Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 923,-
DECIZ IA NR. 869
Ședința publică din data de 02 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Misterul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
A - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul inculpat G, fiul lui și, născut la 23.04.1951, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 710 din 18.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr-, prin care, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din 14.10.2009 a Tribunalului Prahova pe care a casat-o și în consecință au fost înlăturate dispozițiile de înlocuire a măsurii preventive privind pe inculpații G, fiul lui și, născut la 14.08.1967, fiul lui și, născut la 20.07.1967 și G, fiul lui și, născut la 23.04.1951, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsii țara.
În baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpați și s-a dispus menținerea acesteia față de fiecare inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul G, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales G, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat Gal uat legătura cu contestatorul inculpat G, după care, depune la dosar originalul cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene, întrucât această cerere a fost trimisă pe fax la termenul anterior.
Se comunică un exemplar și reprezentantului Ministerului Public, căruia i s-a acordat timpul necesar pentru a lua cunoștință.
Avocat G, având cuvântul pentru contestatorul inculpat G, arătă că cererea de sesizare a Curții de Justiției a Comunităților Europene vizează incompatibilitatea dreptului penal și procesual penal cu legislația comunitară și internațională, potrivit căreia odată cu aderarea României la Uniunea Europeană se aplică preponderent și obligatoriu normele dreptului comunitar și internațional.
Consideră că, din păcate, legiuitorul român deși face eforturi deosebite de circa 20 de ani nu a reușit să reformeze justiția, confuzia existând în prezent.
Apreciază că situația contestatorului inculpat se datorează acestor norme de drept naționale incompatibile cu normele de drept comunitar și internațional și care au condus la o astfel de situație, potrivit căreia o persoană să fie ținută în arest preventiv de circa 8 luni.
Consideră că nu are la îndemână un instrument al dreptului național care să permită o judecată dreaptă, o apreciere obiectivă a situației arestului preventiv atât timp cât normele de drept național sunt confuze.
În acest sens face vorbire de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, des invocată de reprezentații Ministerului Public, pentru arestarea unei persoane.
Arată că în spatele sintagmei "pericol public" se lasă loc ca o persoană să fie arestată "sine die" fără a exista ulterior, potrivit dreptului național, posibilitatea să fie reformată o asemenea hotărâre.
Susține că odată ce o instanță judecătorească printr-o hotărâre judecătorească califică o persoană ca reprezentând un pericol pentru ordinea publică, o evaluare subiectivă, practic nu se mai poate reforma o asemenea apreciere.
În opinia sa, o asemenea anatemă nu mai poate fi ridicată, nemaiputând interveni nimic în conduita unei persoane arestate care să poată conduce la o altă concluzie, în sensul că acele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai există.
O altă problemă pe care înțelege să o ridice în fața instanței sunt dispozițiile art. 300- 301 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 160/b Cod procedură penală referitoare la aprecierea asupra stării de arest a inculpatului în cursul judecății.
Arată că instanța este investită cu o cerere prin care se contestă că a intervenit un incident în arestarea preventivă și să se constate această stare de legalitate, iar pentru ca instanța să verifice starea de legalitate a arestului preventiv a trebuit să se raporteze la o normă a dreptului național, iar aceasta, în aprecierea sa, nu este compatibilă cu drepturile și garanțiile procesuale ale unui cetățean al Uniunii Europene.
Susține că s-a formulat contestația la executare pentru a se verifica legalitatea arestului preventiv a inculpatului
Arată că, având în vedere jurisprudența acestei Curți, a formulat o asemenea cerere, întrucât potrivit competenței pe care o are Curtea, poate să decidă în mod preliminar asupra validității și compatibilității naționale asupra 360 și urm. cu normele dreptului comunitar și internațional astfel cum sunt reglementate prin Tratatul d l Maastricht la care România este parte și la care s-a obligat ca imediat după aderare să procedeze la compatibilizare.
Face constatarea potrivit căreia statul român de circa trei ani de zile nu a întreprins niciun demers, menținând aceleași norme rigide potrivit cărora o persoană arestată poate fi ținută în stare de arest "sine die" fără să poată fi verificată legalitatea arestului preventiv, întrucât legislația națională nu permite supunerea spre atenție și judecății situația în care se află inculpatul.
Solicită să se constate că inculpatul se află în arest preventiv de circa 8 luni de zile și nu există premisele unei reformări a situației sale față de jurisprudența din această cauză.
