Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 378/
Ședința publică din data de 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, împotriva Sentinței penale nr. 48 din 16 februarie 2008 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. 775/2005.
La apelul nominal a răspuns recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, substituind pe av. în baza delegației din 23.06.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat susține că acesta a declarat recurs împotriva sentinței penale 48/2007 a Tribunalului Brăila, prin care i s-au respins cererile conexe privind contestația la executarea sentinței penale 307/2000 A Tribunalului Brăila.
Motivele contestației la executare au vizat latura civilă a cauzei, mandatul de executare a pedepsei, mai bine extrasul acestui mandat care provine dintr-o hotărâre, și aplicarea legii mai favorabile.
Întrucât Tribunalul Brăilaa respins contestația la executare, condamnatul a formulat prezentul recurs, motivele de recurs vizând aceleași aspecte: latura civilă, mandatul de arestare și aplicarea legii mai favorabile.
Solicită ca instanța de recurs să aprecieze dacă motivele contestației la executare sunt cele prevăzute de lege și dacă se impune admiterea recursului declarat de contestator.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Consideră că în mod corect s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul, întrucât o parte din motive invocate de acesta nu se regăsesc printre cazurile prevăzute expres de art. 461 Cod procedură penală.
În acest sens, solicită să se observe că s-a invocat de către contestator nelegala obligare la plată, cu titlu de despăgubiri, pentru sumele reprezentând penalități de întârziere, precum și nelegalitatea luării măsurii sechestrului judiciar. Deci, nu este vorba despre nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută. Consideră că motivele invocate ar fi putut constitui motive de apel sau de recurs.
În motivarea hotărârii recurate s-a mai reținut că unul dintre motivele invocate, respectiv motivul privind emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, este nefondat. Consideră că în mod corect s-a reținut că mandatul a fost emis la data de 4.02.2005, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și după ce s-a primit extrasul deciziei 470/2005 al, astfel încât acest motiv era nefondat.
Față de aspectele arătate, apreciază că în mod corect s-a respins contestația formulată de condamnat.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, consideră că nu s-au dezbătut exact motivele pe care le-a invocat în susținerea recursului, care este întemeiat pe cazul prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
În primul rând, instanța a conexat dosarul 775/2005, având ca obiect o contestație întemeiată pe disp. art. 463 Cod procedură penală, cu alte cauze care au alt obiect - sunt contestații formulate în baza altor temeiuri de lege.
Astfel, dosarul 29964/2006 a fost trimis spre rezolvare de în baza art. 461 lit. c teza a II-a pr.pen. ceea ce nu este același lucru cu art. 463 Cod procedură penală.
Dosarul nr- a fost trimis de Curtea de APEL GALAȚI spre rezolvare - nu s-a rezolvat nimic, deși s-a dispus rezolvarea în regim de urgență.
Aceeași este situația și în cazul dosarului - - o contestație formulată în temeiul art. 461 pct. 1 lit. c teza II Cod procedură penală.
În esență, consideră că disp. art. 32.pr.pen. sunt inaplicabile, că încălcarea Legii 281/2003 este dovedită, întrucât în speța de față nu se regăsește niciunul din cazurile prev. la art. 34-37.pr.pen.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Brăilaa arătat că o parte dintre motivele invocate nu se regăsesc printre cazurile prev. de art. 461 Cod procedură penală. Același lucru l-a susținut astăzi și reprezentantul Ministerului Public. Ca atare, în condițiile în care s-a susținut că o parte din motive nu se regăsesc în cazurile prevăzute de textul de lege, înseamnă că o parte totuși se regăsesc.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, pe temeiurile invocate. Depune la dosar motivele de recurs formulate în scris.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din 16.02.2007 a Tribunalului Brăilas -au respins cererile conexe formulate de condamnatul privind contestația la executarea sentinței penale nr. 307/02.10.2000 pronunțată de Tribunalul Brăila - în dosarul nr. 235/2000.
A fost obligat condamnatul petent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererile conexe înregistrate la această instanță sub nr. 775/2005; 1424/2005;1051/2006;- și -, petentul condamnat a formulat contestație la executare față de sentința penală nr. 307/2000 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 235/2000.
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 307/2000 a Tribunalului Brăila, definitivă urmare a apelului și recursului prin decizia penală nr. 416/2001 a Curții de APEL GALAȚI și decizia penală nr. 470/21.01.2005 a, alături de alți 4 inculpați, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară astfel:
- 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 3 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Lg. 87/1994 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 40 din Lg. 82/1991 în referire la art. 289 Cod penal.
În baza art. 33-34 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus și s-a stabilit o pedeapsă totală de 15 ani închisoare.
În baza art. 39 al.2 Cod penal s-a dispus contopirea acestei pedepse cu restul de pedeapsă de 181 zile închisoare din pedeapsa totală de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/1995 a Tribunalului Ialomița, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 5563/03.10.2005 pronunțată de în dosarul nr. 1070/2005 a fost admisă contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 470/2005 a care a fost desființată, a fost admis recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 416/A/2001 a Curții de APEL GALAȚIa fost casată în parte această decizie și sentința penală nr. 307/2000 a Tribunalului Brăila.
După descontopirea pedepsei totale aplicată prin hotărârile de mai sus s-a încetat procesul penal împotriva contestatorului prin prescripție cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.
- art. 13 din Lg.87/1994 și
- art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990.
