Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 90/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 645/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.90/F
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat, personal, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Galați și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învedereazăatașareanr- și nr- ale Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (în care au fost pronunțate Sentințele penale nr.94 din data de 17 mai 2007 și respectiv nr.15 din data de 22 ianuarie 2008).
Condamnatul contestator depuse la dosar un memoriu și copie de pe traducerea legalizată a unui act privitor la perioada în care acesta a lucrat în Penitenciarul.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației la executare.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul de a se dispune contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare, în conformitate cu dispozițiile art.461 lit.c și d rap. la art.460 alin.6 din Codul d e procedură penală și cu prevederile art.34 lit.b din Codul penal și, în consecință, emiterea unui nou mandat, în baza căruia condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. Arată că instanța din Regatul Belgiei a dispus condamnarea contestatorului la două pedepse distincte, fapt nepermis de legislația statului român.
Totodată, învederează că, pe parcursul executării pedepsei în străinătate, condamnatul a muncit, conform înscrisului depus la dosar, motiv pentru care apreciază că se impune scăderea din pedeapsa de 6 ani închisoare a perioadei astfel executate.
Concluzionând, solicită admiterea contestației la executare, contopirea pedepselor, scăderea din pedeapsa rezultantă a perioadei cât condamnatul a muncit și liberarea condiționată a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației la executare, ca fiind nefondată.
În ceea ce privește contopirea pedepselor, arată că sistemul cumulului juridic aplicat de către autoritățile judiciare belgiene nu intră sub incidența dispozițiilor legale interne privind conversiunea pedepsei, care se poate realiza numai în cazul când felul ori durata pedepsei stabilite de către instanța străină este incompatibilă cu legislația română. Acest aspect a fost analizat, de altfel, și cu ocazia pronunțării Sentinței penale nr.15 din data de 22 ianuarie 2008, prin care s-a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei cumulate de 11 ani închisoare. De la acel moment și până în prezent, nu a intervenit nicio modificare legislativă, care să atragă incompatibilitatea felului și duratei pedepsei stabilite de către instanța belgiană cu legislația română, ulterior realizării transferului condamnatului.
În ceea ce privește împrejurarea că acesta a muncit în penitenciarul străin, arată că munca depusă are relevanță numai în momentul în care se va întocmi o propunere de liberare condiționată, la stabilirea fracției de pedeapsă ce trebuie executată, potrivit legii, pentru acordarea acestui beneficiu. Aspectul invocat nu are însă nicio relevanță în prezenta cauză, întrucât instanța Curții de Apel este învestită cu o cerere de conversiune a pedepsei, iar nicidecum cu o cerere de liberare condiționată, care, potrivit legii, urmează o altă procedură și atrage competența altei instanțe.
În consecință, arată că, la acest moment procesual, nu se poate discuta prin prisma aspectelor invocate de către apărare.
Concluzionând, întrucât cererea contestatorului condamnat de aplicare a sistemului cumulului juridic, iar nu a sistemului cumulului aritmetic, nu intră sub incidența dispozițiilor privitoare la conversiunea pedepsei, strict reglementată de Legea nr.302/2004, solicită respingerea contestației la executare ce face obiectul judecății, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Contestatorul condamnat, personal, având ultimul cuvânt, solicită contopirea pedepselor și dispunerea executării pedepsei celei mai grele. Se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Galați la data de 07 iulie 2008, astfel cum a precizată în scris la data de 10 decembrie 2008 și ulterior susținută oral și în fața acestei instanțe, condamnatul (la momentul formulării cererii deținut în Penitenciarul Rahova ) a solicitat ca, pe calea contestației la executare, să se dispună contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.GE/17.68.-/02 din data de 11 aprilie 2005 Curții de Apel din Gent (Regatul Belgiei), recunoscută prin Sentința penală nr.15 din data de 22 ianuarie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, aplicându-se dispozițiile din legea română privitoare la concursul de infracțiuni, prin conversiunea condamnării pronunțate în străinătate în raport cu aceste dispoziții și, astfel, să fie stabilită spre executare pedeapsa cea mai grea.
