Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 597/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 633/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.597
Ședința publică de la 27 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Stan Niculae
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1481 din data de 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul condamnat contestator, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depsuă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public aduce critici deciziei atacate sub aspectul greșitei admiteri a contestației la executare, apreciind că instanța de fond a reținut în mod eronat că furtul de valori mobiliare și infracțiunea prev de art.245 alin.1 din Legea nr.247/2004 există identitate de element material, or, în opinia sa, apreciază că există deosebiri, sens în care arată că subiectul activ este calificat, în sensul de persoană care deține informații privilegiate, iar elementul material constă în utilizarea acestor informații privilegiate în scopul dobândirii sau înstrăinării de instrumente financiare la care aceste informații se referă, pentru sine sau pentru altul, scopul fiind dobândirea sau înstrăinarea instrumentelor financiare în sensul de tranzacții care se efectuează pe piața de capital, vânzare-cumpărare,schimbul si nu furtul pur si simplu, astfel că se are in vedere situația unei persoane care află de scăderea sau creșterea în viitorul apropiat a cursului unor valori mobiliare și utilizează această informație pentru a cumpăra acțiuni, care urmează să crească, sau a vinde acțiunile care urmează să scadă, speculând cu informații privilegiate pe piața bursieră. În speță, arată că inculpatul avea calitatea de broker și s-a folosit de calitatea pe care o avea pentru a accesa baza de date a -urilor dar nu s-a folosit de vreo informație privilegiată pentru a cumpăra sau vinde pe piața de capital ci aluat efectiv acțiunile în valoare de 23.696.000.000 lei transferându-le fără nici o bază legală sau nelegală în contul unui complice, furtul s-a comis independent de informația privilegiată pe piața de capital si a vizat transferul cât mai mare de acțiuni, indiferent de trendul lor, ascendent sau descendent de curs bursier.
Față de aceste aspecte, apreciază că soluția instanței de fond este nelegală întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.247/2004, sens în care solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și, rejudecând, respingerea ca nefondată a contestației la executare,cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare.
Apărătorul ale al intimatul condamnat contestator solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Arată că instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii atacate a avut în vedere dispozițiile unei legi noi, respectiv Legea nr.297 /2004 care privește piața de capital, precum și Regulamentul nr.12/2004 care privește serviciile de investiții financiare, ce nu a fost avut în vedere de parchet. Referindu-se la art.110 al.1 lit. din Regulamentul nr.12/2004, arată că instrumentele financiare care sunt identice cu acțiunile,respectiv acțiunile care se tranzacționează pe BURSA DE VALORI B SA si vis-a-vis de acest regulament este obligatori a se reporta la dispozițiile Legii nr.297/2004 la Capitolul care prevede sancțiunile pentru anumite nereguli care sunt săvârșite față de dispozițiile acestei legi, în speță inculpatul găsindu-se în situație prev de art.279 al.1 din Legea nr.297/2004 care arată care sunt situațiile în care anumite acțiuni sau inacțiuni constituie vis-a-vis de disp art.245 și art.248 din această lege infracțiune. Referindu-se la obiectul material al acestei infracțiuni prev de Legea nr.297/2004 îl reprezintă bunuri mobile, bunuri care la momentul la care s-a stabilit că există această infracțiune de furt, s-a considerat că aceste acțiuni sunt dematerializate și nu a existat efectiv o posibilitate prin care făptuitorul să ia aceste bunuri din posesia altuia și să le transfere în posesia lui, iar această lege arată în mod clar în ce modalitate se pot fura, prin această practică frauduloasă, aceste instrumente financiare care reprezintă acțiunile tranzacționate pe bursa de valori B. Si față de dispozițiile aceste legii există și un subiect calificat în care intră si brokeri, situația în care se afla și intimatul petent,din această cauză, mai mult, în anul la care s-a constat săvârșirea presupusei infracțiuni nu se condiționat vis-a-vis de dis part.208-209 Cod penal ca o persoană să aibă vreo calitate la săvârșirea acestei infracțiuni, ori prin apariția acestei legi avem de a face cu o persoană calificată. Arată că prin motivele susținute se face o eroare vis-a-vis de disp art.244 al.5 care reglementează noțiunea de manipulare a pieții, or, în speță, nu s-a manipulat o piață ci efectiv s-a efectuat un transfer a unor acțiuni luate de către clientul său, fără acordul celui care le deține, acțiunile fiind trecute pe numele unui alt coinculpat, care la rându-l său dispus de aceste acțiuni dând ordine de vânzare-cumpărare. Apreciază că in cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004 și a Regulamentul nr.12/2004, precum și disp art.14 Cod penal, motiv pentru care apreciază că cererea de contestație este întemeiată, se bazează pe prevederile art.245 al.1din Legii nr. 297/2004 si, față de conținutul constitutiv al infracțiunii, nu se schimbă o încadrare juridică ci există reglementare succesivă care este mai favorabilă din punct de vedere la limitele de pedeapsa maximul fiind de 5 ani, sens în care solicită ca această pedeapsa de 5 ani să fie aplicată inculpatului.