S-a dispus contopirea singurei pedepse care a mai rămas de executat, respectiv 14 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 3 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal cu restul de pedeapsă de 181 zile închisoare din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/2005 a Tribunalului Ialomița, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară.
Pentru a hotărî în acest mod s-au reținut următoarele:
La data de 14 februarie 1995 cu nr. J/13/691 s-a înregistrat la Registrul Comerțului C, IMPORT EXPORT, cu sediul în orașul,-, județul C, având ca asociat unic pe inculpatul.
Între alte activități pe care societatea urma a le desfășura conform contractului și statutului său, aceasta s-a ocupat în principal cu intermedierea de vânzări de produse cerealiere.
În societate, funcționa în calitate de director cu drept de semnătură la Banca Comercială - Sucursala județul C, numita - - concubina inculpatului.
Din luna iunie 1996 în cadrul societății au lucrat, în calitate de director comercial, inculpatul și OG C în calitate de director tehnic, fără însă ca acestora să li se încheie contract de muncă.
În toamna anului 1996, prin intermediul numitului din B (care nu a putut fi audiat), inculpatul l-a cunoscut pe din comuna, județul G (în prezent arestat în altă cauză).
l-a cunoscut pe inculpatul, președintele TMî ncă din vara anului 1996.
În luna ianuarie 1997, inculpatul, împreună cu -, și OG - s-au dus în comuna, județul G și au luat legătura cu.
Cu această ocazie, inculpatul s-a interesat de modalitatea de a prelua un complex zootehnic dezafectat și alte ateliere de mică industrie, toate aflate pe raza comunei.
Pentru aceasta i-a cerut sprijinul primarului comunei,.
Inculpatul i-a spus lui că este interesat și de achiziționarea unor mari cantități de porumb de la bazele specializate.
i-a spus că îi va face legătura cu inculpatul de la baza din T
În a doua Jal unii ianuarie 1997, inculpatul împreună cu -, inculpatul șiOG s-au deplasat la sediul T M și au luat legătura cu inculpatul.
Din declarațiile inculpatului a rezultat că le-a spus celor prezenți că în bază mai are cca. 260 tone porumb știuleți, dar că va putea achiziționa și alte cantități dacă va primi bani.
La data de 5 februarie 1997, inculpatul împreună cu inculpatul și OG cu -, s-au deplasat la - Sucursala Aceștia au luat legătura inițial cu, pe atunci director comercial al sucursalei.
La începutul lunii februarie 1997, Sucursala B contractase cu Banca Comercială Română - Sucursala Județeană B un credit de 15.000.000.000 lei pentru achiziționarea de furaje pentru porci.
Cu toate că erau conștienți de faptul că la T M se găsea o cantitate infimă de porumb, inculpații și au OG trecut la negocierea unui contract de vânzare-cumpărare cu directorul comercial și directorul general, G, pentru cantitatea de 3000 tone porumb.
S-a încheiat astfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 5 februarie 1997 între IMPORT EXPORT și - Sucursala
În conformitate cu acest contract, vânzătorul se obliga să livreze, iar cumpărătorii să primească și să plătească, cantitatea de 3000 tone porumb boabe STAS.
Termenul de livrare era la cerere, iar prețul a fost fixat la 660 lei/kg.
Plata porumbului trebuia să se facă cu CEC sau ordin de plată numai după recepția acestuia.
Contractul nr. 3 din 5.02.1997 fost semnat la "vânzător" de - director și de - director economic.
La data încheierii contractului cu Sucursala B, Import Export nu avea cantitatea de 3000 tone porumb boabe în nici o bază din țară, lucru recunoscut și de inculpatul. La data de 9 febr.1997, inculpatul împreună cu -, OG, și s-au deplasat la sediul T
Inculpații și i OG-au spus inculpatului că au discutat la B achiziționarea de porumb și că nu au nevoie de certificatul care să ateste că au în bază porumbul.
Cu toate că la sediul T nu existau cantități de porumb care făceau obiectul contractului încheiat anterior, inculpatul a completat certificatul de depozit nr. 462/9.- în care se arată că în celulele 1,2,3, exista cantitatea de 3000 tone porumb.
S-a specificat că -Sucursala B sau orice persoană autorizată de această firmă este îndreptățită să inspecteze și să aibă acces la marfă oricând în timpul orelor de lucru.
S-a mai arătat că - Sucursala B are dreptul de proprietate asupra mărfii și în baza se obligă să nu facă nici o livrare fără instrucțiuni specifice din partea proprietarului.
Certificatul de depozit care cuprindea mențiuni nelegale, a fost semnat din partea IMPORT EXPORT de inculpatul și OG de partea T M, de inculpatul.
În baza certificatului de depozit fictiv, la indicația inculpatului, inculpatul, director economic, a completat factura cu nr. -/9.02.1997 din care rezultă că TMa livrat IMPORT EXPORT cantitatea de 3000 tone porumb boabe în valoare de 1.770.000.000 lei.
Cu aceeași ocazie, inculpatul a completat și factura nr. -/9.02.1997 reprezentând prestări servicii porumb făcute de pentru IMPORT EXPORT în valoare de 442.500.000 lei.
Ambele facturi cu mențiuni fictive au fost semnate de inculpatul din partea și de inculpatul din partea IMPORT EXPORT, în condițiile în care, cu toții cunoșteau că cele 3000 tone porumb boabe nu se aflau în bază.
Este de precizat faptul că fără certificatul de depozit și cele două facturi, Sucursala B nu puteau efectua plata celor 3000 tone porumb. Cu alte cuvinte, Sucursala trebuia să aibă garanția că cele 3000 tone porumb existau în baza de la T M la dispoziția
După întocmirea documentelor sus menționate, la data de 14 februarie 1997, inculpatul a OG completat factura cu nr. - din care rezultă că IMPPORT EXPORT livra -Sucursala B, 3000 tone porumb boabe în valoare de 2.336.400.000 lei.
Factura cu mențiunile fictive a fost semnată de inculpatul din OG partea Import Export
Fiind induși în eroare, reprezentanții Sucursalei au întocmit nota de recepție din data de 14 februarie 1997 pentru cantitatea de 3000 tone porumb boabe.
La data de 14.02.1997, inculpatul s OG-a deplasat la Sucursala B și a prezentat documentele care atestau existența cantității de 3000 tone porumb la T
S-a stabilit ca acesta să se deplaseze cu martorul, șeful biroului administrativ, la sediul pentru a se verifica în teren cele menționate în documentele întocmite.
În ziua de 15.02.1997, s-a deplasat la T cu autoturismul condus de inculpatul.
OGLa sediul, i- prezentat inculpatului acceptul de stație în care se menționa că cele 3000 tone porumb se vor încărca în stația T M în perioada februarie - martie 1997, pentru stația
Cu toate că nici la acea dată (15 februarie 1997) în baza de la T M nu exista cantitatea de 3000 tone porumb, la intervenția inculpatului s-a întocmit buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997 din care rezultă că - Sucursala devenise proprietara cantității de 3000 tone porumb boabe.
Buletinul de recepție și plată a fost semnat de directorul economic și de șeful de bază care aveau cunoștință de faptul că porumbul nu se afla în bază.
Inculpatul i-a dat martorului buletinul de recepție și plată asigurându-l că porumbul se află în bază.
În baza documentelor prezentate de reprezentanții Import Export, Leaua -- director economic la Sucursala a completat Ordinul de plată pentru suma de 2.000.000.000 lei către Banca Comercială Română - Sucursala județului C, unde avea contul Import Export
Pentru a se acoperi contravaloarea cantității de 3000 tone porumb s-a mai întocmit un ordin de plată în valoare de 336.400.000 lei către Import Export
În aceste condiții, Sucursala a făcut dovada achitării integrale a celor 3000 tone porumb boabe, care de fapt, nu existau la sediul T M, si anume suma de 2.336.400.000 lei.
În ziua de 15 februarie 1997, inculpatul împreună cu inculpatul, - și s-au deplasat la T
Cu această ocazie, inculpatul a predat la casieria societății suma de 500.000.000 lei în numerar, banii fiind apoi ridicați de inculpatul.
În prezența inculpatului OG, în aceeași zi, și, au semnat o convenție prin care SC T M se obliga să achiziționeze pentru Import Export cantitatea de 3000 tone porumb și să prezinte borderourile de achiziție.
Prin semnarea acestei achiziții s-a recunoscut în mod oficial că la sediul nu există cantitatea de 3000 tone porumb boabe achitată de Sucursala
În aceeași zi (15.02.1997) inculpatul a întocmit un nou certificat de depozit cu nr. 482 din care rezulta că este proprietara cantității de 3000 tone porumb care este pusă la dispoziția Import, cu toate că în fapt, nu exista cantitatea de porumb.
La data de 21 februarie 1997, în baza unei dispoziții de plată, în contul TMa mai intrat suma de 500.000.000 lei de la Import Export
În total, TMa primit de la Import Export suma de 1.000.000.000 lei, recunoscută de inculpatul.
În continuare, cu toate că în baza T M nu a existat cantitatea de 3000 tone porumb boabe, inculpatul nu a depus diligențe nici pentru achiziționarea de porumb, fapt care a făcut să alerteze reprezentanții - Sucursala
Din dispoziția directorului Sucursalei B, G, la sediul SA s-a deplasat directorul comercial care a prezentat un grafic de livrare către
Conform acestui grafic, livrarea celor 3000 tone porumb trebuia să se termine până la data de 29.03.1997.
La data de 26 martie 1997, merceologul G și directorul comercial s-au deplasat din nou la sediul SA T și au constatat că în bază nu se găsește cantitatea de 3000 tone porumb boabe.
În aceeași zi, s-a încheiat un protocol între SA T și B, din care rezultă că SA T se obligă să livreze cantitatea de 3000 tone porumb până la sfârșitul lunii aprilie 1997.
Protocolul a fost semnat de inculpatul și de reprezentanții B - și
La acea dată (26 martie 1997) SA T a confirmat că a primit de la Import Export suma de 1 miliard lei pentru porumb.
În urma intervențiilor repetate ale reprezentanților Sucursalei B, unde situația furajării porcilor devenea critică, inculpatul a OG luat legătura cu inculpatul.
Inculpatul l-a trimis la COMCEREAL B, spunându-i că acolo are 10 vagoane de porumb, inculpatul s-a deplasat la B si a constatat că SA T nu avea nici o cantitate de porumb, lucru atestat și de faxul atașat la dosar.
În această situație, Sucursala Bas esizat organele de poliție.
Din relațiile primite inițial de la Sucursala a rezultat că s-a primit de la. SA TMc antitatea de 24.962 tone porumb în valoare de 16.474.920 lei.
