Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 85/
Ședința publică din 9 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 449/02.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul condamnat - în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
În baza art. 301cod pr. penală, curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de invocat.
Apărătorul recurentului condamnat, avocat arată că temeiul contestației fiind împiedicarea la executare, a formulat cerere de rejudecare după extrădare, cerere care a fost admisă, însă s-a declarat recurs cu termen la 15.02.2010, sens în care apreciază necesară atașarea acelui dosar.
Reprezentantul Parchetului arată că nu impune atașarea dosarului, fiind două instituții diferite.
Curtea apreciază că actele de la dosar sunt suficiente, sens în care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe, excepții de formulat, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, având în vedere că, prin admiterea trimiterii cauzei spre rejudecare, nu se mai pot produce efecte cu privire la executare, starea de detenție pentru hotărâre trimisă spre rejudecare nu mai poate subzista, iar instanța are posibilitatea de a aprecia asupra suspendării executării pedepsei. Calea extraordinară a revizuirii, în cazuri de erori grave, are ca scop înlăturarea judecății cu încălcarea dreptului la apărare, însă dispozițiile Legii 302/2004 - legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, au prioritate.
Astfel, reluarea procesului trebuie să aibă loc de la momentul investirii instanței, neexistând un text care să dea posibilitatea instanței de a se pronunța asupra suspendării executării pedepsei. Recurentul condamnat nu a fost în țară și nu a știut de proces, iar interesul judecării cauzei este respectarea dreptului la apărare. Totodată, instanța de fond nu a respectat condițiile legale privind menținerea măsurii arestării preventive, recurentul nu mai poate avea calitatea de condamnat, atâta timp cât cauza a trimisă spre rejudecare.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea contestației la executare, cu consecința punerii de îndată în libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, având în vedere că nu ne aflăm în situația admiterii în principiu, iar dispozițiile art. 461 lit. c cod pr. penală nu sunt aplicabile în instituția contestației la executare. Aceste aspecte vor fi învederate instanței de fond, cauza aflându-se în rejudecare, după extrădare la tribunal.
Apărătorul recurentului, în replică, arată că nu există admitere în principiu la rejudecarea după extrădare.
Recurentul petent arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită punerea în libertate.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 449/2.12.2009, Tribunalul Constanțaa respins contestația la executare formulată de petentul condamnat - - fiul lui și, născut la data de 20.03.1977, în orașul, jud. V, ca nefondată, în temeiul prevăzut de art. 460 al. 4 rap. la art. 461 lit. c cod pr. penală.
Totodată, în temeiul art. 192 al. 2 cod pr. penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 07.09.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr-, contestația la executare formulată de petentul condamnat -, privind sentința penală nr.203/03.05.2001 a acestei instanțe, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.298/30.09.2002, pentru pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată în lipsă.
În motivarea contestației, au fost invocate dispozițiile art.460 și art.461 alin.1 lit.c Cod de procedură penală, în sensul că în cursul executării hotărârii s-a ivit o împiedicare, decurgând din faptul că sentința penală de condamnare nu își mai produce efectele, ca urmare a admiterii cererii de rejudecare după extrădare, potrivit art.5221Cod de procedură penală.
În esență, se susține că hotărârea în baza căruia petentul a fost condamnat își pierde caracterul definitiv, ca urmare a admiterii cererii de rejudecare după extrădare, întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod de procedură penală, împrejurare care poate fi interpretată ca o împiedicare la executare, astfel încât mandatul de executare emis în baza acesteia nu mai poate constitui fundament al privării de libertate.
S-a mai arătat că persoana care formulează cererea de rejudecare după extrădare, pe calea admiterii acesteia, recapătă calitatea de inculpat în cauză, calitate care este incompatibilă cu aceea de condamnat în aceeași cauză, astfel încât executarea pedepsei trebuie să înceteze.
Această concluzie decurge din faptul că admiterea cererii de rejudecare după extrădare duce la concluzia că judecata inițială s-a făcut în condiții de nelegalitate, cu nerespectarea procedurii de citare și a dreptului la apărare, prin imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a se prezenta la proces și de a formula apărări în cauză.
Ca urmare, întrucât procedura de rejudecare după extrădare nu presupune parcurgerea unei faze de admitere în principiu, în raport de incidența prevederilor art.405 - 408 Cod de procedură penală, judecarea cauzei se face cu reluarea cercetării judecătoresti în fond, de la primul termen de judecată, ceea ce presupune inexistența unui temei pentru încarcerare, față de lipsa trimiterii la dispozițiile art.404, care ar lăsa deschisă posibilitatea suspendării executării.
Soluționând contestația la executare, Tribunalul a dispus atașarea dosarelor penale nr.60/2001 și nr- ale Tribunalului Constanța, precum și atașarea sentinței penale nr.347/23.09.2009 a aceleiași instanțe.
