Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 717/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.717
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 12.09.1955, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.233/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, sentință prin care s-a respins contestația la executare formulată de condamnat cu privire la pedeapsa de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.571/22.12.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.3438/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul condamnat.
Recurentul condamnat personal și prin apărător, declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul condamnat, critică soluția pronunțată de instanța de fond întrucât, în opinia condamnatului pedeapsa de 22 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr.571/22.12.2003 de către Tribunalul Prahova, este mult prea mare în raport cu probele administrate și cu expertiza psihiatrică efectuată în cauză. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea cuantumului pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.233/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărârea recurată fiind legală și temeinică. Motivele invocate de condamnat nu se circumscriu dispozițiilor art.461
C.P.P.Recurentul condamnat, personal având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.233/06.05.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 12.09.1955, in prezent aflat in Penitenciarul Ploiești, privind pedeapsa de 22 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr.571/22.12.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin aceeași hotărâre, condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 360 lei, inclusiv cu privire la onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că următoarele:
Condamnatul a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr.571/22.12.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr.11079/2003 s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 22 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c cod penal.
În cererea sa, condamnatul a invocat disp. art.461 lit.a,b,c p, fără nici o motivație, dar prezent la data judecății, acesta și-a motivat contestația la executare prin faptul că pedeapsa aplicată este excesivă în raport cu probele administrate și expertiza psihiatrică efectuată în cauză.
Examinând contestația la executare în raport de actele și lucrările dosarului și textele de lege incidente, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.571/22.12.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, i-a fost aplicată condamnatului pedeapsa de 22 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 - 175 lit.c cod penal, reținându-se în sarcina sa că la data de 27.09.2003, la domiciliul comun, folosind un cuțit, și-a lovit de mai multe ori soția, pe victima, provocându-i moartea.
Reține totodată tribunalul că motivele invocate de condamnat nu se circumscriu cazului de contestație la executare invocat de acesta, respectiv art.461 C.P.P. motive pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr.233/06 mai 2008 declarat recurs în termen condamnatul care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris calea de atac formulată, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a criticat sentința instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a respins contestația la executare întrucât prin sentința penală 571/22.12.2003, s-a aplicat condamnatului o pedeapsă prea mare în raport de infracțiunea reținută.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile invocate circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 p, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 p, constată că recursul declarat de condamnat este nefondat.
Condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploieștia formulat contestație la executare împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.785/10 mai 2004 emis în baza sentinței penale nr. 571/22 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.2206/23.04.2004 a Înaltei curți de Casație și Justiție, motivat de împrejurarea că pedeapsa aplicată este excesiv de mare în raport cu probele administrate și cu expertiza psihiatrică efectuată în cauză.
Din examinarea mandatului de executare nr.785/10 mai 2004 emis de Tribunalul Prahova, aflat la fila 3 dosar fond, rezultă că prin sentința penală nr.571/22 decembrie 2003, definitivă prin decizia penală nr.2206/23 aprilie 2004 Înaltei curți de Casație și justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e pentru o perioadă de 6 ani în condițiile prev. de art.71 și art.64 p și art.67 alin.2 p pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 - art.175 lit.c cod penal.
În conformitate cu disp. art.461 lit. a-d p, contestația contra executării hotărârii penale se poate face: când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Analizând contestația la executare în raport de motivele invocate de condamnat și dispozițiile legale precizate, curtea constată că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât reindividualizarea cuantumului pedepsei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile arătate expres și limitativ în art.461 alin.1 lit.a - d p, nefiind vorba despre un incident ivit în cursul executării hotărârii judecătorești ci de o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat de instanțele care au dispus și confirmat condamnarea, ce nu poate fi examinată pe calea contestației la executare.
Contestatorul mai invocă în motivarea cererii și o pierdere a discernământului în momentul săvârșirii infracțiunii, solicitând efectuarea unei expertize psihiatrice, dar această cerere a fost avută în vedere și respinsă motivat de instanțele investite cu fondul cauzei, problema fiind rezolvată de asemenea cu autoritate de lucru judecat. Dealtfel, nici acest motiv nu poate fi inclus între cele cuprinse in art. 461
C.P.P.Prin urmare, pentru argumentele expuse mai sus, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b p, se va respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv cu privire la onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform disp. art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 12 sept.1955, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.233/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
-
4 ex./24 sept. 2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