La data de 1 aprilie 1997, cpt. și cpt. din cadrul Poliției Municipiului B, însoțiți de cpt. din cadrul Poliției Municipiului TMs -au deplasat la sediul SA T unde s-a încheiat procesul-verbal de constatare.
Din procesul-verbal de constatare rezultă că la data de 31.12.1996 în bază exista cantitatea de 265.851 kg. porumb știuleți.
În perioadele 5 februarie - aprilie 1997, SA T a livrat la diverși beneficiari cantitatea de 215.000 kg porumb.
Din evidențele contabile puse la dispoziție, rezultă că în anul 1997 SA T nu a primit în custodie cantități de porumb de la terțe persoane fizice sau juridice.
La sediul SA T existau 9 buncăre (celule) metalice cu o capacitate de 1000 tone fiecare, care la data verificării erau goale.
La procesul-verbal de constatare s-a atașat și situația livrărilor de porumb pentru perioada 5 februarie - 1 aprilie 1997.
La solicitarea organelor de poliție - Garda Financiară - Secția Tae fectuat un control asupra documentelor contabile ale SA TM.
Din procesul-verbal de control, încheiat la 14.06.1997 rezultă că SA T s-a înregistrat cu nr. J/34/304 la data de 8 aprilie 1995, fiind vorba de o societate pe acțiuni.
Prin actul adițional din data de 22 mai 1997 s-a hotărât retragerea din societate a unui număr de 4 acționari prin vânzarea cotelor ce le dețineau, lui.
În procesul-verbal s-a mai consemnat că la data de 9.06.1997, în buncărele SA T nu se găseau depozitate cereale.
În evidența contabilă suma de 500.000.000 lei primită de la, a fost contabilizată în contul 542 "avansuri de trezorerie" -.
Din declarațiile directorului economic rezultă că suma de 500.000.000 lei ridicată de ca "avansuri de trezorerie" nu a fost justificată cu documente legale, rămânând evidențiată ca sumă nejustificată.
Avându-se în vedere faptul că SA T a mai primit cu ordin de plată suma de 50.000.000 lei de la Import Export, s-a verificat legalitatea plăților efectuate după data de 24.02.1997.
Din verificarea notei contabile prin care s-au contabilizat vânzările de mărfuri pe luna februarie 1997 facturilor evidențiate ce venituri de vânzări pe aceeași lună, s-a constatat că facturile cu nr. - și - din 9 februarie 1997 emise de SA TMp entru Import Export nu au fost înregistrate în evidența contabilă a lunii februarie 1997.
Din procesul-verbal întocmit de comisarii Gărzii Financiare, rezultă că în final prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor două facturi, SA s-a sustras de la plata unui volum de TVA în sumă de 337.500.000 lei.
La data de 21.02.1997, la sediul Gărzii Financiare - Sectia C s-a prezentat - care a comunicat că s-a internat în spital la B, solicitându-se amânarea controlului, dispus de Garda Financiară - Sectia
În urma analizării documentelor prezentate de, comisarii Gărzii Financiare - Secția C, au precizat că prejudiciul posibil ce a fost constatat în urma controlului efectuat prin sondaj, este în cuantum de 103.426.319 lei, stabilit astfel:
- 1.640.070 lei TVA deductibil, dedus conform actelor din contul 4426 din balanța de verificare pe anul 1996;
- suma de 101.786.240 lei diferență între suma de 104.127.168 lei, reprezentând TVA înscris în facturile emise către Avicola Focșani în 1996 care trebuie calculată și virată la buget, și suma de 2.340.919 lei reprezentând TVA colectat conform datelor înscrise în contul 4427 din balanța de verificare încheiată pe anul 1996 de Import Export.
În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unor expertize contabile pentru stabilirea certă a prejudiciului creat de inculpatul prin nedeclararea veniturilor impozabile.
La întocmirea raportului de expertiză contabilă a fost avută în vedere și sesizarea Gărzii Financiare - Secția C cu toate documentele atașate.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul din B, au rezultat următoarele:
Ca urmare a neînregistrării în timp real, respectiv data efectuării cheltuielilor, cumpărărilor sau vânzărilor și neîntocmirea evidenței contabile corespunzătoare Import Export nu a stabilit situația datoriilor sale față de bugetul de stat.
Această situație a fost confirmată și de C prin nota nr. 4417 din 14 aprilie 1997 în care se arată că Import Export de la înființare, nu a depus bilanțurile anuale și Rapoartele trimestriale fapt ce confirmă situația constatată de organele de poliție la ridicarea documentelor găsite la contabilul angajat la 15 februarie 1997 de inculpatul (întrucât fusese chemat la Garda Financiară - Secția C).
Pentru determinarea situațiilor datoriilor față de bugetul de stat reprezentând impozitul pe profit și TVA, expertul a efectuat lucrările specifice, stabilind în final - Import Export a realizat pe anul 1996 un venit net de 258.462.815 lei, datorând bugetului de stat un impozit pe profit de 98.215.867 lei la care se adaugă suma de 14,143,050 lei reprezentând majorări de întârziere stabilite până la 25 aprilie 1997.
- tot pentru anul 1996, Import Export datorează ca TVA bugetului de stat suma de 204.193.152 lei rezultată din TVA colectat minus TVA deductibil, respectiv plătit furnizorilor săi.