Din examinarea dosarului nr- al Tribunalului Constanța, instanța reține că o primă contestație la executare a fost formulată la data de 11.06.2009, însă, deși în conținutul acesteia se invocă împrejurări de fapt similare celor ce formează obiectul prezentei contestații, temeiul de drept invocat este unul diferit, fapt ce impune o analiză distinctă a acestuia.
Prin urmare, față de corespondentul temeiului juridic invocat, ca fiind cel prevăzut de art.461 lit.c Cod de procedură penală, în întreg contextul de împrejurări invocate ca temei de fapt al contestației, tribunalul constată că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la cele două cauze, întrucât deși obiectul cererilor este unul similar, analiza situației invocate și a efectelor produse asupra executării presupune un examen distinct, în raport de înțelesul noțiunii de "împiedicare la executare".
Pe fondul contestației la executare ce formează obiectul prezentei cauze, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, împrejurările susținute neputând fi asimilate unui incident de natura celui prevăzut de art.461 lit.c Cod de procedură penală.
Astfel, din actele dosarului rezultă că petentul - a fost condamnat în lipsă la pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în baza sentinței penale nr.203/03.05.2001 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3740/12.09.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis mandatul de executare nr.298/30.09.2002, iar ulterior mandatul european de arestare.
În baza acestuia din urmă mandat, condamnatul - a fost încarcerat la data de 17.01.2008, în vederea extrădării, iar în urma realizării procedurii extrădării condamnatul a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod de procedură penală, prin care solicita rejudecarea cauzei, întrucât procesul s-a derulat în lipsă, cu procedura nelegal îndeplinită, în acel interval de timp fiind încarcerat în Turcia.
Instanța, în dosarul penal nr- al Tribunalului Constanța, a admis, în principiu cererea privind rejudecarea cauzei, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se proceda la rejudecarea acesteia, cu garantarea drepturilor procesuale, prin încheierea din data de 04.06.2009.
Ulterior, prin sentința penală nr.347/23.09.2009 a Tribunalului Constanța cererea de rejudecare a fost respinsă ca neîntemeiată, însă prin decizia penală nr.97/05.11.2009 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost admis apelul condamnatului - și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța, fiind respinsă cererea de punere în libertate a condamnatului.
În motivarea cererii sale, petentul condamnat a apreciat că, odată admisă în principiu cererea de rejudecare a cauzei după extrădare, se impune și anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.203/03.05.2001 a Tribunalului Constanța, cu consecința punerii de îndată în libertate, deoarece această sentință și-ar pierde caracterul definitiv, iar câtă vreme argumentele petentului condamnat au fost acceptate, cauza urmează a fi rejudecată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și a regulilor prevăzute de lege, privind judecata în fond.
Evident, acest punct de vedere nu poate fi primit, dată fiind împrejurarea că dispozițiile art.5221Cod de procedură penală prevăd că, în cazul unei persoane extrădate ce a fost judecată și condamnată în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța care a judecat cauza în primă instanță, fiind aplicabile dispozițiile art.405-408 Cod de procedură penală, care vizează rejudecarea după admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În consecință, de vreme ce art.5221Cod de procedură penală nu face trimitere la dispozițiile art.403 din același cod, este evident că nu este deschisă nici posibilitatea suspendării executării hotărârii de condamnare, întrucât, pe de o parte, trimiterea nu privește dispozițiile art.404 Cod de procedură penală, iar pe de altă parte o interpretare extensivă a acestor dispoziții nu este posibilă, însăși denumirea marginală a textului făcând referire numai la măsurile ce se pot luadupă admiterea în principiu a cererii, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult, de vreme ce nici măcar în cazul revizuirii, după admiterea în principiu, nu se procedează, în mod automat, la o anulare a mandatului emis în baza sentinței a cărei revizuire se cere, ci eventual, conform art.404 Cod de procedură penală, se poate proceda la o suspendare motivată, în tot sau în parte, a executării hotărârii supuse revizuirii, cu atât mai mult o anulare a mandatului de executare nu este posibilă în cazul admiterii cererii de rejudecare după extrădare, în absența unui temei legal expres.
Posibilitatea anulării formelor de executare nu este prevăzută decât în cazul desființării unei hotărâri definitive sau a suspendării executării unei astfel de hotărâri după admiterea în principiu a unei căi extraordinare de atac, precum și în alte cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, așa cum este cazul apelului sau recursului declarat peste termen sau cu privire la care operează repunerea în termen.
În situația rejudecării după extrădare operează numai o reluare a judecății inițiale și nimic mai mult, hotărârea de condamnare, și, implicit, formele de executare rămânând în ființă, ceea ce înseamnă că petentul nu devine inculpat, ci își păstrează statutul de condamnat, iar mandatul de executare nu se transformă într-un mandat de arestare preventivă și, în nici un caz, nu încetează a ființa.
