Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 78
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Cenușă Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea apelului penal, avand ca obiect "contestatie la executare (art.461 Cod procedura penala)", formulat decondamnatul, fiul lui si, nascut la 08.05.1968, impotriva sentintei penale nr.235 din data de 10.04.2008, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta condamnatul apelant asistat de av. - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Av. depune in instanta motivele de apel formulate in scris pentru condamnatul apelant și 8 file inscrisuri, care, dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea apelului formulat de condamnatul apelant.
Av. avand cuvantul pentru apelant, sustine că acesta a inteles să atace sentința, apreciind-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu dispozitiile art.522 ind.1 Cod procedura penala, in cazul in care se solicita extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata la cererea condamnatului, dupa ce anterior a fost parcursa etapa admisibilitatii in principiu, prevazuta de art.405-408 Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr.2517 pronuntata la data de 09.05.2007, Inalta C de Casatie si Justitie a statuat faptul ca interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei "persoană judecată și condamnată in lipsă", nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata, pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Oarecum identica este situatia si in aceasta speță, inculpatul a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv. La termenul de judecata din 19.12.2000, instanta a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea. Ulterior, la data de 13.02.2001, a fost nevoit să părăsească țara, dar nu s-a sustras de la judecată și nici de la executarea pedepsei.
A plecat in Italia pentru a munci, avea o situatie deosebita acasa, in sensul ca trebuia sa plateasca pensie de intretinere pentru fiica sa, fiind singurul intretinator al mamei sale, suferind la acel moment de insuficiență cardiacă, ciroză, hipertensiune.
El nu a avut cunostinta de faptul ca a fost condamnat definitiv, că se promovase apel impotriva sentinței primei instante si că apelul promovat a fost respins. Apelul fiind declarat de aparatorul său angajat pentru primă instanță, iar după ce a parasit țara, a fost in imposibilitate de a mai lua legatura cu acesta.
Dupa ce masura preventiva a fost inlocuita, apelantul s-a prezentat la sectia 5 Poliție I, a adus la cunostinta faptul ca nu mai locuieste la adresa mentionata in buletin, deoarece mama sa instrăinase imobilul in care locuiau, ci la altă adresă.
Prin urmare, apreciaza ca a fost incalcat dreptul la aparare al inculpatului de a fi prezent la judecata, drept consfințit prin Pactul international relativ la drepturile civile si politice, precum si dreptul la aparare, recunoscut de CEDO.
Pentru aceste motive, solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate, in sensul admiterii in principiu a cererii si restituirii cauzei instantei de fond in vederea rejudecarii cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, apelantul isi intemeiaza sustinerea pe aceleasi solicitari pe care le-a facut si in fata instantei de fond, invocand argumente de ordin familial si financiar care l-ar fi determinat sa paraseasca țara ulterior punerii sale in libertate.
Urmeaza insă a se observa, că deplasarea in strainatate a inculpatului s-a realizat la o perioada de timp de la momentul la care a fost pus in libertate, respectiv de la termenul din 19 decembrie 2000, dată de la care nu s-a mai prezentat la nici un termen de judecata, desi pana la plecarea in strainatate au mai avut loc termene de judecata.
De asemenea, inculpatul nu s-a prezentat la judecata nici in caile de atac, cu atat mai mult cu cât din actele dosarului rezulta ca a fost reprezentat in timpul judecarii procesului penal de catre doi aparatori aleși.
Apreciaza sentinta instantei de fond, prin care a fost respinsa cererea de judecare a cauzei, ca fiind legala si temeinica, apelul nefondat, motiv pentru care solicita respingerea.
Avand ultimul cuvant condamnatul apelant sustine ca s-a prezentat in perioada dupa ce a fost pus in libertate, a fost la termen, iar dupa ce a plecat in strainatate nu a mai avut contact cu nimeni si nu a mai stiut de proces, a aflat dupa ce solutia a ramas definitiva.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL]
Asupra apelului penal de față;
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 235/10 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 522 ind. 1 Cod procedură penală a respins cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 08.05.1968 în I aflat în executarea pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 527/09 octombrie 2001 Tribunalului Iași.
A obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
în sensul celor de mai sus instanța a reținut următoarele:
Prin cerere înregistrată sub nr- condamnatul, aflat în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare, a solicitat rejudecarea cauzei după extrădare.