La această sumă se adaugă 29.403.810 lei reprezentând majorările de întârziere la necalcularea și neplata TVA.
Pentru lunile ianuarie și februarie 1997, luni pentru care evidența, calculul și înregistrările contabile de stabilire a TVA, nu au fost efectuate de Import Export, societatea are de plătit la bugetul de stat suma de 7.808.304 lei la care se adaugă majorările de 387.283 lei calculate până la 25 aprilie 1997.
Același expert a efectuat un supliment la raportul de expertiză, din care rezultă:
- în perioada 14-24 februarie 1997, Sucursala B a achitat integral suma de 2.336.400.000 lei reprezentând contravaloarea celor 3000 tone porumb pe care trebuia să le primească de la. SA T
- până la data de 19.02.1997, Import Export a achitat suma de 1.000.000.000 lei la. SA T din banii primiți de la
În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unor alte expertize pentru a se stabili dacă inculpatul și inculpatul au folosit sumele de bani virați de B pentru achiziții de porumb.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul din Bar ezultat următoarele: inculpatul și inculpatul nu au folosit suma totală de 2.330.400.000 lei (din care: 1.336.400.000 lei rămași de la și 1.000.000.000 lei de la ) pentru achiziționarea cantității de 300 tone porumb facturată la
Sumele de mai sus au fost folosite pentru acoperirea altor datorii ale Import Export sau de cumpărarea de acțiuni la. SA T
În contul Import Export deschis la Banca Comercială Română-Sucursala Județeană C s-a mai găsit suma de 265.192.334 lei din totalul de 1.336.400.000 lei, rămași la dispoziția inculpatului.
La suma găsită în cont se adaugă 21.550.000 lei găsiți asupra inculpatului în momentul deplasării acestuia la
În final, a rezultat că inculpatul trebuia să justifice suma de 1.040.657.666 lei (1.326.400.000 lei - 286.742.334 lei).
Cu privire la suma de 1 miliard lei primită de la. SA T de la Import Export, s-a constatat că 500.000.000 lei le-a reținut inculpatului și nu le-a justificat, iar pentru restul de 500.000.000 lei a dispus plăți prin virament și numerar pentru alte destinații decât achiziționarea de porumb.
Din adresa nr. 5151 din 20 iunie 1997 -Sucursala Bar ezultat că s-a constituit parte civilă cu suma de 3.794.373.284 lei (incluzându-se penalități de întârziere și dobânzile bancare).
Fiind audiat inculpatul recunoscut că a semnat certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997 în care s-a arătat că C. SA TMd eținea cantitatea de 3000 tone porumb boabe, lucru nereal.
Inculpatul a recunoscut și că a semnat facturile nr. - și nr. - din 9 februarie 1997 prin care SA T livra cantitatea de 3000 tone porumb către Import Export, cu toate că nu exista porumb în bază.
Prin activitatea sa infracțională, inculpatul a înlesnit încheierea facturii fictive nr. - din 14 februarie 1997 prin care Import Export "livra" cantitatea de 3000 tone porumb la Sucursala B, contribuind la prejudicierea societății care a efectuat plata sumei totale de 2.336.400.000 lei.
Inculpatul a recunoscut că din dispoziția sa, inculpații și au semnat Buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15.02.1997 cu care au fost induși în eroare reprezentanții Sucursalei
Inculpatul a declarat în mod constat că atât cât și au OG cunoscut că în bază nu există cantitatea de 3.000 tone porumb, fiind de acord să se deruleze afacerea pentru a se încasa suma de bani de la beneficiar.
În timpul cercetărilor nu a putut prezenta documente pentru justificarea sumei de 500.000.000 lei numerar primită de la.
În timpul cercetărilor inculpatul a OG încercat să se disculpe, arătând că nu a cunoscut că în baza nu exista cantitatea de 3.000 tone porumb boabe.
Acesta a recunoscut că a semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de 3.000 tone porumb între Import Export și Sucursala B la data de 5 februarie 1997 la poziția "Director economic" cu toate că baza avea garanția existenței cantității de porumb.
Același inculpat a semnat certificatul nr. 462 din 9 februarie 1997 cu mențiuni alături de inculpatul.
Tot inculpatul a OG semnat la rubrica "delegat" facturile cu nr. - și - din 9 februarie 1997 din care rezultă că Import Export a primit cantitatea de 3.000 tone porumb de la. SA T M, lucru nereal.
În final, tot inculpatul a OG semnat factura nr. - din 14 februarie 1997, din care rezultă că Import Export a livrat cantitatea de 3.000 tone porumb, lucru nereal, însă.
Prin activitatea infracțională, inculpatul a OG contribuit la prejudicierea în final a Sucursalei B, care a achitat o parte de porumb, care de fapt nu exista.
Inculpatul a recunoscut că a primit de la suma de 15.000.000 lei, din care 6.000.000 lei le-a dat lui - (restul de 9.000.000 lei folosindu-le în interes personal).
Fiind audiat, inculpatul a încercat să arate că și el a fost indus în eroare de inculpatul cu ocazia încheierii certificatului de depozit din data de 9 februarie 1997.