Prin Sentința penală nr.6 din data de 07 ianuarie 2009, Judecătoria Galați, reținând incidența în speță a dispozițiilor art.461 alin.1 lit.c rap. la art.461 alin.2 teza finală din Codul d e procedură penală, a declinat competența de soluționare a cererii condamnatului în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, ca instanță de executare, pe rolul acesteia cauza fiind înregistrată la data de 23 martie 2009.
În vederea judecării acestei cereri, au fost atașate Dosarele nr- și nr- ale Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (în care au fost pronunțate Sentințele penale nr.94 din data de 17 mai 2007 și respectiv nr.15 din data de 22 ianuarie 2008).
Cu ocazia dezbaterilor asupra contestației la executare, condamnatul a solicitat, pe lângă contopirea pedepselor, și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei cât a muncit în Penitenciarul, conform înscrisului eliberat de administrația acelui penitenciar și, totodată, dispunerea liberării sale condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fiind nefondată contestația la executare cu care a fost sesizată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.94 din data de 17 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă această instanță, a recunoscut Sentința penală nr.GE/17.68.-/02 din data de 11 aprilie 2005 Curții de Apel din Gent (Regatul Belgiei), prin care cetățeanul român a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare și a dispus transferul acestuia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani închisoare, din care a fost dedusă perioada executată, începând cu data de 16 aprilie 2003 și până la zi.
Prin Decizia nr.5267 din data de 06 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul condamnatului, a casat în întregime sentința anterior menționată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că aceasta nu a motivat aplicarea dispozițiilor art.145 din Legea nr.302/2004, în baza cărora a optat pentru dispunerea continuării executării unei pedepse cumulate, deși faptele comise de condamnat se află în concurs.
În rejudecare, prin Sentința penală nr.15 din data de 22 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a admis din nou sesizarea Parchetului de pe lângă această instanță, a recunoscut Sentința penală nr.GE/17.68.-/02 din data de 11 aprilie 2005 Curții de Apel din Gent (Regatul Belgiei), în baza art.145 din Legea nr.302/2004 a dispus continuarea în România a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin hotărârea respectivă condamnatului și a dedus din acea pedeapsă perioada executată, începând cu data de 16 aprilie 2003 și până la zi.
Această din urmă sentință nu a mai fost contestată de către condamnat, rămânând astfel definitivă prin nerecurare la data de 25 februarie 2008, când a și fost emis nr.20/2008, în vederea punerii în executare a pedepsei de 11 ani închisoare.
În considerentele acestei sentințe, se menționează explicit că instanța a optat pentru"continuarea executării pedepsei", conform art.145 din Legea nr.302/2004, în considerarea faptului că, potrivit art.144 lit.a din aceeași lege, "este obligată să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare".
De asemenea, se menționează că, în speță,"conversia condamnării nu poate fi aplicată", întrucât, conform art.146 din Legea nr.302/2004,"felul pedepsei sau durata acesteia nu este incompatibilă cu legislația română", în condițiile în care pedeapsa de 11 ani închisoare se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute și în Codul penal român cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea cetățeanului român de către instanța belgiană.
În sfârșit, se menționează că"o eventuală analiză a modului de calcul al pedepselor în Belgia excede competenței de judecată a Curții de APEL BUCUREȘTI, putând aduce încălcare autorității de lucru judecat".
Prezenta cerere a condamnatului, prin care se solicită contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare, stabilite de către instanța belgiană, în considerarea faptului că acestea au fost aplicate pentru infracțiuni concurente, nu poate fi primită, întrucât, în primul rând, dispunându-se în sensul menționat, s-ar aduce atingere în mod nepermis autorității de lucru judecat a Sentinței penale nr.15 din data de 22 ianuarie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, prin care s-a dispus continuarea executării în România a pedepsei cumulate de 11 ani închisoare, astfel cum a fost calculată de către autoritățile judiciare belgiene, în condițiile art.145 din Legea nr.302/2004, fără ca, de la pronunțarea sentinței respective și până în prezent, să fi intervenit modificări legislative care să permită un alt mod de stabilire a pedepsei supuse executării.
În al doilea rând, potrivit art.449 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, o pedeapsă definitiv aplicată poate fi modificată în faza de executare a acesteia numai dată se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive decât cea prin care a fost stabilită, existența unui concurs de infracțiuni.
