Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 204
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 152 din 23.02.2009 a Tribunalului Iași, în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul recurent, în stare de deținre, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea contestației formulate de condamnatul, care vizează reducerea pedepsei și înlăturarea pedepsei accesorii aplicate prin sentința de condamnare, deoarece acesta are un copil minor de cinci ani pe care dorește să l vadă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în contestația formulată de condamnat au fost invocate motive ce nu se circumscriu dispozițiilor art. 461 Cod procedură penală, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicate și înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintește, deoarece dorește să păstreze legătura cu fiul său în vârstă de cinci ani.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată;
Prin sentința penală nr. 152/23 februarie 2009, Tribunalului Iași, a fost respinsă contestația la executarea sentinței penale nr. 179/2008 a Tribunalului Iași formulată de condamnatul .
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Prin sentința penală nr. 179/18.03.2008 a Tribunalului Iași, modificată (doar în latura civilă, în apelul părții civile) prin decizia penală nr. 103/07.10.2008 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/14.01.2009 a (mandat de executare nr. 195/2008 emis la 14.01.2009) s-au dispus, printre altele, următoarele în ceea ce-l privește pe contestatorul:
A fost condamnat contestatorul la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor deosebit de grav" (comisă la data de 15/16.07.2007) prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 - art. 176 alin. 1 lit. "a" Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod pr. pen. din infracțiunea de "tentativă la omor" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal) cu aplicarea art. 75 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 78 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "e" Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani.
I s-a aplicat contestatorului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b", "d" și "e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut printre altele următoarele:
"Fapta inculpatului care, în noaptea de 15/16.07.2007, în jurul orelor 01,30-02,00, pe fondul consumului ridicat de alcool, a pătruns, înarmat cu un cuțit de bucătărie, în camera în care dormeau fiul său, de 9 ani și fosta soție, partea vătămată (cu care continua să locuiască în același apartament), aplicându-i acesteia, în prezența fiului lor, un număr de 36 de lovituri de cuțit, peste toate zonele corpului (respectiv în zona toraco-abdominală, a membrelor superioare și inferioare, în zona spatelui ), sens în care a urmărit-o și fugărit-o prin apartament, până ce aceasta a reușit să iasă pe holul blocului, cauzându-i astfel leziuni grave (plăgi tăiate și înjunghiate/penetrante, inclusiv în zone vitale), care i-au pus acesteia viața în primejdie și pentru a căror vindecare au fost necesare un număr total de 90-95 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la omor deosebit de grav" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 - art. 176 lit. "a" Cod penal.
Comiterea faptei dedusă judecății pe fondul consumului ridicat de alcool și în prezența copilului său minor de doar 9 ani (care a fost trezit din somn și a rămas puternic afectat emoțional de cele percepute, fiind diagnosticat cu "tulburare reactivă de atașament; istoric de abuz fizic și emoțional" și prezentând și, la acest moment, simptome de stress posttraumatic - după cum rezultă din raportul de evaluare psihologică) vor fi reținute de tribunal în sarcina inculpatului ca circumstanțe judiciare agravante, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal.
În funcție de toate aceste criterii, instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pe care, ca efect al circumstanțelor judiciare agravante reținute în sarcina sa, conform art. 78 alin. 1 Cod penal, o va orienta spre maximul special prevăzut de lege.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "e" Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani, ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal. Se apreciază că raportat la natura infracțiunii comise și la împrejurările săvârșirii acesteia (în prezența unui minor) ulterior executării pedepsei principale (ori după considerarea ca executată a acestei pedepse) când va trebui să execute pedeapsa complementară, inculpatul nu va putea fi compatibil cu exercitarea dreptului de a fi, eventual, tutore sau curator, pe perioada limitată stabilită de instanță.
Se va dispune ca pedeapsa principală a închisorii astfel aplicată să fie executată de inculpat în regim de detenție, aplicându-se acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b", "d" și "e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a ținut cont, conform art. 71 alin. 3 Cod penal, atunci când a dispus și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal, de faptul că natura infracțiunii săvârșite și modalitatea de comitere a acesteia nu pot fi compatibile cu dreptul de a fi tutore sau curator ori cu drepturile părintești pe perioada executării pedepsei principale (ori până la considerarea ca executată a acestei pedepse), câtă vreme fiul său a fost puternic afectat de conduita și, mai ales, de fapta lui, săvârșită în prezența sa. Instanța nu va dispune însă și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal întrucât inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa fără a se folosi de o anumită funcție, de o anumită profesie ori de o anume activitate."
Contestatorul a formulat succesiv apel și recurs,
care însă i-a fost respins, ca nefondate. În baza acestei sentințe a fost emis la 14.01.2009 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 195/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. "a" - "d" Cod procedură penală contestația la executare se poate face numai în patru cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedecare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Nici unul dintre aceste cazuri nu este incident în speță.
Astfel, reindividualizarea pedepsei principale ori a celor accesorii sau complementare (ultimele sub aspectul conținutului lor, adică a drepturilor interzise) - cum s-a solicitat - nu este posibilă pe calea unei contestații la executare.
Hotărârea de condamnare rămânând definitivă, cuantumul pedepselor aplicate ori conținutul acestora, cât și modalitatea de executare stabilite au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi repuse în discuție, cu atât mai puțin, pe calea unei contestații la executare.
În orice caz, instanța observă că prin hotărârea de condamnare s-a motivat, în detaliu, interzicerea drepturilor părintești în cadrul pedepsei accesorii (cea care se execută în prezent, alături de cea principală), iar soluția în acest sens a rămas definitivă, fiind menținută în căile de atac.
Pe de altă parte, se constată că s-au dedus corect duratele reținerii și a
arestării preventive, nemaiexistând și alte perioade care să trebuiască a fi deduse.
Dintr-o altă perspectivă, se constată că, în speță, nu există nici o împiedicare la executare și nici nu s-a ivit vreun incident în cursul executării pedepsei principale de 12 (doisprezece) ani închisoare ori vreo cauză de micșorare a acestei pedepse care să fie avută în vedere din oficiu.
În termen, hotărârea a fost recurată de condamnat cu motivarea că pedeapsa principală aplicată este prea mare iar pedeapsa accesorie a interzicerii executării drepturilor părintești este neîntemeiată.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță a reținut corect că motivele invocate nu se înscriu între cele enumerate la art. 461 Cod procedură penală.
Individualizarea pedepsei principale și a celei accesorii s- făcut în cursul judecării fondului, reducerea sau înlăturarea lor pe calea unei contestații în anulare nu poate fi făcută, nefiind incidente motive dintre cele enumerate la art. 461 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 152 din 23.02.2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu de avocat oficiu care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Otilia Susanu
