Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 83/R/2010
Ședința publică din 09 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței penale nr.124 din 18 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care contestatorul depune la dosar un set de acte, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției. Întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul contestatorului solicită dacă se va aprecia că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.461 pr.pen. admiterea contestației la executare. Contestatorul este nemulțumit de pedeapsa de 15 ani aplicată de instanțele din Ungaria, solicitând reducerea pedepsei potrivit dispozițiilor din legislația română. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe. Contestatorul pune în discuție o hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de Apel București, care a recunoscut o hotărâre pronunțată de autoritățile din Ungaria. Pedeapsa de 15 ani aplicată de autoritățile maghiare, recunoscută prin hotărârea Curții de Apel București, neatacată de contestator a intrat în autoritatea de lucru judecat, pedeapsa nu mai poate fi modificată.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că este nemulțumit că i s-a majorat pedeapsa de la 12 la 15 ani închisoare. Nu a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București pentru că nu a știut că se poate declara recurs și nici nu a fost prezent la B, când s-a judecat cauza.
CURTEA
Prin sentința penală nr.124 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare a pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2B 1017/2002/31 a Tribunalului Județului -, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. Bf I 175/2003/31 a Curții de Apel din - Ungaria, hotărâri judecătorești recunoscute prin sentința penală nr. 41/19.04.2005 a Curții de Apel București, formulată de petentul condamnat. fiul lui și, născut la data de 11 aprilie 1975, CNP - -, domiciliat în de M,- jud. M, deținut în Penitenciarul Bistrița.
S-a acordat av. suma de 100 lei cu titlu de onorariu, sumă ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Petentu-condamnat a fost obligat la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la stat, din care suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, petentul condamnat a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună modificarea pedepsei de 15 ani închisoare ce i-a fost aplicată de instanțele din Republica Ungaria, în sensul reducerii acesteia.
În motivarea contestației la executare petentul a arătat că prin hotărârea în discuție a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, pedeapsă din care a executat 8 ani închisoare, solicitând reducerea pedepsei, potrivit dispozițiilor penale din legislația românească.
Analizând contestația petentului prin prisma actelor și lucrărilor dosarului nr. 1300/2005 (-) al Curții de Apel București, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 41/19.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1300/2005 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 2B1017/2002/31 a Tribunalului județului - și a sentinței penale nr. Bf I 175/2003/31 a Curții de Apel din - Ungaria și transferarea condamnatului în România, pentru a continua executarea pedepsei de 15 ani închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 2B 1017/2002/31 a Tribunalului județului -, a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare cu regim penitenciar sever pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor, săvârșită din interes material, tâlhărie, violare de domiciliu și lipsire ilegală de libertate, prev. de art. 166 alin. 1 și 2 lit. "b", art. 175 alin. 1 și 3, art. 176 alin. 1, 2 și 4 și art. 321 alin. 1 din Codul penal ungar și că, această hotărâre a fost modificată prin sentința penală nr. Bf I 175/2003/31 a Curții de Apel în sensul majorării pedepsei aplicate condamnatului, la 15 ani închisoare.
Pe de altă parte, Curtea a reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de disp. art. 129 lit. "e" din Legea nr. 302/2004, faptele reținute în sarcina condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. "b" Cod penal, art. 189 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin. 1 și 2 lit. "d" și "e" Cod penal, iar condamnatul a fost de acord cu transferul într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Sentința de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine a rămas definitivă prin nerecurare motiv pentru care, în cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/4.05.2005.
Contestația la executare formulată de petentul-condamnat este neîntemeiată, motiv pentru care aceasta a fost respinsă ca atare, conform disp. art. 460 Cod procedură penală.
În fapt, petentul solicită o nouă recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine, cu consecința aplicării unor pedepse corespunzătoare faptelor incriminate de dispozițiile codului penal român, ceea ce nu este posibil pe calea contestației la executare.
Potrivit disp. art. 117-119 din Legea nr. 302/2004 recunoașterea hotărârilor penale străine se poate face la cererea statului străin, pe cale principală sau pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, în cauză nefiind realizată niciuna dintre aceste cerințe.
Pe de altă parte, în raport de persoana condamnatului s-a efectuat o recunoaștere a hotărârilor penale străine, pe cale principală, ocazie cu care acesta avea posibilitatea să solicite reducerea pedepselor potrivit dispozițiilor codului penal român.
În fine, este de observat că, deși prin hotărârile penale străine petentul a fost condamnat la o unică pedeapsă pentru toate cele patru infracțiuni deduse judecății - fără a se proceda la aplicarea unor pedepse distincte pentru fiecare faptă în parte pentru ca apoi acestea să fie contopite ca urmare a concursului real de infracțiuni - pedeapsa aplicată în final, de 15 ani închisoare, se încadrează între limitele de pedeapsă, stabilite de legiuitorul român pentru infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. "d" "e" Cod penal (15-20 ani închisoare).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună a executa doar pedeapsa de 12 ani închisoare la care a fost condamnat de prima instanță în Ungaria și nu 15 ani închisoare, cum s-a dispus prin hotărârea instanței de apel, respectiv Curtea de Apel din.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în mod corect tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea formula contestația la executare, nefiind incident cazul prev.de litera "d", respectiv o cauză de micșorare a pedepsei intervenită în cursul executării, întrucât hotărârea de condamnare rămasă definitivă la instanțele ungare a fost recunoscută prin sentința penală nr.41 din 19 aprilie 2005 de către Curtea de Apel București, odată cu dispoziția de transfer a condamnatului în vederea executării pedepsei în România, iar această hotărâre nu a fost atacată de condamnat.
Pe calea contestației la executare nu mai poate fi cenzurată hotărârea de condamnare emisă de o instanță din Ungaria și nici cea prin care s-a făcut recunoașterea acestei hotărâri, în cadrul acestei din urmă proceduri, analizându-se toate condițiile prevăzute de Legea nr.302/2004.
În consecință recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, născut la 11.04.1976, deținut în Penitenciarul Bistrița, împotriva sentinței penale nr. 124 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.CI/MB
16.02.2010/4ex.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Luminița Hanzer Iuliana Moldovan
