Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2887/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.70
Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de condamnatul contestator împotriva sentinței penale nr.476 din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat contestator, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs:
Apărătorul recurentului condamnat-contestator solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.461 alin.1 lit.c și d Cod de procedură penală, condamnatul contestator susținând că există o cauză de stingere, respectiv micșorare a pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul că nu i-a fost dedusă pedeapsa executată de 2 ani și 6 luni închisoare, ce nu a fost contopită în pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pe care o execută în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sentința de contopire viza două hotărâri de condamnare, dintre care una este sentința penală nr.839/2007 a Judecătoriei Sector 6 prin care a fost revocată liberarea condiționată cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.385/2006 a Judecătoriei Sector 1 B - adică exact pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare despre care face vorbire condamnatul, conform art.61 Cod penal dispunându-se contopirea doar a restului rămas neexecutat din această pedeapsă, astfel că în mod corect a fost respinsă contestația la executare, neputându-se efectua deducerea pentru că doar se cumulează restul rămas neexecutat cu pedeapsa nou aplicată. Mai arată că aceleași solicitări le-a formulat condamnatul și cu ocazia aplicării disp. art.33-34 Cod penal, ulterior celor două condamnări, motive reiterate și cu ocazia judecării recursului. Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul condamnat contestator, având cuvântul, solicită a se dispune admiterea contestației așa cum a formulat-
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prinsentința penală nr.476 din data de 12 noiembrie 2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Penală a respins contestația la executare formulată decondamnatul(fiul lui G și născut la data de 12.12.1982, în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu ), împotriva sentinței penale nr.525 din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a fost obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Giurgiu, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.296/10.06.2009 a Tribunalului Giurgiu rămasă definitivă prin decizia penală nr.1143/29.07.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTIs -a dispus contopirea pedepselor de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplic.art.37 lit.a și b Cod penal și de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a și b Cod penal cu restul neexecutat de 351 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.385 din 06.02.2006, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și cu pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.a Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, prin sentința penală nr.1008 din 18 iulie 2007 Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.522 din 17.02.2009 a ICCJ - Secția Penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 și art.35 alin.1 Cod penal petentul condamnat a fost obligat a executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, aplicată prin sentința penală nr.1008 din 18.07.2007 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Prin contestația sa petentul condamnat a solicitat ca din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, să-i fie dedusă și perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.385/2006 a Judecătoriei sectorului 1
Din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr.385/2006 a rămas neexecutat un rest de 351 zile închisoare, rest care a fost contopit prin sentința penală nr.296/10.06.2009 a Tribunalului Giurgiu, în temeiul art.39 alin.2 Cod penal conform căruia, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.
Verificând sentințele condamnatoare, instanța de fond a constatat că deducerea duratei detenției este corectă, astfel încât contestația la executare formulată de condamnatul a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recurs în termenul legal(la data de 04 decembrie 2009)contestatorul condamnat,care prin intermediul apărătorului din oficiu desemnat pentru a-i asigura asistența juridică obligatorie potrivit legii, a reiterat solicitarea de a se deduce din pedeapsa cu închisoarea pe care o execută în prezent perioada deja executată din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.385/2006 a Judecătoriei sectorului 1 B, care în mod greșit nu a fost contopită în pedeapsa rezultantă ce i-a fost dată spre executare în urma contopirii mai multor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, considerând, din această perspectivă, că există o cauză de micșorare a pedepsei conform art.461 alin.1 lit.d Cod de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Perioada de detenție cu privire la care petentul contestator solicită pe calea prezentei contestații la executare a fi scăzută din pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost dată spre executare prin sentința penală nr.525/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.944 din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, constituie perioadă executată din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.385/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1
Această condamnare de 2 ani și 6 luni închisoare, din executarea căreia petentul a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 351 zile închisoare, a constituit primul termen al recidivei postcondamnatorii conform art.37 alin.1 lit.a Cod penal, pentru cele două infracțiuni sancționate prin sentința penale nr.839/18 12 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.528/17 04 2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, respectivele fapte fiind săvârșite în timpul liberării condiționate, ceea ce a determinat odată cu pronunțarea acestei condamnări aplicarea disp. art.61 Cod penal privitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate și efectuarea cumulului juridic între pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în timpul liberării condiționate și restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Este adevărat că raportat la data când sentința penală nr.385/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 Bar ămas definitivă, infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.a Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, comisă la data de 20/21 10 2005 și pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1008/18 07 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția i Penală, apare ca fiind săvârșită mai înainte de data rămânerii definitive a celei dintâi sentințe, însă așa cum s-a precizat în cele ce preced, celelalte infracțiuni pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.839/18 12 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința nr. 385/2006 a Judecătoriei sectorului 1 B, or aplicarea tratamentului juridic sancționator specific acestei forme a pluralității de infracțiuni, prevăzut de art.39 alin.2 Cod penal cu referire la art.61 Cod penal, constând în contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea ce constituie primul termen al recidivei, exclude posibilitatea deducerii și a perioadei efectiv executate din pedeapsa ce alcătuiește primul termen al recidivei postcondamnatorii.
Prin urmare, chiar dacă infracțiunea pedepsită prin sentința penală nr.1008/18 07 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, este deopotrivă concurentă atât cu faptele sancționate prin sentința penală nr.385/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, cât și cu infracțiunile sancționate prin sentința penală nr.839/18 12 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, împrejurarea că aceste din urmă infracțiuni au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.385/2006 a Judecătoriei sectorului 1 B, împiedică deducerea perioadei efectiv executate din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, conform art. 36 alin.3 Cod penal, deducerea operând numai în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, iar nu și în cazul recidivei.
De altfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că aspectele relevate de către contestatorul condamnat pe calea prezentei contestații la executare au făcut și obiectul criticilor invocate de acesta în cadrul recursului promovat împotriva sentinței penale nr.525/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală prin care fusese admisă în parte cererea sa de contopire, solicitările sale referitoare la deducerea perioadei executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 385/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B nefiind acceptate de către instanța de control judiciar.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cu toate că reprezintă o chestiune ce excede cadrului procesual al cauzei de față, Curtea apreciază că se impune a fi făcută o recomandare în atenția condamnatului, pe numele căruia, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în momentul de față ființează două mandate de executare a pedepsei închisorii emise în baza unor sentințe penale prin care instanțe diferite au dispus contopirea acelorași pedepse.
Astfel, Curtea observă că atât prin sentința penală nr.525/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.944 din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, în baza căreia a fost emis nr.829/25 06 2009, cât și prin sentința penală nr.296/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1143 din 29 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în baza căreia a fost emis nr.317/31 07 2009, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. nr.1008/18 07 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și respectiv nr.839/18 12 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, cu singura deosebire că prin ultima sentință de contopire, instanța a adăugat pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare stabilită în urma contopirii, un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, dând în final condamnatului spre executare pedeapsa de 9 ani închisoare.
În aceste condiții, este recomandabil ca persoana condamnată să promoveze eventual o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.d Cod de procedură penală, de competența instanței a cărei hotărâre a rămas cea din urmă definitivă, pentru a se decide cu privire la existența paralelă a celor două hotărâri definitive prin care s-a statuat asupra aceluiași obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondat, recursul formulat de contestatorul condamnat împotriva sentinței penale nr.476/F/12 11 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 29.01.2010
Jud.-
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