În ultimul cuvânt, intimatul condamnat contestator arată că-și însușește concluziile apărătorului ales.
C U RT E
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1481/12.12.2008 Tribunalul București Secția a II-a penală(dosar nr-) în baza art.461 lit.d Cod procedură penală a admis contestația formulată de condamnatul - împotriva executării sentinței penale nr.928/03.10.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.5166/12.11.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.458 alin.1 Cod procedură penală și art.14 alin.1 Cod penal a redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată contestatorului,la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A dedus perioada executată în detenție de la o6.12.1999 la 14.01.2000 și de la 05.01.2005,la zi.
A anulat nr.1306/27.11.20203 emis de Tribunalul București și a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare.
În baza 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cp pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.a și alin.3 Cod penal și art.23 alin.1 lit.c din Legea 21/1999, reținându-se în fapt că, acțiunile proprietate a trei societăți de investiții financiare, deținute la Registrul Român al Acționarilor au fost luate fără consimțământul acestora și trecute pe numele și în proprietatea coinculpatului, care a dispus de mare parte din ele dând ordine de vânzare și încasând prețul acestora (petentul a efectuat transferul acțiunilor mobiliare și a dat indicii unui martor pentru instalarea echipamentului necesar transferului electronic).
Cum la momentul condamnării petentului nu exista o lege specială privind valorile mobiliare,fapta a fost încadrată la infracțiunea de furt calificat, însă prin apariția Legii 297/2004 furtul de valori mobiliare este incriminat special și pedepsit cu o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută de Codul penal pentru infracțiunea de furt calificat.
Prin urmare,petentul a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art.14 Cod penal, respectiv să reducă pedeapsa definitivă la maximul prevăzut de legea nouă, mai favorabilă.
S-au depus la dosar, în susținerea motivelor de contestație, sentința penală 928/2002 a Tribunalului București, decizia penală a, decizia penală 5166/2003 a ICCJ, Legea 297/2004, Regulamentul nr. 12/2004 privind serviciile de investiții financiare,mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1306/27.11.2003,relații de la Biroul Național Interpol referitoare la perioada executată în detenție de condamnat de la data arestării lui în vederea extrădării și până la predarea către autoritățile române și începerea efectivă a executării pedepsei și s-a atașat dosarul de fond.
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat întemeiată contestația la executare pentru următoarele considerente:
Încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat, dată faptei comise de petent, s-a datorat lipsei unei legi speciale care să reglementeze "luarea" fără consimțământ a acțiunilor mobiliare și valorificarea acestora în interes propriu.
De altfel, în motivarea sentinței penale de condamnare s-a reținut că datorită specificului acțiunilor mobiliare elementul material al infracțiunii de furt a îmbrăcat o formă particulară, fiind exclus contactul fizic cu bunul. S-a reținut și că acțiunea este - conform Legii 52/1994 în vigoare la acea dată - o valoare mobiliară, respectiv un instrument negociabil emis în formă materială sau evidențiat prin înscrieri în cont, ce conferă deținătorului ei drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii și în condițiile specifice de emisiune.
În speța dedusă judecății (în care petentul a fost condamnat pentru furt calificat), s-a reținut că acțiunile nu mai aveau o formă materială, ci erau dematerializate, fiind evidențiate în conturile -urilor.
Prin apariția Legii 297/2004 privind piața de capital, dispozițiile Legii 52/1994, au devenit inaplicabile întrucât art.2 alin.1 pct.11 lit.a din noua lege explică înțelesul expresiei "instrumente financiare" în sensul că acestea înseamnă și valori mobiliare - obiectul acțiunii de "luare".
Regulamentul nr. 12/2004 emis de Comisia Națională de Valori Mobiliare în aplicarea Legii 297/2004, prevede în dispozițiile art.110 alin.1 lit.a că "furtul instrumentelor financiare ale clienților și/sau al fondurilor bănești aferente acestora" este considerat "practică frauduloasă", ar astfel de fapte constituie infracțiuni dacă se încadrează în dispozițiile art.245-248 din Legea 297/2004.
Articolul 245 alin.1din Legea 297/2004 incriminează utilizarea de către orice persoană care deține informații privilegiate a acestor informații, pentru dobândirea sau înstrăinarea, pe cont propriu sau pe contul unei terțe persoane,direct ori indirect,de instrumente financiare la care aceste informații se referă.
Comparând elementul material al acestei infracțiuni speciale cu elementul material al infracțiunii de furt calificat - așa cum a fost reținut la momentul condamnării petentului - se constată că acestea sunt identice și fapta petentului este sancționată în prezent printr-o lege specială, care prevede un maxim de pedeapsă mai mic decât cuantumul pedepsei ce se execută.