Din declarația inculpatului a rezultat însă că a recunoscut că nu are cantitatea de porumb. A rezultat că atât cât și s-au înțeles să inducă în eroare Sucursala
- inculpatul este nesincer a rezultat și din faptul că la data de 15 februarie 1997 încheiat (și semnat) o convenție cu inculpatul prin care SA T s-a obligat să achiziționeze cantitatea de 5000 tone porumb pentru Import Export Pentru aceasta Import Export a avansat suma de 500.000.000 lei din banii primiți de la Sucursala
Inculpatul a recunoscut că nu a avut pusă la punct evidența contabilă a Import Export și că a apelat la contabilul abia după invitarea la sediul Secției Ca G ărzii Financiare.
În timpul cercetărilor, inculpatul a declarat că din banii primiți de la B, a scos din contul aflat la Banca Comercială Română -Sucursala Jud. C sume de ordinul sutelor de milioane pe care le-a dat fără documente legale unor persoane diferite (, ).
Inculpatul a recunoscut că a achiziționat mai multe autoturisme tot din banii primiți pentru porumbul nelivrat.
S-a precizat faptul că la data de 5 aprilie 1997 când a fost depistat, inculpatul a arătat că suma de 3000 dolari, găsită în geanta diplomat nu era a lui. În aceste condiții, s-a precizat prin actul de sesizare al instanței că instanța de judecată va trebui să dispună că și această sumă să fie folosită la recuperarea prejudiciului cauzat Sucursalei
Fiind audiați inculpații și au recunoscut că au semnat Buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997 (care și acesta a stat la baza efectuării plății de către B) fiind determinat de inculpatul.
- afirmațiile acestora, în sensul că nu au cunoscut că prevedea acel buletin, urmează să fie înlăturate ca nesincere, avându-se în vedere și funcțiile inculpaților (șef de bază și director economic).
Acest buletin de recepție și plată a fost dat delegatului B, ca dovadă în plus că în bază a existat cantitatea de 3000 tone porumb, lucru nereal.
Pe baza situației de fapt prezentată mai sus, s-a reținut astfel că faptele inculpatului, în calitate de președinte la. SA T de a semna certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997 din care rezulta că are în stoc cantitatea de 3000 tone porumb boabe la dispoziția Sucursalei B (lucru nereal) ce urmau să fie livrate prin intermediul Import Export, contribuind în acest fel la producerea unui prejudiciu de 3.794.973.284 lei Sucursalei B, constituie infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 3 si 5 Cod penal și art. 290 Cod penal.
- fapta aceluiași inculpat de a-i determina în ziua de 15 februarie 1997 pe șeful de bază și pe directorul economic, să semneze buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997 ce cuprindea mențiuni fictive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal.
Și, în sfârșit, că fapta inculpatului de a folosi suma de 500.000.000 lei primită de la Import Export la 15 februarie 1997, în interes personal și nu pentru achiziționarea de porumb, constituie infracțiunea prevăzută de art. 194 pct.5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Faptele inculpatului OG, în calitate de director economic (în fapt) la Import Export de a semna certificatul de depozit și facturile care atestau că s-a livrat cantitatea de 3000 tone porumb la Sucursala B, contribuind la producerea prejudiciului de 3.794.973.284 lei, constituie infracțiunile prevăzute de art. 26-215 al. 3 și 5 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpatului în calitate de asociat unic la Import Export, de a-l determina pe inculpatul să OG semneze certificatul de depozit și facturile prin care se atesta livrarea cantității de 3000 tone porumb la Sucursala B de la care a încasat contravaloarea porumbului, contribuind la producerea unui prejudiciu de 3.794.973.284 lei, constituie infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 3 si 5 Cod penal și art. 25 raportat la art. 290 Cod penal.
Fapta inculpatului în calitate de asociat unic la Import Export de a nu dispune înregistrarea în evidența contabilă a mai multor facturi în perioada anului 1996 cu scopul denaturării veniturilor, constituie infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 Cod penal.
Fapta inculpatului de a omite cu știință înregistrarea în contabilitatea societății în cursul anului 1996 tuturor veniturilor, lucru ce a condus la sustragerea de la plata sumei de 310.217.323 lei ce se cuvenea bugetului de stat, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Fapta inculpatului de a folosi o parte din suma primită de la Sucursala B, într-un scop contrar intereselor societății, constituie infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Lg. nr.31/1990.
- faptele inculpaților si, în calitate de șef bază, respectiv director economic la. SA T de a semna în ziua de 15 februarie 1997 Buletinul de recepție plată nr. 146 ce cuprindea mențiuni fictive, acesta fiind folosit pentru achitarea cantității de 3000 tone porumb boabe de către Sucursala B, constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
Fapta inculpaților și de a semna buletinul de recepție și plată nr. 146/15 febr.1997, care a stat la baza efectuării plății de către B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 3 și 5 Cod penal.
Așa fiind, instanța a constatat că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, fiecare din el urmând să răspundă pentru faptele comise în raport de pericolul social al faptelor comise și persoana fiecărui inculpat.
Astfel, în ce-l privește pe inculpatul, instanța a avut în vedere că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit.b Cod penal, față de restul de pedeapsă de 181 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/16.11.1995 a Tribunalului Ialomița (conform referatului biroului executări penale).
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal săvârșită de acest inculpat, instanța a dispus achitarea conform art. 11 pct.2, lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod de procedură penală, întrucât inculpatul urmează să răspundă pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr.87/1994 pentru care a fost trimis în judecată.