În motivarea cererii petentul-condamnat a arătat că a lipsit la judecarea cauzei, fiind plecat din țară fapt ce a făcut ca majoritatea actelor de cercetare judecătorească să se desfășoare în lipsa sa.
Pentru asigurarea dreptului la apărare și la un proces echitabil în raport și de ceilalți inculpați implicați în cauză, condamnatul solicită rejudecarea cauzei.
În dovedirea cererii, condamnatul a depus la dosar copia pașaportului și a solicitat atașarea dosarului de fond nr. 4137/2000 al Tribunalului Iași.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
La data de 20.04.2000, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și bancrută frauduloasă.
La termenul din 19.12.2000, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea, dată de la care inculpatul nu s-a mai prezentat la nici un termen până la finalizarea soluționării cauzei pe fond și în căile de atac.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a fost reprezentat de doi apărători aleși, astfel cum rezultă din încheierile de ședință și împuternicirile avocațiale aflate la dosar.
Ulterior rămânerii definitive a sentinței penale pronunțată în cauză s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare, mandat ce a fost pus în executare la data de 11.12.2007 ca urmare a acordării extrădării condamnatului de către autoritățile judiciare italiene.
Față de înscrisurile aflate la dosar, instanța constată că cererea formulată de condamnat este în principiu inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, după extrădare, persoana judecată și condamnată în lipsă poate solicita rejudecarea cauzei, la cererea sa.
Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că soluționarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului nu ca urmare a lipsei de diligență manifestată de organele judiciare și a încălcării dreptului la apărare și la un proces echitabil, ci din cauza faptului că inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei, părăsind teritoriul României imediat după înlocuirea măsurii arestării preventive. În aceste condiții, în care arestarea preventivă a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea, inculpatul a înțeles să încalce această obligație și să fie reprezentat pe parcursul cercetării judecătorești de apărătorii aleși.
Raportat la această împrejurare, se poate aprecia în mod indubitabil că inculpatului i-au fost asigurate și respectate toate drepturile și garanțiile procesuale stabilite de norma procesual penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acesta având posibilitatea reală de a formula toate cererile de care a înțeles să se folosească în apărarea sa.
Pe de altă parte, inculpatul nu poate invoca propria culpă procesuală în susținerea prezentei cereri de rejudecare, în condițiile în care acesta a înțeles în mod deliberat să se sustragă de la judecată.
În termen legal sentința astfel pronunțată a fost apelată de petentul-condamnat, care a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 522 ind. 1 Cod procedură penală care arată că persoana judecată și condamnată în lipsă va putea fi rejudecată.
Persoana judecată și condamnată în lipsă, nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații-condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
A mai susținut că plecarea din țară a fost datorată faptului că trebuie să achite pensia de întreținere a minorei, astfel că nu a avut cunoștință de condamnarea definitivă.
Mai arată că în cauză a fost încălcat dreptul la apărare de a fi prezent la judecată, drept consfințit prin Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice precum și "dreptul la apărare" recunoscut de CEDO.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și restituirea cauzei către prima instanță pentru rejudecarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată apelul de față ca fiind nefondat.
Astfel, cadrul procesual al rejudecării după extrădare se regăsește în art. 522 ind. 1 Cod procedură penală - introdus prin Legea nr. 281/2003.
Procedura rejudecării este deschisă la cererea persoanei judecate și condamnate în lipsă.
Sintagma "judecate și condamnate în lipsă" se referă exclusiv la persoanele care au lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești - judecata în primă instanță, în apel și în recurs.
Din verificarea dosarului penal nr. 8372/2000 al Tribunalului Iași rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis la 23 august 2000 în stare de arest preventiv, măsură dispusă la 22 iunie 2000.
Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2000 petentului i s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura prevăzută de art. 136 lit. "b" Cod penal în sensul obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, fiind condamnat prin sentința penală nr. 527/09 octombrie 2001.
Inculpatul a declarat apel și ulterior recurs prin intermediul apărătorilor (decizia nr. 146/16 mai 2002 Curții de APEL IAȘI și decizia nr. 1163/02 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, dreptul la apărare a inculpatului a fost asigurat în cauză prin audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale și parțial în faza de judecată în primă instanță având astfel cunoștință de existența și derularea procedurilor penale interne.
Prin urmare, soluția adoptată în cauză este temeinică și legală, apelul este nefondat și va fi respins conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" din Codul d e procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 235/10.04.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă condamnatul să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.06.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
04.07.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Cenușă Maria