Mai exact, fapta petentului constând în utilizarea informațiilor de care a avut cunoștință în calitate de broker la învest SA, cunoscând foarte bine piața de capital, accesarea bazei de date a depozitarului acțiunilor mobiliare din evidența Registrului Român al Acționarilor și înstrăinarea instrumentelor financiare la care acestea se refereau - respectiv acțiuni valori mobiliare - prin transferul ilegal al mai multor acțiuni din proprietatea a trei -uri pe numele unei terțe persoane - coinculpat - cauzând astfel un prejudiciu material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.245 alin.1 din Legea297/2004,ceea ce nu constituie o schimbare de încadrare juridică, ci o reglementare succesivă mai favorabilă din punctul de vedere al maximului pedepsei ce se poate aplica.
Pentru aplicarea dispozițiilor art.14 Cp este necesară îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: să existe o hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea; ulterior hotărârii definitive de condamnare dar înainte de executarea completă să intervină o lege penală nouă; legea penală nouă să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât pedeapsa prevăzută de legea care a stat la baza condamnării; pedeapsa pronunțată prin hotărârea definitivă să depășească maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea respectivă.
Fiind îndeplinite toate aceste condiții,neavând semnificație eventualele, deosebiri care ar exista în privința conținutului celor două reglementări succesive,reducerea cuantumului pedepsei devine obligatorie,motiv pentru care tribunalul a admis contestația, a redus pedeapsa de 12 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare (maximul pedepsei prevăzut de legea mai favorabilă) și a dedus perioada executată în detenție de la 06.12.1999 la 14.01.2000 și de la 05.01.2005 la zi.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel,în motivele de recurs,parchetul a invocat faptul că,instanța fondului a făcut o greșită apreciere a stării de fapt pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal(urmărire penală plus cercetare judecătorească).
De asemenea s-a mai arătat că,instanța fondului a reținut eronat că între furt de valori mobiliare și infracțiunea specială prev.de art.245 alin.1 din Legea nr.247/2004ar exista identitate de element material. constau în faptul că subiectul activ este calificat, în sensul că persoana respectivă(autorul faptei antisociale) trebuie să dețină informații privilegiate care să le utilizeze(elementul material) în scopul dobândirii sau înstrăinării de instrumente financiare la care aceste informații se referă pentru sine sau pentru altul. Scopul activității infracționale să fie acela ca dobândirea sau înstrăinarea instrumentelor financiare cu ocazia tranzacționării lor pe piața de capital(vânzare-cumpărare,schimb etc.)și nu, furtul pur și simplu.
Se concluzionează că persoana (broker)care avea aceste informații privilegiate,s-a folosit de calitatea sa și accesat baza de date a -urilor doar pentru a sesiza situația unei persoane care se află în scădere sau creștere a cursului unor valori mobiliare speculând cu informați privilegiate pe piața bursieră.
În cauza dedusă judecății,se evidențiază faptul că inculpatul petent a sustras efectiv acțiunile în cauză în valoare de 23.696.000.000 lei(23696 mld lei) transferându-le fără nici o bază legală în contul unui complice,furtul s-a comis astfel,independent de informațiile privilegiate de pe piața de capital vizând transferul cât mai mare de acțiuni indiferent dacă acestea aveau un curs ascendent sau descendent la bursă.
S-a apreciat că nu există identitate de element material între infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1,245 alin.1 din Legea nr.247/2004 și,în mod greșit instanța fondului a admis contestația la executare formulată în temeiul prev.de art. 461 lit.d din Codul d e procedură penală de către petentul condamnat contestator.
Curtea,examinând recursul declarat,sub aspectul criticilor invocate de netemeinicie și nelegalitate cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală,constată că acesta este nefondat.
Se constată că petentul condamnat contestator la data de 30 mai 2008 a formulat în temeiul prev.de art.461 lit.d din Codul d e procedură penală contestație la executare(când se invocă amnistia,prescripția,grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării) împotriva sentinței penale nr.928/3.10.2002 pronunțată de Tribunalul București,Secția a II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.5166 din 12.11.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea apreciază că,în cauză sun inaplicabile dispozițiile prev.de art.14 din Codul penal întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data formulării prezentei contestații nu a intervenit o lege penală nouă care să prevadă și o pedeapsă mai ușoară.
Între cele două reglementări prev.de art.245 alin.1 din Legea 297/2004 și prev.de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 litla și alin.3 Cod penal există deosebiri privind conținutul material și în consecință nu poate fi vorba de o reducere a cuantumului pedepsei de 12 ani închisoare,prin schimbarea încadrării juridice și aplicarea art.245 alin.1 din Legea 297/2004,privind piața de capital.
Așa fiind,în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lână Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1481/F/12.12.2008,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,în dosarul mr-;a casa sentința penală nr. 1481/F/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală și rejudecând în fond: va respinge,ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul contestator condamnat formulată împotriva sentinței penale nr.928/3.10.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.5166/12.11.2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lână Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1481/F/12.12.2008,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,în dosarul mr-.
Casează sentința penală nr.1481/F/12.12.2008,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală și rejudecând în fond:
Respinge,ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul contestator condamnat formulată împotriva sentinței penale nr.928/3.10.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.5166/12.11.2003.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ex./12.05.2009
2
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Risantea Găgescu, Stan Niculae
