Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 358/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2472/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Sentința penală nr. 358
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea contestației la executare împotriva Sentinței penale nr. 657/22.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr. 2192/2001, formulată de contestatorul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 034.066/3.XI.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care contestatorul, personal, arată că, datorită decesului a doi dintre frații săi, nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător, solicitând încă un termen pentru acest motiv.
În completare, apărătorul din oficiu, precizează că starea afectivă a contestatorului nu îi permite să participe la judecată.
La întrebarea Curții, contestatorul, personal, arată că nu are înscrisuri să depună în susținerea celor relatate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen pentru asigurarea asistenței juridice în mod ales, cu atât mai mult cu cât situația invocată nu a fost dovedită.
Curtea respinge cererea de amânare a judecății cauzei formulată de contestator, având în vedere faptul că acesta a mai beneficiat de acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, termen care a fost suficient de.
Apărătorul din oficiu al contestatorului precizează că temeiul juridic al contestației la executare îl constituie dispozițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală, invocând o cauză de micșorare a pedepsei, întrucât cea care i-a fost aplicată este prea mare în raport cu circumstanțele săvârșirii faptelor.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestației, pe care o pune în discuția părților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției de necompetență materială, având în vedere faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii este emis de Tribunalul București, cu declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită admiterea excepției de necompetență materială și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
Contestatorul, personal, arată că, la momentul formulării contestației la executare, se afla în Penitenciarul Craiova.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, condamnatul, deținut în Penitenciarul Craiova, a formulat contestație contra executării sentinței penale nr. 675/22.10.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2839/4.06.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a arăta în concret impedimentele la executarea hotărârii pe care le invocă.
La termenul de judecată de astăzi, la solicitarea Curții, contestatorul, asistat de apărător din oficiu, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 461 lit. d) Cod procedură penală, invocând o cauză de micșorare a pedepsei și susținând că sancțiunea penală ce i-a fost aplicată de instanță este prea mare în raport cu circumstanțele săvârșirii faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa.
La dosar a fost depus, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 797/17.06.2002 emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Având în vedere precizările făcute de contestator și înscrisurile depuse în cauză, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
cazurile și competența de soluționare a contestației la executare, art. 461 alin. 2 Cod procedură penală stabilește că, în cazurile prevăzute de alin. 1 lit. a), b) și d) din același articol, cererea de contestație se face, după caz, la instanța prevăzută de art. 460 alin. 1 sau alin. 6 Cod procedură penală, iar în cazul prevăzut de alin. 1 lit. c) al art. 461 la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 460 alin. 1 și alin. 6 Cod procedură penală, la care face trimitere art. 461 alin. 2 Cod procedură penală, soluționarea contestației la executare este dată în competența instanței de executare sau a instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de detenție.
În speță, instanța de executare este, potrivit art. 418 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul București, contestatorul fiind condamnat de această instanță prin sentința penală nr. 675/22.10.2001, hotărâre în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 797/17.06.2002, în executarea căruia acesta se află în prezent.
Întrucât instanța de executare este tribunalul, în mod corespunzător, instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere în sensul art. 460 alin. 6 Cod procedură penală, este Tribunalul Dolj, având în vedere că petentul contestator se afla deținut la data introducerii cererii în Penitenciarul Craiova.
Ca urmare, față de faptul că cererea de contestație se întemeiază pe prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală și având în vedere dispozițiile art. 461 alin. 2 raportat la art. 460 alin. 6 Cod procedură penală, Curtea, în temeiul art. 42 Cod procedură penală, va admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și va dispune declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul, în favoarea Tribunalului Dolj, instanță corespunzătoare în grad celei de executare, în a cărei rază teritorială se afla la momentul introducerii cererii locul de detenție al contestatorului.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, va constata rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, invocată de instanță din oficiu.
În temeiul art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 461 alin. 2 și art. 460 alin. 6 Cod procedură penală, declină în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul - condamnat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.12.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER
-
Red.și dact.: jud.
2 ex./11.12.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
