Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 25/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 168 C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 25
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, domiciliat în com., sat, nr. 2396, jud. S, împotriva sentinței penale nr. 340 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 340 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea de restituire bunuri formulată de petentul și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 24 aprilie 2008 s-a dispus indisponibilizarea, în vederea confiscării speciale, de la inculpatul, a autoturismului marca VW cu număr de identificare -, înmatriculat sub numărul -, pe numele lui, reținându-se că acest autovehicul a fost folosit de inculpat la săvârșirea actelor materiale de trafic de migranți din 15/16.01.2008 și 25/26.01.2008.
În aceeași ordonanță s-a reținut că autoturismul anterior menționat a intrat în proprietatea inculpatului, prin contractul de vânzare-cumpărare din 25.10.2007.
Acest ultim aspect a fost confirmat și de petentul, care arată în cuprinsul cererii sale, că a încheiat cu inculpatul un contract de vânzare-cumpărare pe formular tipizat, dar că autoturismul a rămas în proprietatea sa, deoarece nu i s-a mai plătit prețul.
Instanța apreciază însă că transferul dreptului de proprietate al autoturismului a avut loc la data de 25.10.2007, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar faptul că inculpatul nu și-a mai îndeplinit ulterior obligația de plată a prețului, era motiv de rezoluțiune a contractului pe cale judecătorească, în lipsa unui pact comisoriu expres, însă petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
O dovadă în plus a transmiterii dreptului de proprietate o constituie și predarea posesiei bunului către cumpărător, acesta din urmă folosind autoturismul în litigiu la comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Faptul că ulterior cumpărătorul nu s-a mai prezentat la organele abilitate pentru a îndeplini formalitățile de radiere și înmatriculare a autoturismului pe numele său, nu poate duce la concluzia că dreptul de proprietate al autovehiculului nu a fost transmis. Persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare este prezumată a fi proprietarul autoturismului până la dovada contrară, care s-a făcut în cauză cu contractul de vânzare-cumpărare din 25.10.2007.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că el este proprietarul autoturismului marca VW cu număr de înmatriculare -, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare depus în copie.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 25.10.2007, petentul a transmis dreptul de proprietate al autoturismului marca VW cu număr de înmatriculare - numitului. Acesta din urmă confirmă, în declarația din data de 23.04.2008 aflată în dosarul nr. 68D/P/2007, vol. III, fila 107, că autoturismul l-a cumpărat de la și chiar l-a închiriat numitului pentru a merge în Italia, cu aproximativ 3 luni în urmă (față de data declarației).
Pentru valabilitatea unui contract de vânzare-cumpărare privind un autoturism nu este obligatorie încheierea contractului în formă solemnă, ci este suficientă încheierea unui act sub semnătură privată.
Neprezentarea părților la organele abilitate pentru radierea autoturismului de pe numele vânzătorului și înmatricularea pe numele cumpărătorului nu produce efecte asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că petentul nu a făcut dovada rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, pe cale judecătorească, iar prin acțiunea întemeiată pe disp. art. 168 Cod procedură penală nu se poate dispune rezoluțiunea acestuia pentru motivele indicate, respectiv neplata prețului stabilit.
Cum în conformitate cu actele depuse la dosar dreptul de proprietate al autoturismului aparține numitului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în com., sat, nr. 2396, jud. S, împotriva sentinței penale nr. 340 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava și-l obligă pe recurentul-contestator să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/21.01.2009
Jud. fond -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
