Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 64/2008
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul G împotriva sentinței penale nr. 468/05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat condamnatul recurent G aflat în stare de arest și asistat de avocat în substituirea avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata condamnatului solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg de către condamnat în scris.
Reprezentantul parchetului învederează că instanța de fond nu a arătat explicit motivele pentru care cererea formulată de condamnat este inadmisibilă deși în cauză este un caz de aplicare a legii mai favorabile, sens în care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se înlătura disp. art. 64 lit.d pr.penală.
Condamnatul G având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 468/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, în baza art. 461 Cod procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul G, împotriva formelor de executare a sentinței penale nr. 112/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 8289/2001, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 112 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 27 noiembrie 2002 a înalte Curți de Casație și Justiție, contestatorul Gaf ost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b penal.
Totodată, a fost privat, în cursul executării pedepsei, de exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
Pedeapsa a fost aplicată reținându-se că în noaptea de 15/16 februarie 2001, condamnatul G aflat în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri victimei - losif, cu o de topor, apoi a târât victima pe scări, abandonând-o afară în luna februarie, sumar îmbrăcată.
La data arestării -16 februarie 2001-fetița inculpatului avea un an.
Conform susținerilor condamnatului, soția sa l-a vizitat la închisoare
până în momentul divorțului, când fetița a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
Chiar dacă inculpatul a fost privat, în cursul executării pedepsei, de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, inclusiv de drepturile părintești, acest fapt nu poate constitui un impediment pentru a fi vizitat de copilul său minor, atâta timp cât mama sa în creșterea și îngrijirea căreia se află, consideră că este în interesul minorului să își viziteze tatăl.
Prin contestația la executare de față, condamnatul a solicitat de fapt să se constate că poate beneficia în continuare de exercițiul drepturilor părintești, contrar prevederilor unei hotărâri judecătorești definitive care se bucură de autoritate de lucru judecat.
O astfel de acțiune în constatarea unui drept este și inadmisibilă în condițiile în care în concret nu există dovada că inculpatul a făcut demersuri pentru a păstra relațiile cu copilul său, relații refuzate de fosta soție.
Conform dispozițiilor legale aplicabile la data condamnării contestatorului, aplicarea unei pedepse privative de libertate atrăgea de drept, ca pedeapsă accesorie, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c,d,e Cod penal.
În prezent, urmare a modificărilor aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept numai interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
Tribunalul a apreciat că noile prevederi legale referitoare la pedepsele accesorii nu îi sunt aplicabile condamnatului și nu se circumscriu principiului retroactivității legii penale și principiului aplicării legii penale mai favorabile, astfel cum sunt reglementate în art. 12 și art. 13 Cod penal.
S-a apreciat că apariția unei legi penale mai favorabile nu are efect decât asupra executării pedepselor, a măsurilor de siguranță, a măsurilor educative și asupra consecințelor penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la faptele săvârșite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Tribunalul a considerat că înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești prev. de art. 64 lit. d Cod penal nu se justifică raportat la natura infracțiunii pentru care a fost condamnat contestatorul și nici nu este posibilă pe calea contestației la executare.
S-a arătat că potrivit art. 461 Cod proc. penală, contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă, când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane, când se ivește vreo nelămurire sau împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit aprecierii tribunalului, cazurile de contestație la executare expuse mai sus nu sunt incidente în cauză.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs condamnatul contestatar.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului condamnatul a criticat hotărârea atacată susținând că cererea nu este inadmisibilă și se justifică să nu fie interzise drepturile părintești, ca urmare a apariției unei legi mai favorabile.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385/9 Cod procedură penală, instanța, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, în temeiul art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, va examina întreaga cauză sub toate aspectele.
Recursul condamnatului contestatar este fondat, din următoarele considerente.
Potrivit art. 416 alin. 1 lit. d Cod procedură penală contestația la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Pedepsele aplicabile în sistemul dreptului nostru penal sunt principale, complementare și accesorii. Deoarece nu există o precizare expresă a pedepsei la care se referă art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, se impune o interpretare extensivă a noțiunii de pedeapsă, înțelegându-se totalitatea pedepselor de orice fel aplicabile într-un sistem de drept determinat.
În prezenta speță o cauză de stingere ori micșorare a pedepsei accesorii constituie un caz în care se poate face o contestație contra executării unei hotărâri penale.
Prin art. I pct. 222 din Legea nr. 278/2006 art. 71 a fost modificat, iar în alin. 3 se prevede că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori persoanei aflate sub tutelă sau curatelă, instituindu-se regula supunerii interzicerii acestui drept unei evaluări din partea instanței de judecată, iar interzicerea drepturilor trebuie să fie justificată de încălcări grave ale obligațiilor părintești, care dovedesc că infractorul este nedemn să-și exercite drepturile părintești, această exercitare fiind dăunătoare în primul rând pentru minor.
Prin Legea nr. 278/2006, modificându-se dispozițiile art. 71 Cod penal, a intervenit o lege mai favorabilă, care este mai ușoară, permițând instanței ca interzicerea drepturilor părintești să nu opereze ope legis, ci să fie supusă unei evaluări din partea instanței. Deoarece pedeapsa accesorie se aplică numai în cazul stabilirii pedepsei închisorii, apreciem că suntem în cazul art. 15 Cod penal, care se referă la aplicarea facultativă a legii mai favorabile, chiar dacă nu există o formulare expresă în acest sens.
A accepta o altă interpretare ar însemna a crea un regim discriminatoriu față de persoane care au săvârșit aceleași fapte, în același timp, dar care au fost judecați la intervale de timp diferite, deoarece pentru unii interzicerea drepturilor operează de drept, iar pentru ceilalți interzicerea drepturilor părintești este supusă unei examinări.
Pentru a determina o lege mai favorabilă instanța trebuie să țină seama nu numai de pedepsele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, dar și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală, respectiv cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei, pedepsele complementare și accesorii, dispoziții privitoare la tentativă, la participație etc.
În cauză apreciem că a intervenit o lege mai favorabilă prin modificarea art. 71 Cod penal.
Din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, apreciem că împrejurarea că există o hotărâre definitivă de condamnare a contestatarului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor nu echivalează cu un comportament deosebit de nedemn, iar un interes primordial al minorului, de o importanță fundamentală, de natură a servi interesele copilului nu este evident, raportându-ne la circumstanța că fapta a avut loc pe fondul consumului ocazional de alcool, atât inculpatul cât și victima aflându-se în stare de ebrietate.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța va admite recursul inculpatului, va casa sentința penală atacată și rejudecând, va admite contestația la executare, va desființa sentința penală atacată privind conținutul pedepsei accesorii și va înlătura dispozițiile art. 64 lit. d Cod penal.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de acesta.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul G împotriva sentinței penale nr. 468/05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează sentința penală atacată și procedând la rejudecare;
Admite contestația la executare formulată de condamnatul G desființează sentința penală nr. 112/10 aprilie 2002 a Tribunalului Hunedoara sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate condamnatului în sensul că înlătură disp. art. 64 lit.d penal vizând interzicerea drepturilor părintești.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale contestate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/07.02.2008
fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
