire a competenței materiale a instanței de judecată ce urmează aos oluționa, se constată că hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală este nelegală, fiind pronunțată la primul termen de judecată, în lipsa părților cărora nici nu li s-au solicitat alte precizări în cauză, încălcându-se astfel o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care a stabilit că această instanță este competentă să soluționeze cauza.
Ca urmare, Curtea, urmează a-și declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Ialomița - Secția Penală.
Conform dispozițiilor art. 43 Cod procedură penală se constată existența conflictului negativ de competență în prezenta cauză și se va înainta cauza spre soluționarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul în favoarea Tribunalului Ialomița - Secția Penală.
Conform art. 43 Cod procedură penală, constată conflictul negativ de competență și înaintează cauza spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. A/2 ex.-26.05.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță
