Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
256/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 240
Ședința publică de la 13 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -este reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursului formulat recurentul contestator împotriva Deciziei penale nr. 21 R din data de 8 ianuarie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator, personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului acordă cuvântul părților pe excepție.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită să fie respinsă excepția ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil întrucât vizează o hotărâre pronunțată în recurs. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Recurentul contestator solicită să fie respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității căii de atac, admis recursul, casate hotărârile atacate și pe fond să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să fie exonerat de plata cheltuielilor judiciare.
CURTEA,
Prin decizia penală nr.21/R din 08.01.2009, Tribunalul București - Secția I Penală, a respins ca nefundat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței penale nr.644 din 30.10.2008 a Judecătoriei Sector 3 B, reținând prin sentința penală nr.644/30.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr- s-a respins contestația la executare formulată de către petentul-contestator, ca inadmisibilă.
În baza art.192 alin.2 din Cod procedură penală a fost obligat petentul - contestator la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 15.10.2008, sub nr-, petentul contestator a formulat contestație la executare împotriva titlurilor executorii nr.93/2008 și 528/2008 emise de către Judecătoria Sectorului 3
În motivare, petentul a arătat că nu este de acord să achite cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin titlurile executorii 93/2008 și 528/2008 emise de către Judecătoria Sectorului 3 B întrucât acestea au fost stabilite de către instanță în mod abuziv.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că cererea este inadmisibila pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezulta din cuprinsul dispoz.art.460-art.464 Cod procedură penală, prin contestația la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Așadar, contestația la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit vreun incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătura cu executarea ei.
Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigura aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe aceasta cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
În consecință, constatând că petentul critică în cuprinsul cererii sale aspecte ținând de nelegalitatea sentințelor penale nr.93/2008 și 528/1008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, instanța a respins contestația la executare formulată de petentul ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul-contestator, criticând sentința penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că recursul este ne fondat, pentru motivele ce vor fi în continuare expuse:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, contestația la executare este un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive (cu excepția cazului prev. de art.461 lit.a Cod procedură penală), care se formulează în limita cazurilor prevăzute expres de dispozițiile art.461 Cod procedură penală.
Prin intermediul acestei căi de atac nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat de care bucură hotărârea judecătorească rămasă definitivă.
Or, întrucât recurentul - petent invocat aspecte ce țin de nelegalitatea obligării la cheltuieli judiciare prin sentințele penale nr.93/2008 si 528/1008 ale Judecătoriei Sectorului 3 B, în mod corect s-a constat că această cale de atac este inadmisibilă.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței penale nr.644/30.10.2008 pronunțată de Judecătoriei Sectorului 3 B în dosarul nr-, urmând ca în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală să oblige recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul criticând, în esență, că în mod neechitabil a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat prin mai multe hotărâri ale Judecătoriei Sector 3 B și ale tribunalului, precizând că a formulat o plângere, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Baî nțeles greșit că a formulat alte trei plângeri.
A solicitat în înlăturarea obligațiilor de plată a cheltuielilor judiciare.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate în raport de dispozițiile art.3851alin.1 lit.f și disp. art.416 pct.6 raportat la pct.4 și respectiv art.417 lit.c Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat de recurentul-contestator este inadmisibil.
Sentința pronunțată de Judecătoria Sector 3 B și împotriva căreia contestatorul a declarat recurs, a avut în vedere, contestația la executare formulată de petentul, iar conform art.3851alin.1 lit.f Cod procedură penală, calea de atac împotriva sentințelor pronunțate în materia executării hotărârilor penale este recursul, așadar, singura cale de atac ordinară care poate fi formulată împotriva sentințelor date în contestația la executare a fost exercitată de petent, iar Tribunalul București Secția I-a Penală a respins recursul ca nefondat prin decizia penală nr.21/08.01.2009, analizându-l așadar pe fondul său.
Față de disp. art.416 pct.6, hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor de la pct.4, acesta având în vedere fie situația hotărârilor nesupuse apelului, fie situația hotărârilor în care apelul s-a respins și împotriva cărora fie nu s-a exercitat recurs în termen, sau acesta a fost retras înlăuntrul termenului.
Disp. art.417 pct.c Cod procedură penală prevede că hotărârile instanței de recurs rămân definitive la data pronunțării, când partea căreia i s-a respins recursul a fost obligată la cheltuielilor judiciare.
Reținând în cauză, recurentului i s-a respins recursul ca nefondat și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, data rămânerii definitive a hotărârii este cea a pronunțării, adică 08.01.2008, și de la aceeași dată aceste hotărârii sunt și executorii conform art.415 alin.1 Cod procedură penală.
Față de toate aceste dispoziții, Curtea reține că mijloacele de atac care pot fi și exercitate împotriva acestei hotărârii a fost deja epuizate, iar împotriva unei hotărâri definitive nu se poate exercita o altă cale de atac extraordinară că doar o cale extraordinară, contestația în anulare, respectiv revizuirea, însă doar în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de legiuitor.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că un alt recurs exercitat împotriva deciziei definitive a tribunalului prin care a fost soluționat recursul este inadmisibil și îl va respinge ca atare, în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, obligând recurentul-contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - contestator împotriva deciziei penale nr.21 din 08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală în dosarul-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din13.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./16.03.2009
Ex.3
Red. Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. Judecătoriei Sector 3
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Mariana Constantinescu