De altfel, făcând un paralelism cu instituția revizurii, și în cazul acestei căi extraordinare de atac, după admiterea în principiu, cel ce uzează de revizuire nu devine inculpat, iar executarea hotărârii nu se dispune în mod automat, astfel încât o soluție de admitere a contestației în cazul de față nu poate fi primită, în condițiile în care statutul condamnatului nu comportă modificări, iar în urma rejudecării cererea poate fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art.406 alin.4 Cod de procedură penală, fapt pentru care soluția de punere anticipată în libertate nu și-ar găsi justificarea.
Altfel spus, atâta timp cât nici un text de lege nu prevede o modalitate de anulare sau de suspendare a efectelor unei hotărâri judecătorești, considerată definitivă până la pronunțarea unei noi sentințe, moment la care există posibilitatea anulării primei hotărâri și pronunțării unei noi hotărâri de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, nu se poate accepta că sentința penală nr.203/2001 și-a pierdut efectele și, implicit, caracterul definitiv.
Pe cale de consecință, nu se poate accepta ideea cu privire la ivirea unei împiedicări la executarea hotărârii de condamnare, rezultând din admiterea cererii de rejudecare, deoarece aceasta din urmă procedura are menirea de a asigura garantarea drepturilor procesuale ale unei persoane judecate și condamnate în lipsă, iar nu de a conduce pe calea contestației la executare la anihilarea efectelor unei hotărâri definitive, în lipsa unor dispoziții legale exprese, atâta timp cât mandatul de executare s-a emis în baza unei asemenea hotărâri.
De altfel, cu o motivare asemănătoare, contestația la executare înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr- a fost respinsă ca nefondată, soluția devenind definitivă prin decizia penală nr.459/2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, prin care cererea de punere în libertate a condamnatului a fost respinsă.
În motivarea hotărârii instanței de control judiciar, la care ne raliem, se arată că rejudecarea prevăzută de art.5221Cod de procedură penală are natura juridică a unei căi extraodinare de atac, prevăzută de lege într-o situație premisă distinctă, iar declanșarea unei atare proceduri nu lipsește hotărârea de condamnare de caracterul definitiv și executoriu, suspendarea executării putând fi dispusă cel mult de către instanța investită cu soluționarea cererii de rejudecare, în considerarea unor principii generale de drept sau a unor temeiuri de lege ferenda, în condițiile art.404 din cod, nicidecum de o altă instanță, cum este cea investită cu soluționarea unei contestații la executare.
Împotriva sentinței penale nr. 449/2.12.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal condamnatul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul condamnat - a susținut că, odată cu rejudecarea cauzei după extrădare a intervenit o împiedicare la executarea hotărârii de condamnare, motivat de pierderea caracterului definitiv al acesteia și pe cale de consecință, efectele condamnării trebuie să înceteze.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și, urmare rejudecării, să se admită contestația la executare, să se anuleze mandatul nr. 298/2002 emis de Tribunalul Constanța și să se dispună punerea în libertate.
Examinând sentința penală nr. 449/2.12.2009 a Tribunalului Constanța, în lumina criticii din recursul condamnatului -, a probatoriului administrat, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856al. 3 cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 203/3.05.2001 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3740/12.09.2002 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, - a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, emițându-se mandatul de executare nr. 298/30.09.2002 de către Tribunalul Constanța.
Judecarea și condamnarea lui - s-a făcut în lipsa acestuia deoarece nu se afla pe teritoriul României și nu i se cunoștea domiciliul din străinătate.
După extrădarea din Italia, - a formulat, în temeiul prevăzut de art. 5221cod pr. penală, cerere de rejudecare a cauzei, pentru respectarea dreptului la apărare și asigurarea unui proces echitabil, cerere care a fost admisă, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Constanța pentru rejudecarea fondului.
În condițiile menționate, condamnatul - a formulat contestație la executarea pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 461 lit. c cod pr. penală, solicitând în esență, anularea mandatului de executare a pedepsei și punerea sa în libertate.
Așa cum a reținut și Tribunalul Constanța prin hotărârea recurată, procedura prevăzută de art. 5221cod pr. penală este una specială, de strictă interpretare și aplicare. Drept urmare, în mod temeinic și legal prima instanță a concluzionat că, în lipsa unor dispoziții exprese, care să prevadă posibilitatea anulării sau suspendării hotărârii definitive de condamnare, efectele acesteia nu încetează. Așa fiind, este evident că rejudecarea cauzei, în procedura prevăzută de art. 5221cod pr. penală, nu se constituie într-o cauză de împiedicare la executarea hotărârii definitive de condamnare și nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 461 lit. c cod pr. penală, contestația la executare este nefondată.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând netemeinicia criticii din recursul condamnatului -, dar și faptul că, în urma examinării din oficiu a hotărârii de fond nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Urmare respingerii recursului și potrivit prevederilor art. 192 al. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul - să plătească suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul - fiul lui și, născut la data de 20.03.1977, în orașul, jud. V, împotriva sentinței penale nr. 449/02.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.P.P.).
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
red.jud.fond.
red.jud.dec.-/2.04.2010
tehnodact. - 2 ex.
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian
