Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.243
Ședința publică de la 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.554 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul în stare de detenție, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri sau ridicate excepții, instanța din oficiu a solicitat apărării să precizeze, în concret, obiectul judecății în sensul arătării obiectului judecății și hotărârilor pe care înțelege să le recureze, în raport de care urmează să se pună concluzii și cu privire la inadmisibilitatea căii de atac, acordând totodată, cuvântul pentru susținerea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul a înțeles să formuleze o cerere privind rejudecarea pe fond a cauzei sale potrivit dispoz. art. 5221cod pr.penală, iar în subsidiar, cererea să fie calificată ca o contestație la executare în temeiul art. 461 lit. d cod pr.penalăîmpotrivasentinței penale nr. 498 din 14 aprilie 2003.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că legea penală română prevede, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, indiferent de obiectul judecății, care poate fi o cerere făcută în baza art. 5221cod pr.penală, fie o cerere de contestație la executare, doar o singură cale de atac în cazul în care apar incidente pe parcursul executării hotărârilor penale.
În atare condiții, în mod corect tribunalul, în raport de competențele date prin lege, a apreciat că, calea de atac promovată de condamnat este un recurs și nu un apel și, în consecință, a pronunțat o hotărâre definitivă.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și precizează că, cererea sa nu a vizat o judecată pe fondul cauzei, judecată care a avut loc de fapt, în prezența sa, după extrădare, ci judecarea unei hotărâri prin care se viza schimbarea modalității de executare a pedepsei și nu se punea în discuție stabilirea vinovăției sale.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la nr-, petentul condamnat, a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 498 din 14 aprilie 2003 în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 458 din 3 iunie 2003, motivat de faptul că nu s-a dedus corect arestarea preventivă, respectiv de la data de 17 aprilie 2007 când a fost arestat provizoriu de către autoritățile spaniole în vederea extrădării către România.
La data de 4 septembrie 2007, petentul și-a completat cererea precizând că solicită rejudecarea dosarului nr. 3593/2003 în care s-a pronunțat nr. 498 din 14.04.2003 a Judecătoriei Slatina, potrivit dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, care reglementează rejudecarea în caz de extrădare.
În subsidiar, petentul a arătat că menține contestația la executare cu privire la durata arestului efectuat în străinătate.
Prin sentința penală nr.794 din 16 octombrie 2007, Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 5221Cod pr.penală, a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat, iar în baza art. 460 și 461 alin. 1 lit. d Cod pr.penală, a admis contestația la executare și a dedus din durata pedepsei de 2 ani și 6 luni la care acesta a fost condamnat perioadele executate de la 17.04.2007 la 18.04.2007, și de la 25 mai 2007 la 13.06.2007.
S-a reținut că, într-adevăr dispozițiile art. 5221Cod pr.penală, îi conferă persoanei extrădate posibilitatea de a solicita rejudecarea de către instanța care a judecat în primă instanță, în acele situații în care a fost judecată și condamnată în lipsă, însă acest text de lege are în vedere numai acele situații în care persoana extrădată a lipsit de la procesul prin care s-a stabilit existența faptei, a identității făptuitorului și a vinovăției sale și prin care s-a dispus aplicarea pedepsei pentru a cărei executare s-a solicitat extrădarea.
S-a mai reținut că, în cauză petentul a participat personal la soluționarea dosarului nr. 8683/2001, ocazie cu care a fost audiat și după care ulterior a participat și la soluționarea apelului împotriva sentinței în care s-a dispus condamnarea sa.
Faptul că petentul nu a fost prezent la judecarea cauzei nr. 3593/2003 având ca obiect revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, nu atrage incidența dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, această cauză neavând ca obiect condamnarea sa. Existența faptei și a vinovăției acestuia au fost stabilite prin nr. 1460/2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin nr. 434 din 10.07.2002 a Tribunalului O l t, petentul fiind prezent pe parcursul soluționării acestor cauze.
Referitor la cererea privind deducerea perioadelor executate, s-a reținut că aceasta este întemeiată numai parțial urmând să fie admisă și să se deducă din pedeapsă aceste perioade.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că în mod eronat instanța de fond a apreciat că persoana extrădată are dreptul să ceară rejudecarea numai în procesele în care s-a stabilit existența faptei, a identității făptuitorului, a vinovăției sale și în urma căreia s-a aplicat o pedeapsă și nu a avut în vedere că procesul penal prin care s-a dispus revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost un proces în care apelantul a fost judecat și condamnat la executarea pedepsei în regim de detenție, fără să poată participa la această judecată, deși modalitatea de executare face parte integrantă din pronunțarea condamnării ca efect al judecății.
Apelantul susține că interpretarea restrictivă a instanței de fond încalcă în mod evident garanțiile reținute de prevederile și jurisprudența CEDO, potrivit cărora dreptul de acces la o instanță constituie un element inerent dreptului la un proces echitabil potrivit art. 6 paragraful 1 din convenție.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a computat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o are de executat, perioade mai mici decât cele reale, recurentul susținând că trebuia să se deducă din pedeapsă și perioada de arest la domiciliu dispusă la data de 18.04.2007, de către judecătorul din Madrid.
Referitor la calea de atac folosită de petentul condamnat, respectiv apelul, este de observat că aceasta trebuie recalificată în recurs.
Petentul susține că potrivit dispozițiilor art. 5221al. 1 Cod pr.penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dispozițiile art. 405-408 care reglementează cererea de revizuire, se aplică în mod corespunzător.
În acest sens, susține că potrivit art. 407 Cod penal, sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, situație în care în cazul său sentința penală nr. 498 din 14.04.2003 a cărei rejudecare după extrădare a solicitat-o poate fi atacată cu apel și recurs, fapt care determină ca în speță calea de atac să fie apelul.
Prin decizia penală nr.554 din 18 decembrie 2007, Tribunalul O l t, a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de condamnat.
Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că în speță petentul condamnat a solicitat rejudecarea potrivit dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, a cauzei ce constituie obiectul dosarului nr. 3593/2003 în care a fost pronunțată nr. 498 din 14.august.2003, prin care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 434/2002 a Tribunalului Olt și prin care s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție cu interzicerea drepturilor prev.de art. 64 Cod penal în baza art. 71 Cod penal.
După cum se poate observa prin această sentință nu s- stabilit existența faptei, a identității făptuitorului și a vinovăției sale și nu s-a dispus condamnarea pentru o infracțiune, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului.
Deci, dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, se referă în mod expres la rejudecarea unei cauze în urma extrădării unei persoane care a fost judecată și condamnată în lipsă.
Așa cum s-a arătat prin nr. 498/14.04.2003 nu s-a dispus judecarea și condamnarea în lipsă a lui ci, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a unei pedepse la care acesta fusese condamnat anterior, prin aceasta rezolvându-se o problemă de executare.
Potrivit dispozițiilor art. 3851al. 1 lit. f Cod pr.penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel.
Cum în speță, prin nr. 498/2003 s-a rezolvat o problemă de executare și nu o problemă privind existența unei fapte penale, vinovăția petentului și condamnarea acestuia,în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 5221Cod pr.penală, iar calea de atac este recursul, care pentru considerentele expuse este nefondat.
Susținerile petentului că în speță s-a făcut o interpretare restrictivă a dispozițiile art. 5221Cod pr.penală, interpretare care încalcă garanțiile oferite de prevederile și jurisprudența CEDO sunt netemeinice și nelegale, iar o interpretare extensivă așa cum acesta susține, ar însemna confundarea și aplicarea greșită a unor dispoziții legale care reglementează în mod expres instituții diferite ale dreptului penal, respectiv condamnarea și/sau executarea pedepselor.
Totodată, este de observat că pe parcursul soluționării cauzei ce constituie obiectul dos. nr. 3593/2003 în care a fost pronunțată nr. 498/2003, petentul a fost legal citat, a semnat personal citația, dar cu toate acestea nu s-a prezentat la judecată pentru a-și formula apărarea și pentru a comunica instanței motivele pentru care s-a sustras de la supraveghere și a părăsit teritoriul țării fără a-și clarifica problemele judiciare pe care le avea (fila 6 dosar nr. 3593/2003).
În acest context nu se poate susține că petentului i s-au încălcat drepturile constituționale și i s-a îngrădit accesul liber la justiție.
Motivul de recurs privind deducerea greșită din pedeapsa a unor perioade executate de recurent este de asemenea nefondat, întrucât perioada arestului la domiciliu nu constituie privare de libertate și nici nu are corespondent în dispozițiile legislației penale în România.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen, a formulat un recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, susținând în esență, că are dreptul la formularea unei căi de atac în apel și a altei căi de atac în recurs și că în mod greșit, nu i s-a dedus din pedeapsa cea urmează să o execute, o măsură luată de autoritățile altui stat și care a constat în arestarea sa la domiciliul din statul respectiv.
Recursul este inadmisibil și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare.
Potrivit art. 3851alin.1 lit. f cod pr.penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
Se constată că hotărârea care a fost atacată, a rămas definitivă, ci ea a fost pronunțată în fond de judecătorie care a devenit astfel, potrivit art. 418 cod pr.penală, instanța de executare.
În mod temeinic cererea a fost introdusă de condamnat la Judecătoria Slatina și în consecință, așa cum s-a arătat, indiferent de temeiurile și motivele pe care s-a bazat cererea sa, aceasta fiind făcută în timpul executării hotărârii penale, soluția pronunțată de instanța de fond este supusă numai unei singure căi de atac, respectiv calea recursului și în consecință, a rămas definitivă la Tribunalul O l t, prin respingerea acestei căi de atac, în condițiile în care s-a dispus și obligarea la plata cheltuielilor judiciare potrivit art. 417 alin.1 lit. c cod pr.penală.
Cu motivarea reținută, în temeiul art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a teza II-a cod pr.penală, recursul va fi respins ca inadmisibil.
Văzând și dispoz. art. 1982 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.554 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 42 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 martie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
Gh.
Gh.
PS/ 16.04.2008.
24 martie 2008
- Administrația Finanțelor Publice S va încasa de la rec.inc. suma de 72 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