De asemenea, solicită să se constate că în cauză au fost pronunțate hotărâri judecătorești de menținere a stării de arest preventiv, sens în care a invocat și incompatibilitatea normei de drept, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 160/ b Cod procedură penală, art. 300 Cod procedură penală, art. 300/1 Cod procedură penală cu normele și garanțiile procesuale pe care le are inculpatul în calitate de cetățean european, potrivit disp. art. 5 și urm. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Susține că la dosar au fost aduse probe insurmontabile că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, respectiv peste cinci sute de declarații ale unor persoane respectabile, care au arătat că nu se simt în pericol prin cercetarea acestuia în stare de libertate și peste care instanța trecut foarte ușor.
Mai subliniază că numai în ceea ce îl privește pe inculpatul G s-a menținut starea de arest preventiv, deși în alte sute de dosare instrumentate de A, cauze ce privesc demnitari cercetați pentru fapte de corupție, cu prejudicii de sute de milioane euro, sunt în continuare în funcție și nu a fost luată măsura arestării preventive.
Susține că a fost obligat să formuleze această cerere întrucât din cauza procedurilor dreptului intern inculpatul stă în arest preventiv și în mod sistematic cererile de punere în libertate au fost respinse ca inadmisibile, considerându-se că dreptul național nu îi dă dreptul să se plângă în fața unui judecător imparțial și independent.
Mai arată că deși au trecut circa 8 luni de zile nici măcar nu s-a procedat la regularizarea actului de sesizare și până va începe cercetarea judecătorească consideră că va mai trece ceva timp, și în opinia sa singurul remediu pentru a reforma aceste norme de drept este instrumentul care îl are la îndemână, este cererea de sesizare Curții de Justiție a Comunităților Europene, singura în măsură să impună statului român, potrivit Tratatului d e l Maastricht, să procedeze la reformarea sistemului judiciar, la reformarea dreptului substanțial și procesual penal astfel încât inculpatul să poată fi judecat așa cum prevăd disp. art. 5 și urm. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, într-un timp rezonabil și în mod echitabil.
În opina sa, legea penală este confuză și neclară și nu ține seama de predictibilitate și compatibilitate.
Consideră că cererea formulată este îndreptățită, întemeiată în drept pe dispozițiile Tratatului d l Maastricht dar și pe Constituția Europeană care a intrat în vigoare la 01.12.2009 și care obligă statele să e conformeze.
În opinia sa, dispozițiile art. 5 și urm. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale înfrâng disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală și toate celelalte dispoziții la care s-a făcut referire anterior.
De asemenea, arată că înțelege să critice Codul Penal, Codul d e procedură penală, OUG nr. 43/2002 cu modificările ulterioare.
Curtea, urmează a se pronunța asupra cererii de sesizare Curții de Justiție a Comunităților Europene și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației în anulare.
Avocat G, având cuvântul pentru contestatorul inculpat G, arată că dreptul oricărei persoane este de a se prezenta în fața unei instanțe de judecată imparțială, care să judece cererea independent de existența unei norme de drept naționale, respectiv art. 20, art. 21, art. 148, 154 din Constituția României reglementează strict situația dreptului românesc, întrucât legiuitorul constituant a anticipat un vid legislativ odată cu aderarea la tratatele la care s-a făcut referire anterior și pentru a acoperi acest vid legislativ, deoarece nu reușește să reformeze dreptul substanțial și dreptul procesual penal, s-a dat dreptul judecătorului, instituind în același timp și obligația, dreptul de a judeca toate pricinile plecându-se de la principiului preeminenței dreptului comunitar internațional.
În acest sens, a făcut referire la disp. art. 5 și urm din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, singurul temei clar care poate conduce la examinarea cererii contestatorului inculpat
Mai arată că potrivit disp. art. 460 și urm. Cod procedură penală, aceasta este o cerere posibilă, care reglementează numai cererile în materia contestațiilor cu referire la situația unei persoane condamnată definitiv, apreciază că inculpatul se află în această situație, deoarece decizia de menținere este o veritabilă hotărâre de condamnare, apreciind că disp. 461 lit. c cod procedură penală sunt incidente în cauză.
Mai arată că, pentru a fi eliminată din poziția procesuală a reprezentantului parchetului, care va solicita incontestabil să se constate cererea ca fiind inadmisibilă, a invocat norma de drept procesual penală anterioară.
Susține că există două hotărâri judecătorești contradictorii, situație în opinia sa fără precedent, în care cu privire la aceeași situație o instanță pronunță o hotărâre de menținere, iar alta, ulterior, se pronunță în alt sens, în cel de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciind că îi profită inculpatului cea de-a două hotărâre, respectiv nr. 755 din 23.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr-, respectiv cea de punere în stare de libertate.
Ministerul Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației la executare ca fiind inadmisibilă, având în vedere că potrivit disp. art. 461 lit. b Cod procedură penală nu există posibilitatea formulării acestei căi de atac, în timpul judecării unei persoane, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Contestatorul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că este contrariat de faptul că există șase încheieri pronunțate de tribunal, de judecare în stare de libertate, hotărâri ce apoi au fost casate, motiv pentru care se află tot în stare de arest.
Mai arată faptul că, nu înțelege motivul pentru care de circa 5 luni de zile nu s-a încercat măcar a se lua declarații inculpaților și martorilor din prezenta cauză, fapt ce îi dă mult de gândit.
De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței sub nr. 923,- inculpatul Gaf ormulat contestație privind executarea deciziei penale nr. 710 din 18.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 60 de zile în condiții de evidentă nelegalitate.
În motivarea acestei contestații a precizat că la data de 16.10.2009 măsura arestării preventive a încetat de drept.
Contestația fost întemeiată pe dispoziții art. 5 și 6 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale și art. 461 lit. c din Codul d e procedură penală.
La data de 25.11.2009 contestatorul a depus la dosar o cerere prin care solicita sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene pentru ca aceasta să decidă în mod preliminar asupra validității și conformității prevederilor din legislația penală și procesual penală română cu prevederile Tratatului Uniunii Europene.
În motivarea acestei cereri a susținut inculpatul că prevederile din legislația română ce reglementează arestarea preventivă sunt legiferate de așa manieră încât se poate ca această măsură să fie menținută o perioadă îndelungată de timp fără i se putea da prilejul inculpatului să poată solicita punerea sa în libertate, așa cum ar fi cazul și în prezenta speță, în care dacă această contestație s-ar soluționa conform legii române ar fi respinsă ca inadmisibilă.
Analizând prezenta contestație dar și cererea formulată Curtea consideră că ambele sunt neîntemeiate, astfel cum se va arăta în continuare.
Referitor la cererea privind sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene se constată că în speța de față este vorba despre o contestația privind executarea unei hotărâri judecătorești, contestație care conform disp. art. 460 și art. 461 Cod procedură penală nu are ca obiect verificări asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive, aceste verificări efectuându-se pe parcursul procesului penal în temeiul altor texte de lege.
Pe de altă parte, deși astfel cum este formulată această cerere s-ar putea dezvolta destul de mult acest aspect, totuși pentru că prezenta este o hotărâre judecătorească în esență, Curtea din practica Curții de Justiție a Comunităților Europene constată că atunci când aceasta din urmă soluționează o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare ea se pronunță în sensul interpretării sau stabilirii validității dreptului comunitar iar nu a legilor sau reglementărilor naționale (vezi în acest sens Hotărârea CJCE din 30.04.1986, C 209-213/84, ).
Revenind la contestația la executare ce a făcut obiectul principal al prezentului dosar se observă că aceasta este formulată împotriva unei decizii a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a admis recursul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Ploiești și s-a menținut măsura arestării preventive printre altele și a inculpatului
Această contestație este întemeiată cum s-a arătat mai sus pe prevederile art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedură penală ce face trimitere la o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.
Încetarea de drept a măsurii arestării preventive despre care a făcut vorbire contestatorul a mai fost invocată de acesta în dosarul nr- al Tribunalului Prahova și soluționat definitiv prin decizia penală nr. 771 din 02.11.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care ambele instanțe au constatat că această încetare de drept nu a operat.
Se constată așadar că inculpatul a mai invocat în fața instanțelor acest așa zis incident privind executarea decizie penală nr. 710 din 18.10.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cerere care a fost respinsă ca nefondată, definitiv, astfel cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere că alte aspecte privind nelămurirea deciziei contestate sau o împiedicare la executarea acesteia nu au mai fost amintite, Curtea consideră că prezenta contestație la executare nu este fondată urmând să fie respinsă cu această motivație în temeiul art. 460 și art. 461 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la 23.04.1951, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Respinge contestația la executare împotriva deciziei penale nr. 710 din 18.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Obligă inculpatul al 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
4 ex/07.12.2009
Red. /Tehnored.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
