Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 710
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat decondamnatul, împotriva sentinței penale nr.213 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "contestație la executare".
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă condamnatul recurent, în stare de deținere, asistat de av. .
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Av. solicită acordarea unui nou termen de arhivă pentru a studia dosarul împreună cu recurentul, având în vedere că abia a primit delegația de asistență juridică.
Condamnatul recurent arată că a mai beneficiat de un termen de arhivă la momentul când era asistat de alt avocat și nu a regăsit una dintre cererile de recuzare formulată la instanța de fond și solicită acordarea unui nou termen de arhivă pentru a studia dosarul împreună cu apărătorul care îl asistă în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca recurentul să argumenteze pentru ce este necesar acordarea unui nou termen de arhivă.
Recurentul arată că s-au schimbat avocații și că la dosarul de fond nu se află atașat dosarul Curții de APEL IAȘI în a fost soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare judecătorului.
Instanța respinge cererea formulată de condamnatul recurent privind acordarea unui nou termen de arhivă.
Condamnatul recurent arată că formulează cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată.
Instanța suspendă ședința de judecată pentru a fi soluționată cererea de recuzare formulată de condamnatul recurent.
La a doua strigare a cauzei se prezintă condamnatul recurent, în stare de deținere, asistat de av..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează că a fost soluționată cererea de recuzare formulată de condamnatul, soluția fiind de respingere a cererii, după care;
Condamnatul recurent arată că formulează recurs împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare.
Instanța învederează recurentului că încheierea prin care a fost soluționată cererea de recuzare este definitivă.
Instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat de condamnatul.
Av. solicită admiterea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 213 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare. Motivele pentru care condamnatul a formulat contestație sunt acelea că hotărârea a fost pronunțată de un judecător care fusese recuzat și că de la dosarul de fond a dispărut declarație de martor. Tribunalul Iașia analizat contestația prin prisma textului de lege care reglementează contestația la executare și a respins o ca nefondată. În recurs, condamnatul invocă aceleași motive, instanța urmând să analizeze admisibilitatea contestației în raport de disp. art. 461 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere recursului ca nefundat, având în vedere disp. art. 461 Cod procedură penală, care prevăd limitativ cazurile de admisibilitate a contestației la executare.
Condamnatul recurent arată că în mod intenționat a fost lăsat dosarul său la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a nu fi de față și alte persoane și că este adevărată susținerea sa că din dosarul de fond au dispărut anumite acte. La dosarul de fond nu este atașat dosarul Curții de Apel prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare judecătorului. Arată că acel recurs a fost soluționat după ce fusese pronunțată sentința de condamnare, că instanțele ulterioare "au acoperit perversitatea și hoția altora " și că judecătorul, care a sustras acte din dosar a fost avansat la Curtea de APEL IAȘI.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANTA DE JUDECATA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 213/17.03.2009 a respins ca nefondată contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 845/23.11.2004 a Tribunalului Iași menținută prin decizia penală nr. 25/07.02.2006 a Curții de APEL IAȘI, definitivă prin decizia penală nr. 2500/17.04.2006 a
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 845/23.11.2004 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 543/09.05.2002 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penala nr. 25/07.02.2006 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2500/17.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat condamnatului din prezenta cauză o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativa la omor deosebit de grav" prevăzuta și pedepsita de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. "i" și 176 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal
La data de 02.05.2006 Tribunalul Iașia emis mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 1513/2004, încarcerarea condamnatului fiind confirmată cu adresa X 21030/18.05.2006, perioada de executat fiind 20.03.2003-19.09.2015.
Raportat la obiectul cererii și motivele invocate de către apărătorul petentului, instanța constata că cererea nu este fondată.
Deși instanța, în temeiul rolului activ, a pus în discuție calificarea juridica a cererii formulate, petentul a susținut constant că obiectul cererii formulate îl constituie contestație la executare, neformulând revizuire. A învederat contesatorul că pentru aceleași motive a formulat anterior o cerere de revizuire, care i-a fost respinsă. Având în vedere că, procesual, instanța poate califica juridic o cerere doar în condițiile în care aceasta este imprecisă, dar nu poate modifica limitele sesizării sale, fața de voința titularului cererii, obiectul prezentei cauze îl reprezinta contestația la executare.
Potrivit art. 461 Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Prin contestația formulată, obiect al prezentei cauzei, contestatorul condamnat solicită reindividualizarea pedepsei și reaprecierea probatoriului.
Instanța reține că, întrucât contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolva incidentele privind executarea pedepsei, aceasta nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. În consecința, în cadrul contestației la executare nu se poate repune în discuție fondul cauzei - încadrarea juridica a faptei, probele vinovăției sau individualizarea pedepsei, ce fac obiectul exclusiv al deliberării și aprecierii instanței de judecată, fără însă a se putea pretinde, pe calea contestației la executare, o reapreciere a acestor elemente.
În consecință, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu sferei contestației la executare, reglementata de art. 461 Cod procedură penală, instanța va respinge contestația la executare formulata ca fiind nefondata.
Având în vedere soluția procesuala pronunțată și reținând că desemnarea noului apărător din oficiu s-a realizat exclusiv atitudinii contestatorului, fața de disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta urmează a fi obligat la toate cheltuielile judiciare avansate de stat în legătura cu soluționarea prezentei pricini.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală contestatorul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului condamnatul arată că în mod greșit i-a fost respinsă contestația întrucât el este nemulțumit de pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată de un complet recuzat iar instanțele de control judiciar au menținut această hotărâre, deși s-au sustras declarații de la dosar.
Solicită condamnatul să fie dată o hotărâre legală și temeinică.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 845 din 23 2004 Tribunalului Iași, definitivă.
S-a apreciat temeinic în cauză că motivele invocate de contestator în cerere nu se circumscriu sferei cazurilor limitativ și expres prevăzute în art. 461 Cod procedură penală.
Astfel, pe calea contestației la executare nu se poate obține o rejudecare a cauzei în fond, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, neputând fi repusă în discuție încadrarea juridică a faptei, vinovăția inculpatului sau individualizarea judiciară a pedepsei și nici incompatibilitatea completului de judecată.
Pe de altă parte din dosarul instanței de fond nu rezultă situația invocată de condamnat și anume că hotărârea a fost pronunțată de judecătorul recuzat la data dezbaterilor înainte de soluționarea cererii de recuzare și a recursului la aceasta declarat de el.
Din dosarul nr. 9123/2003 al Tribunalului Iași în care s-a pronunțat sentința penală nr. 845/23 2004 rezultă că cererea de recuzare împotriva completului de judecată a fost formulată de condamnatul la data de 02 2004, fiind soluționată la data de 12 2009, în sensul respingerii, fără a fi declarat recurs împotriva acesteia.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală,că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 213/17.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva Sentinței penale nr. 213/17.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu avocat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
20.11.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