Or, în speță, pedeapsa de 11 ani închisoare - stabilită spre executare de către autoritățile judiciare belgiene și recunoscută ca atare de către instanța judecătorească română, la momentul când a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării acesteia - a fost aplicată pentru infracțiuni concurente judecate în aceeași cauză, pentru care s-a pronunțat o hotărâre unică de condamnare, fără ca, în faza de executare, ulterioară realizării transferului, să se constate existența vreunei hotărâri definitive distincte de condamnare, pentru alte infracțiuni concurente, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.449 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
În al treilea rând, conform art.146 alin.1 și 3 din Legea nr.302/2004, schimbarea condamnării, prin conversiune, fie și după transferul persoanei condamnate, poate avea loc numai dacă felul pedepsei aplicate în străinătate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română.
Curtea constată, ca situație premisă a examinării aspectului anterior menționat, că singurele elemente pe care legea le are în vedere, atunci când permite verificarea compatibilității pedepsei aplicate în străinătate cu legislația română, sunt felul și durata pedepsei.
Or, prin prisma acestor elemente, pedeapsa stabilită spre executare de către autoritățile judiciare belgiene nu este incompatibilă cu legislația română.
În acest sens, Curtea observă că, în art.53 pct.1 lit.b din Codul penal, legea română prevede o pedeapsă de același fel cu cea aplicată în Regatul Belgiei, respectiv închisoarea.
Totodată, Curtea observă că, prin hotărârea de condamnare pronunțată de către instanța belgiană (astfel cum a fost recunoscută în România), s-a reținut săvârșirea de către condamnat, în perioada septembrie 2002 - aprilie 2003, 8 fapte de furt prin violență sau amenințare, prin efracție, pe timpul nopții, de către două sau mai multe persoane, a 122 de fapte de furt surprins în flagrant delict, prin violență sau amenințare, prin efracție, escaladare sau folosind chei false, a 7 fapte de furt simplu, a 29 de fapte de tentativă la furt prin efracție, escaladare sau folosind chei false, a 2 fapte de tentativă la furt, a 5 fapte de furt, a 11 fapte de amenințare prin gesturi sau simboluri și a 4 fapte de distrugere (fapte de a căror constatare instanța română este ținută în mod absolut, potrivit art.146 alin.2 lit.a din Legea nr.302/2004).
Prin Sentința penală nr.15 din data de 22 ianuarie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că faptele respective au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat și distrugere, prevăzute de art.208 alin.1, 4 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.217 alin.1 din Codul penal, cea dintâi fiind pedepsită, conform legii române, cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Prin urmare, condamnatului i se putea aplica, și potrivit legii penale române, pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită spre executare de către autoritățile judiciare belgiene, motiv pentru care se constată că atât felul pedepsei dispuse în străinătate, cât și durata acesteia sunt perfect compatibile cu legislația penală română, ceea ce exclude, din punct de vedere legal, opțiunea conversiunii condamnării, conform art.146 alin.1 din Legea nr.302/2004.
Cu privire la perioada cât condamnatul a muncit în penitenciarul din străinătate, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală, de altfel nici invocată de apărare, care să permită deducerea acesteia din pedeapsa închisorii. De perioada respectivă, considerată într-adevăr potrivit legii române ca executată pe baza muncii prestate, se va ține seama însă la calculul fracției de pedeapsă care permite acordarea beneficiului liberării condiționate, conform art.59 alin.1 și 2 din Codul penal.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune liberarea condiționată a condamnatului, formulată pentru prima dată abia cu ocazia dezbaterilor în considerarea stabilirii spre executare a pedepsei celei mai grele, Curtea constată că această instanță nu a fost legal sesizată cu o astfel de cerere, care trebuie să parcurgă în prealabil o procedură distinctă, reglementată de art.450 din Codul d e procedură penală și de art.77 din Legea nr.275/2006 (privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal) și este exclusiv de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația la executare dedusă judecății, obligându-l pe contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat (fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1978 în municipiul G, CNP -) cu privire la punerea în executare a Sentinței penale nr.15 din data de 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în Dosarul nr- (rămasă definitivă prin nerecurare).
Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru contestatorul condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. jud.
Ex.3 / 23.04.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