Între data săvârșirii faptei, respectiv februarie 1997 și data judecării cauzei a intervenit Legea 87/1997 care este mai favorabilă.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Lg.31/1990 săvârșită de inculpatul și de inculpatul, instanța a constatat că norma penală, sub imperiul căreia a fost comisă fapta de inculpați, a fost abrogată la data de 28.11.1997 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 195/1997, dar fapta săvârșită de acești inculpați este incriminată de dispozițiile art. 266 pct.2 din actuala Lege nr. 31/1990 cu modificarea ulterioară, situație în care s-a făcut aplicarea disp. art.13 Cod penal, limitele actuale ale pedepsei fiind mai mari.
Tot în ce-l privește pe inculpatul, instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, în baza art. 39 al. 2 Cod penal, a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă de 181 zile rămas neexecutat.
Și în ce-l privește pe inculpatul, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei inculpatului pericolul social al faptelor comise și persoana acestuia.
Este de observat că deși din situația de fapt reținută prin rechizitoriu, rezultă că acest inculpat l-a instigat pe inculpatul și să semneze buletinul de recepție și plată nr. 416/15 februarie 1997, această faptă a sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal, în dispozitivul rechizitoriului acesta urmează să răspundă și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, infracțiune pentru care urmează a dispune achitarea conf. art.11 pct.2, lit. a în referire la art.10 lit. c Cod de procedură penală.
Și în ce-i privește pe inculpații OG, și, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate acestora, pericolul social grav al faptelor comise și persoana fiecăruia.
Fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune sau complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 215 al.3 și 5 Cod penal sau 26 raportat la art. 215 al. 3 si 5 Cod penal instanța a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b cod penal, pe o durată stabilită.
În ce-i privește pe inculpații, OG, și, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. a din Lg. 137/1997, constatând în întregime grațiate pedepsele aplicate acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal și art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1999.
condamnarea tuturor inculpaților la pedepse cu închisoare, instanța a interzis fiecăruia din ei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedepsele aplicate inculpaților timpul executat de la 11 aprilie - 12 oct.1997 (conform referatului executării penale), pentru inculpatul de la 7 aprilie - 5 iulie 1997, iar pentru inculpatul de OG la 14 aprilie la 5 iunie 1997.
În ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea civilă C, conform adresei de la dosar (fila 63) s-a constituit parte civilă cu suma de 354.151.466 lei reprezentând impozit pe profit (98.215.867 lei), majorări întârzieri (14.143.050 lei), TVA aferent anului 1996 (204.193.152 lei), majorări întârziere (TVA 1996- 29.403.810 lei), TVA (ian.febr.1997- 7.808.304 lei) și majorări întârzieri (ianuarie - 25 aprilie 1997 - 387.283 lei).
În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Import Export -C, prin lichidator C, să plătească părții civile C suma de 354.151.466 lei.
Cu adresa nr.115/2000, fila 48 dosar, (fostul, societate desprinsă din fostul B) comunică instanței că prejudiciul cauzat societății prin faptele inculpaților este de 13.215.210.507 lei (sumă ce se compune din 2.308.377.910 lei, contravaloarea porumbului nelivrat din factura -/02.1007, 4.492.570.218 lei dobândă, 6.024.173.831 lei penalități, 361.193.100 lei TVA la factura -/02.1997 și 28.895.448 lei majorări calculate la TVA neachitate).
În aceste condiții, instanța a obligat pe inculpații, OG, și în solidar, precum și în solidar cu părțile responsabile civilmente SA T în ce-i privește pe inculpații, și și cu Import Export prin lichidator C în ce-i privește pe inculpații și OG, să plătească părții civile suma de 13.215.210.507 lei despăgubiri.
În baza art. 163 Cod de procedură penală, instanța a menținut măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente Import Export, prin Ordonanța nr. 96168/23 aprilie 1997, și a proceselor-verbale încheiate de organele de poliție asupra sumei de 5.000 dolari ridicați de la inculpatul, și depuși în custodie la Banca Națională - Sucursala B, filele 320-327, dosar urmărire penală, cât și asupra sumei de 21.500.000 lei ridicați de la inculpatul și consemnată la CEC B, cu recipisa 8/- din 16 aprilie 1997.
În raport de declarația făcută de reprezentantul Import Export la termenul de 4 noiembrie 2000, declarație existentă și la fila 111 bis a primului dosar a Tribunalului Brăila, din care rezultă că Import Export se constituie parte civilă cu suma de 3.000.000.000 lei, în dauna SA T M, instanța a respins cererea formulată de aceeași parte civilă, întrucât pretențiile sale derivă din contractul încheiat cu SA T M, acest prejudiciu urmând a fi recuperat pe calea unei acțiuni civile separate, și nicidecum de la inculpați, care au prejudiciat
Împotriva acestei hotărâri, petentul condamnat a formulat mai multe contestații care au fost inițial înregistrate pe rolul Tribunalului Brăila la nr.775/2005; 1424/2005; -; - și -.
De menționat este faptul că cererile înregistrate sub nr. - și - au format inițial obiectul dosarelor nr. - a Tribunalului București, Secția 1 penală respectiv a, precum și faptul că toate cererile au fost conexate la dosarul 775/2005 (cel mai vechi) întrucât priveau aceeași sentință (307/2000 a Tribunalului Brăila ).
În motivarea cererilor sale contestatorul a arătat, în esență următoarele:
- În mod nelegal s-a dispus obligarea la plată cu titlu de despăgubiri civile și a sumelor reprezentând penalități de întârziere;
- În mod nelegal s-a dispus, prin ordonanța procurorului, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor ca aparținând IMPORT EXPORT întrucât bunurile nu aparțin acestei societăți.
- Emiterea mandatului de executare a pedepsei s-a realizat nelegal, respectiv înainte de primirea extrasului 470/2005 de la
- a solicitat să se aplice prevederile art. 12 și 14 din Lg.140/1996 privind legea penală mai favorabilă, respectiv art. 5 si 7 din Lg. 301/2004 și pe cale de consecință să se dispună achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod de procedură penală respectiv art.10 lit. j Cod de procedură penală.
Examinând cererile condamnatului prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că o parte dintre acestea nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 Cod de procedură penală, ori sunt nefondate, iar pentru altă parte dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile.
Astfel, s-a apreciat că motivul privind nelegala obligare la plată cu titlu de despăgubiri a sumelor reprezentând penalități de întârziere, nu întrunește cerințele prevăzute de art. 461 lit. c Cod de procedură penală, în sensul că nu este vorba de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, hotărârea fiind clară sub acest aspect, contestatorul solicitând însă ca pe calea contestației la executare să se înlăture această obligativitate.
A se dispune înlăturarea unei dispoziții instanței luată prin hotărâre judecătorească definitivă, înseamnă să se înfrângă autoritatea de lucru judecat. Cum în cauză dispoziția privind obligarea la despăgubiri fost luată printr-o hotărâre care a rămas definitivă după ce a fost supusă controlului judiciar în căile de atac acest motiv urmează să fie respins.
S-a arătat că nici motivul privind nelegalitatea luării măsurii sechestrului judiciar, nu poate fi admis pe calea contestației la executare prevăzută de art. 460-461 Cod de procedură penală, avându-se în vedere prevederile art. 168 al.3 Cod de procedură penală, potrivit cărora după soluționarea definitivă a procesului penal (cum este cazul și în speță) împotriva aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii se poate face contestație potrivit legii civile (nu pe legea penală).
Referitor la aspectul privind nelegalitatea emiterii mandatului de arestare, înainte de primirea extrasului deciziei penale nr. 470/2005 de la Tribunalul, în urma verificărilor efectuate, a constatat următoarele:
Sentința penală nr. 307/2000 a Tribunalului Brăilaa rămas definitivă, urmare a respingerii apelului și recursului prin decizia penală nr. 416/A/2001 a Curții de APEL GALAȚI și decizia penală nr. 470/2005 a la data de 21.01.2005.
În baza acestei hotărâri, după primirea extrasului deciziei penale nr. 470/2005, la data de 03.02.2005, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii la data de 04.02.2005.
Așa fiind, constatându-se că mandatul de executare a pedepsei a fost emis după primirea extrasului de la s-a apreciat că nici acest motiv din contestație nu este întemeiat.
Cu privire la reținerea dispozițiilor legale mai favorabile, tribunalul a constatat că urmare a modificării prevăzute de art. 512 din Lg. 301/2004 prin OUG58/2005 și OUG 50/2006 a fost prorogat succesiv termenul de intrare în vigoare a legii privind noul cod penal, inițial până la 01.09.2006 iar ulterior până la 01.09.2008, motiv pentru care s-a apreciat că nici acest motiv al contestației nu este întemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul reiterând motivele invocate în fața instanței de fond și, totodată, a solicitat să se constate că în speță sunt incidente prevederile art. 461 lit. c Cod procedură penală respectiv, există un caz de împiedicare la executare, invocând disp. art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. j Cod procedură penală. De asemenea, acesta a mai susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că în mod corect s-a respins contestația la executare formulată întrucât motivele invocate de către contestator nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de dispozițiile art. 461 Cod procedură penală.
Astfel, cu privire la nelegala obligare la plata cu titlu de despăgubiri a sumelor reprezentând penalități de întârziere, precum și referitor la nelegalitatea sechestrului asigurător, apreciem că în mod corect s-a apreciat că nu e vorba de nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, acestea ar fi putut constitui motive de apel sau de recurs, contestatorul neputând solicita înlăturarea acelor dispoziții pe calea contestației la executare. Pe această cale nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional care asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Referitor la motivul privind emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, considerăm că în mod corect s-a reținut de prima instanță că mandatul a fost emis la data de 4.02.2005, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și după ce a fost primit extrasul deciziei 470/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la reținerea dispozițiilor legii mai favorabile, apreciem că în mod just acest motiv a fost respins ca neîntemeiat întrucât termenul de intrare în vigoare a legii privind noul cod penal a fost prorogat succesiv până la 1.09.2008.
Referitor la temeiurile invocate de condamnat, și anume, cele prevăzute de art. 10 lit. j și 10 lit. d prin raportare la art. 11 Cod procedură penală, considerăm că aceste dispoziții legale nu reprezintă în sensul legii cauze de împiedicare a executării hotărârii și nu pot conduce la admiterea prezentei contestații.
La acest moment procesual nu poate fi reținută apărarea condamnatului, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost judecat, iar pe calea contestației la executare, așa cum am precizat anterior, nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat dobândită de hotărârea rămasă definitivă.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul (fiul lui și, născut la data de 14.02.1958, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B) împotriva Sentinței penale nr. 48/16.02.2007 a Tribunalului Brăila. pronunțată în dosarul nr. 775/2005.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ca fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/03.07.2008
Tehnored. /2 ex./03.07.2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
