Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 308/2010)
SENTINȚA PENALĂ NR. 48
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul condamnat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației la executare.
Curteapune în discuție problema competenței de soluționare a cererii în raport de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2009 - referitor la instanța competentă să soluționeze cereri pronunțate de Curtea de Apel în cauze privind transferarea persoanei condamnate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că în această situație, competente să soluționeze cererile sunt instanțele române conform competenței materiale sau după calitatea persoanei. În speță, analizând cererea condamnatului, aceasta ar putea fi calificată ca o cerere de efectuare a unei conversiuni, situație în care competentă este Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Apărătorul petentului condamnat arată că acesta dorește o micșorare a pedepsei în sensul art. 461 lit. d Cod procedură penală, în sensul că în Spania a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală, iar echivalentul în legea română este infracțiunea de viol, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani.
Curtea califică cererea petentului condamnat ca fiind o cerere de conversiune a condamnării și nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apărătorul petentului condamnat solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, avându-se în vedere și prevederile art. 14 Cod penal, respectiv legea penală mai favorabilă, care îl îndreptățește pe condamnat să formuleze cererea și pedeapsa să-i fie redusă de la 12 ani la 10 ani închisoare.
Reprezentantul parchetului consideră că instanța română - la momentul soluționării cererii de transferare a persoanei condamnate, a optat pentru varianta prevăzută de art.144 alin.1 lit. a și art. 145 din Legea nr.302/2004, în sensul transferării persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei.
În atare situație, consideră că la acest moment hotărârea rămânând definitivă, nu se poate ajunge la efectuarea unei conversiuni în ceea ce-l privește pe condamnat. Chiar dacă art. 146 alin. 3 prevede procedura de schimbare a condamnării după transferarea persoanei condamnate, în situația dată autoritățile spaniole au acceptat transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei în România întrucât în urma comunicărilor din partea autorităților române, autoritățile spaniole au luat cunoștință de faptul că petentul condamnat ar executa aceiași pedeapsă pe care ar execut-o și în Spania.
Față de cele arătate mai sus, apreciază că nu poate opera conversiunea executării pedepsei întrucât decizia prin care s-a statuat ca modalitate a transferării în vederea executării pedepsei este definitivă și o modificare ar contraveni normelor prevăzute de Legea 302/2004.
Petentul condamnat având ultimul cuvânt,solicită micșorarea pedepsei la cea de 10 ani închisoare.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2010 ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Slobozia, petentul condamnat a formulat contestație la executarea sentinței penale nr. 59/29.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Petentul condamnat a solicitat reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare din Spania până la maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea pe care a comis-o, susținând că infracțiunea de viol prev. de art. 197 al.1 este Cod Penal pedepsită de legea română cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani, astfel încât se impune aplicarea art. 14.Cod Penal privitor la legea penală mai favorabilă.
Cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 461 lit.d cu C.P.P. referire la art. 14.
Cod PenalAnalizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin Hotărârea nr. 59 din 29.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a fost recunoscută Sentința penală nr. 53/22.01.2005 a Judecătoriei nr.1, și s-a dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin această hotărâre.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru trasferarea persoanei condamnate, prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa detențiunii este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului român.
A fost emis nr. 82/28.11.2007 cu privire la pedeapsa aplicată condamnatului.
Curtea apreciază că solicitarea petentului, deși formulată în temeiul art. 461 lit.d și C.P.P. art. 14.Cod Penal referitoare la contestația la executare ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile, nu reprezintă o contestație la executarea unei hotărâri de condamnare, ci o cerere de conversiune a condamnării, întemeiată pe dispozițiile Legii 302/2004.
Astfel, nu se poate susține că a intervenit o lege penală mai favorabilă în sensul art. 14.Cod Penal, deoarece acest text de lege presupune modificarea în timp a aceleiași legi penale în baza căreia a fost condamnat inculpatul.
Din interpretarea dispozițiilor art. 146 al.3 din Legea 302/2004 rezultă că instituția conversiunii condamnării este aplicabilă și în situația în care condamnatul a fost deja transferat, astfel că instanța a apreciat că s-a formulat de către condamnat, în cauza de față, o cerere de conversiune a condamnării, asupra căreia urmează a se pronunța.
Examinând cererea, Curtea constată că prin Sentința penală nr. 59/2007 instanța română s-a pronunțat cu privire la continuarea executării pedepsei de către condamnat într-un penitenciar din România.
Potrivit art.145 din Legea 302/2004, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
În aceste condiții, Curtea nu se mai poate pronunța cu privire la modificarea pedepsei în condițiile art. 144 din Legea 302/2004 deoarece instanța română a optat deja asupra continuării executării pedepsei prin Sentința 48/2008, care se bucură de autoritate de lucru judecat și a fost pusă în executare.
Potrivit art. 146 al.1 din Legea 302/2004, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce privește felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și, în nici un caz, nu poate să agraveze situația condamnatului.
Curtea apreciază că atât felul pedepsei aplicate, aceea cu închisoarea, cât și durata acesteia, sunt compatibile cu legislația română, astfel că nu se impune modificarea acesteia.
Este adevărat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă unică de 12 ani închisoare, pentru o infracțiune de viol comisă în Spania, însă această pedeapsă nu depășește maximul general prevăzut de legea română, acela de 30 de ani.
Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare decât cel existent în legea română pentru infracțiunea corespondentă, de către instanța de condamnare, nu presupune automat o modificare a pedepsei aplicate condamnatului, de către instanța română ci numai în măsura în care maximul general prevăzut de legea română este depășit.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care, în orice cauză în care s-a dispus condamnarea unui cetățean român de instanțe străine la o pedeapsă ce depășește maximul special din legea română pentru infracțiunea corespondentă, să fie obligatorie modificarea pedepsei, lucru de neacceptat în condițiile în care Legea 302/2004 obligă instanța română să mențină felul și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
În condițiile în care maximul general de 30 de ani prev. de art. 53 pct.1 lit.b Cod penal nu este depășit, iar instanța română a optat deja pentru continuarea executării pedepsei și respectarea felului și duratei acesteia, Curtea apreciază că nu există temeiuri pentru a se dispune conversiunea condamnării.
De asemenea, chiar dacă art. 146 alin. 3 prevede procedura de schimbare a condamnării după transferarea persoanei condamnate, în situația dată autoritățile spaniole au acceptat transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei în România întrucât în urma comunicărilor din partea autorităților române, autoritățile spaniole au luat cunoștință de faptul că petentul condamnat ar executa aceiași pedeapsă pe care ar execut-o și în Spania.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea de conversiune a condamnării formulată de condamnatul.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea de conversiune a condamnării formulată de petentul - condamnat (fiul lui și, născut la data de 24.10.1982 în Țăndărei, jud. I, deținut în Penitenciarul Rahova ).
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. petentul - condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru petent.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PRESEDINTE GREFIER
Red. RM/4 ex.
4.03.2010
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu
