Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 38/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 38/
Ședința nepublică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 330/A/26.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- ( sentința penală nr. 116 din 19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- -nr. format vechi 1259/P/2006 ), privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 15.04.1972 în com., jud.G, domiciliat în G,-, jud.G, CNP--).
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 13.01.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului,prin consilier juridic, în baza delegației nr. 5720/17.12.2008,lipsă fiind intimata parte vătămată - și reprezentanta sa legală - ().
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. depune la dosar o copie hotărârii de divorț a părților - sentința civilă nr. 487/26.01.2006 a Judecătoriei Galați.
Curtea, având în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză, pune în discuție declararea ședinței nepublice.
Reprezentanta Ministerului Public este de acord.
Apărătorul inculpatului intimat este de acord.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art.70 Cod pr.penală, potrivit cărora are dreptul să dea declarații,dar și dreptul să nu dea declarații, deoarece tot ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul a fost de acord să de declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază nelegală hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel, motiv pentru care solicită casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.202 al.2 Cod penal. Consideră că infracțiunea a fost comisă în modalitatea descrisă în rechizitoriu și că la aprecierea existenței faptei trebuie avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate care a descris în mod detaliat în ce a constat infracțiunea cu care a fost sesizată instanța de judecată.
În ceea ce privește poziția oscilantă a părții vătămate minore, în raport cu care s-au făcut discuții pe parcursul procesului penal, urmează a se avea în vedere inclusiv ultima declarație pe care aceasta dat - o în fața instanței de recurs în prezența unui psiholog, ocazie cu care a indicat care a fost motivul pentru care în declarațiile sale s-au regăsit aceste oscilații, precizând că modificarea susținerilor din cursul urmăririi penale s-a datorat sugestiei inculpatului care i-a explicat că dacă ar fi arestat s-ar afla în situația de a nu mai putea achita pensia de întreținere. Având în vedere tocmai această motivare, consideră că susținerile pe care inculpatul le-a făcut azi în fața instanței de judecată nu au caracter logic, în condițiile în care și partea vătămată și mama acesteia sunt conștiente de consecințele unei pedepse privative de libertate la care este expus inculpatul, ca urmare a procesului penal în derulare.
Are de asemenea în vedere declarația mamei părții vătămate - - căreia partea vătămată i-a povestit imediat după săvârșirea faptei despre condițiile în care aceasta s-a comis și de asemenea, are în vedere în mod esențial declarațiile unor persoane care au cunoștință despre săvârșirea infracțiunii nu de la partea vătămată a cărei declarație poate fi interpretată ca subiectivă, ci chiar de la inculpat, pentru că l-au întrebat pe acesta dacă este adevărat și în ce context s-au întâmplat aceste lucruri, iar inculpatul, prin susținerile pe care le-a făcut în fața acestor persoane a confirmat că aspectele sesizate de către partea vătămată sunt reale.
Are în vedere declarația mamei - - care susține că l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, acesta răspunzând " sigur că o să-ți spună fata, dar am crezut că ești tu ", cât și declarațiile martorilor și, precizând că în cursul unei discuții pe care a avut-o cu inculpatul și la care erau prezenți și părinții acestuia, precum și, l-au întrebat de ce a procedat astfel, iar acesta a răspuns că a greșit și îi pare rău de cele întâmplate, declarație care echivalează cu o recunoaștere în fața acestei persoane și de asemenea, declarația martorei, prin care se confirmă aceleași aspecte.
Totodată, martorul este o persoană care are cunoștință despre aceste detalii de la partea vătămată, iar martorul - fratele părții vătămate, cunoaște, de asemenea cele întâmplate de la partea vătămată.
Apreciază că aceste mijloace de probă constând în declarația unor persoane care au aflat de la partea vătămată sau de la inculpat despre comiterea faptei se coroborează și cu împrejurarea că, supus fiind tehnicii poligraf, s-a constatat comportamentul simulat al inculpatului la întrebările relevante cauzei și în consecință solicită ca prin coroborarea acestor mijloace de probă să se constate că fapta sesizată există și a fost comisă de inculpat și a se proceda conform celor solicitate.
Apărătorul inculpatului arată că dacă vorbele nu ar fi prea mari, ceea ce se întâmplă inculpatului se poate spune, păstrând proporțiile, că este o adevărată "saga" a familiei. De câțiva ani buni se tot plimbă prin tribunale, merg pe la polițe, nu se înțeleg și până la urmă se pare că datorită acestei atitudini va avea de suferit toată lumea, fiindcă, în măsura în care inculpatul ajunge în închisoare, așa cum dorește Parchetul, sau rămâne achitat, cum a hotărât tribunalul, este o chestiune aproape de hazard. Când zice hazard nu se referă în mod evident la hotărârea ce se va pronunța, ci la înșiruirea și la cronologia și la împletirea de fapte și de întâmplări din această cauză.
Este clar că între și fosta lui soție au existat neînțelegeri și atunci când acestea răbufneau, soția mergea și făcea plângere la poliție, când lucrurile mergeau bine și era relativă liniște și acalmie, soția se ducea la poliție și vroia să își retragă plângerea, dar cei de acolo nu mai primeau cererea, pentru că se înregistrase dosarul penal și pentru asemenea infracțiune nu opera retragerea plângerii.
Când se ajungea în instanță, datorită faptului că era bine și era liniște și pensia venea la timp, mama părții vătămate arăta că lucrurile nu s-au petrecut așa cum fuseseră arătate în rechizitoriu. Când se întâmpla iarăși ca să întârzie cu plata pensiei și poate și alte perioade ale timpului în care mama părții vătămate avea o doză de nemulțumire, iarăși se schimbau declarațiile, se spunea că în realitate inculpatul a comis fapta pentru care este acuzat.
Toată această întorsătură de evenimente a determinat pe bună dreptate TRIBUNALUL GALAȚI să aprecieze că în dosar nu sunt probe certe de vinovăție în ceea ce îl privește pe numitul.
Situația de fapt se cunoaște, ea poate fi relatată fără reticențe, deoarece se face într-o ședință nepublică. Se spune, conform hotărârii inițiale de condamnare care a fost desființată ulterior, inculpatul fiind achitat, că în ziua de 18.02.2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, în timp ce se afla în pat cu toți cei trei copii ai săi, inculpatul ar fi luat mâna părții vătămate -, și i-ar fi introdus-o în lenjeria lui intimă, ocazie cu care se presupune că au fost atinse organele sale genitale. Aceasta este speța. Aceasta a fost plângerea făcută la poliție pe data de 11.03.2005. Adică, mama fetiței află pe 18.02. 2005, seara, despre cele întâmplate, dar se duce să depună plângere la poliție după aproape o lună de zile, pe 11.03.2005. Când este întrebată de magistratul instanței de fond cum se explică acest interval între săvârșirea pretinsei fapte și depunerea plângerii, ea spune că de fapt a vrut să se răzbune pe inculpat, că lucrurile nu s-au întâmplat așa, că au fost în pat, dar că fetița nu i-a spus că el i-ar fi pus mânuța în lenjeria intimă, că de fapt au stat într-un mod obișnuit în pat, dar că a depus acea plângere deoarece inculpatul o bătuse cu o seară înainte și era nemulțumită și că a vrut să își retragă plângerea de la poliție, dar i s-a spus, pe bună dreptate, că nu este posibil acest lucru.
Această declarație de la fond a mamei părții vătămate, fiindcă, până la urmă, în esență, ceea ce este important nu este ceea ce declară fetița, pentru că ea vorbește despre ceea ce este învățată de mama ei, dar celelalte mijloace de probă - și este vorba, încă o dată spune - despre declarațiile celor aflați în familia celor doi soți. spune în fața instanței de fond că:" ulterior, întrebând fata despre ce s-a întâmplat, ea i-a spus că nu este sigură și că nu crede că tatăl ei ar fi făcut așa ceva. A spus că este posibil să - i fi luat mânuța și să i-o pună pe. După două săptămâni am fost la poliție să îmi retrag plângerea, dar mi s-a spus că este prea târziu. Arat că anterior neînțelegerilor inculpatul s-a purtat cu copiii, era un tată bun, și acum se poartă, îi vizitează". La instanța de fond spune că era bun, îi vizita, totul era în regulă, mâna a fost pusă pe,că având în vedere comportamentul față de copii, crede că nu ar fi putut face gestul pe care fetița crede că l-a făcut.
Declarația o dă și minora, este audiat, socrul inculpatului, tatăl fostei soții care spune, apropos de recunoașterea de care se spune că inculpatul ar fi făcut- Această recunoaștere nu s-a specificat că se referă la comiterea faptei. Spune " este adevărat că inculpatul a spus că a recunoscut că a greșit ". Dar nu a arătat cu privire la ce a greșit și greșeala se referea la violențele care fuseseră între ei doi cu o seară înainte. Și mai spune: " că inculpatul nu a făcut fapta pentru care este judecat în prezenta cauză ".
La fel dă declarație și, cumnatul inculpatului și fratele părții vătămate. Acest martor spune că nu crede că inculpatul ar fi fost capabil să comită un asemenea gest.
A urmat soluția firească de achitare. Parchetul a făcut recurs, urmărind linia firească a acuzării. S-a efectuat ancheta socială sau referatul întocmit de organul de specialitate. Aici sunt cuprinse niște aspecte la care va face referire pe scurt, în care se spune că fetița are o dezvoltare fizică normală, nu prezintă tulburări de motricitate, are autonomie personală, normalitate cognitivă, nu prezintă tulburări de limbaj, are psihicul în limite normale, sociabilă, cooperantă, are un istoric de viață traumatizant - ceea ce, probabil că așa și este, având în vedere relațiile dintre părinții ei -, precum și că are carențe în plan afectiv emoțional, că nu a beneficiat de modele parentale echilibrate, în special de cel patern. Din cele descrise, înțelege că nici modelul matern nu a fost unul prea echilibrat. Se spune că sunt oarecum labili în ce privește echilibrul. Tatăl nu este echilibrat, dar este cocoșat de atâta muncă, s-a dezechilibrat să tot care pensie și dacă a întârziat 2-3 zile, doamna s-a supărat și atunci, dacă s-a supărat, i-a spus fetiței ceea ce a relatat fetița în fața instanței la termenul anterior, când a fost substituit de o colegă.
În declarația dată la termenul anterior minora a spus că " nu locuiește cu ei, țin legătura, îi sună să meargă la el, merge la, nu rămân peste noapte, le trimite pensie, tatăl le cumpără cărți și caiete rareori", dar, se înțelege că la începutul școlii, că nu cumpără zilnic cărți și caiete, nu are cum să o facă, dar mai spune minora că în prezent nu se înțelege bine cu tatăl ei din cauza a ce i s-a făcut. fetița a aflat iarăși că i s-a făcut ceva rău.
că este un război care a ajuns în fața instanței penale, el trebuia să rămână în fața instanței civile. A depus hotărârea de divorț, divorțul s-a judecat în perioada bună a vieții lor și fiind perioada bună a fost divorț cu acordul ambelor părți, dacă era perioada rea, era vina lui exclusivă, deci mama părții vătămate a fost de acord că este și ea de vină pentru desfacerea căsătoriei, după acea s-a supărat și iarăși a făcut plângere
Consideră că în cauză nu s-a făcut dovada - tehnic vorbind, este o diferență până la urmă de câțiva centimetri - se referă foarte bine la porțiunea corpului despre care se vorbește, dar îi este jenă să continue această pledoarie. Nu crede că se justifică 2 ani și J închisoare pentru așa ceva. Dar, de fapt, și parchetul este inconsecvent, fiindcă la fond a solicitat o pedeapsă cu suspendare, acum spune că vrea condamnarea inculpatului. și în privința asta a constatat că tot dosarul este plin de inconsecvență.
În principal, solicită menținerea hotărâri instanței de apel, să se respingă recursul.
În subsidiar, pentru că riscul este mare și pentru el, care are o tolbă plină de cupoane de pensie, solicită, dacă se apreciază că totuși sunt 5 cm mai sus sau mai jos și urmează a fi condamnat, a se aplica o sancțiune neprivativă de libertate, așa cum de altfel a cerut și Parchetul cu ocazia primei judecăți.
Reprezentanta intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, consilier juridic arată că, analizând întregul material probator administrat în cauză și de asemenea, având în vedere principiul interesului superior al copilului, care este inclusiv în legătură cu obligațiile ce revin părinților copilului și care este inclus în principiul învederat prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea copilului, apreciază că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată cu intenție directă, având reprezentarea urmărilor socialmente periculoase ale faptei sale și în temeiul art.38515pct.2 lit.a Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, cu menținerea hotărârii de condamnare a inculpatului, pronunțată de prima instanță. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nu este la prima abatere de acest gen, inculpatul a fost cercetat și în dosarul penal nr.968/2005 al Judecătoriei Galați tot pentru acest tip de infracțiune comisă asupra unei minore în vârstă de 8 ani -,fata unei vecine, faptă comisă în luna noiembrie 2004.
Inculpatul intimat este de acord cu spusele avocatului și ar vrea să rămână în continuare în aceeași idee, de a - și crește și educa copii.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.116/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Galați ( dosar nr.1259/P/2006) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.202 alin.2 pen.
În temeiul disp.art.85 pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.183/27.01.2006 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 13.10.2006 iar în conformitate cu art.85 pen. rap.la art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.183/2006 a Judecătoriei Galați mai sus menționată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c și d pen.
În temeiul art.36 alin.3 pen. i-a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea de o zi din data de 17.10.2004.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut vedere următoarele:
În fapt, la data de 11.03.2005, ( care este mama părții vătămate -, respectiv soția inculpatului ) a sesizat organele de poliție asupra faptul că în data de 18.02.2005, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, în timp ce se afla în pat cu cei trei copii ai săi, a luat mâna părții vătămate - și a introdus-o în chiloții săi, forțând-o să îi atingă penisul. Hotărârea de a sesiza organele de poliție cu privire la cele întâmplate în data de 18.02.2005 a fost luată de către după ce, la data de 10.03.2005, a fost bătută de către inculpat.
Audiată fiind în calitate de reprezentant legal al părții vătămate, numita a declarat organelor judiciare că în seara zilei de 18.02.2005, după ce s-a certat cu soțul său, s-a hotărât să se culce în camera copiilor, care deja adormiseră. Partea vătămată - ( în vârstă de 8 ani), care a simțit-o urcând în pat, s-a trezit și i-a povestit fapta tatălui său. Astfel, i-a relatat că, în seara zilei respective, în timp ce se afla în patul din sufrageria apartament ului împreună cu frații săi, uitându-se la televizor, lângă ea în pat s-a așezat inculpatul. Toți cei aflați în pat erau înveliți cu. La un moment dat, potrivit declarațiilor părții vătămate, inculpatul i-a luat mâna și i-a introdus-o la penis., partea vătămată a tras mâna și i-a spus tatălui său să se ducă la bucătărie, deoarece îl chemase martorul ( unchiul părții vătămate). Inculpatul i-a spus părții vătămate să nu povestească nimănui ce s-a întâmplat. De asemenea, i-a spus că îi va explica mai târziu semnificația gestului său, după care a plecat în bucătărie.
Audiată fiind, partea vătămată a relatat organelor de urmărire penală ce s-a întâmplat, prezentând derularea evenimentelor de aceeași maniera ca și mama sa.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică astfel reținută, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei, material reprezentat de declarația numitei, declarațiile martorilor, dar și de rezultatul examinării cu tehnica poligraf a inculpatului.
La individualizarea și dozarea sancțiunii aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prev. de disp.art.72 pen. și în mod deosebit antecedentele penale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat termen apel inculpatul, apreciind soluția primei instanțe prea aspră.
În susținerea apelului, inculpatul a arătat că situația dedusă judecății este una delicată care ține de relațiile de familie și care nu a fost confirmată de martori oculari.
Prin decizia penală nr.330 din 26.06.2008 a Tribunalului galațis -a admis apelul declarat de inculpatul.
S-a desființat în totalitate sentința apelată și în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.a pr.pen.s- dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.202 alin.2 pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele.
În cauză apare imposibilitatea fundamentării obiective a angajării răspunderii penale a inculpatului.
Astfel, pe lângă faptul că împrejurarea nu a putut fi confirmată prin declarația nici unui martor direct, și impune a fi analizate sub rezerva subiectivismului declarațiile martorilor audiați în cauză( rude apropiate/ afini ai reprezentantului legal al părții vătămate.
Elocventă este și atitudinea procesuală a acestei din urmă din cursul cercetării judecătorești.
Astfel, a arătat că ulterior momentului sesizării organelor de poliție ar fi avut o altă discuție cu fiica sa- partea vătămată în cauză- aceasta susținând că nu este sigură de gestul inculpatului și că este posibil ca acesta să-i fi așezat mâna pe; a mai arătat această parte că la câteva săptămâni de la sesizarea faptei, a mers la secția de poliție pentru a-și retrage plângerea, însă acest lucru nu a mai fost posibil deoarece începuse urmărirea penală.
Pe de altă parte, partea vătămată minoră- audiată în cauză( fila 35 dosar) afișează aceeași atitudine incertă.
este și faptul că inculpatul, audiat în cauză, a negat în mod constant în ambele faze procesuale, realitatea celor declarate de partea vătămată; de asemenea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că hotărârea de a sesiza organele de poliție asupra celor făcute cunoscute de partea vătămată la data de 18.02.2005, a fost luată de către numita în urma unui conflict avut cu inculpatul la data de 10.03.2005.
Toate aceste aspecte sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul că fapta penală sesizată nu există.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, criticând-o pe motive de nelegalitate, sub aspectul achitării inculpatului.
Prin recursul declarat s-a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât infracțiunea a fost comisă în modalitatea descrisă în rechizitoriu.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod pr.penală, se constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.202 alin.2 Cod penal.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința penală nr.116/19.01.2007 a Judecătoriei Galațis -a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.202 alin.2 Cod penal.
Prin decizia penală recurată, ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat, s-a dispus achitarea acestuia conform art.11 pct.2 lit.a în ref. art.10 lit.a Cod pr.penală pentru infracțiunea dedusă judecății.
Cu ocazia soluționării cauzei în recurs,reprezentanta Direcției Generale de Asistență Socială și protecția Copilului Gad epus la dosarul cauzei Referatul de anchetă socială privind pe partea vătămată - și Raportul de evaluare psihologică a acesteia ( filele 29-30).
Având în vedere aceste probatorii, precum și soluțiile pronunțate în cauză, s-a dispus audierea părții vătămate și a inculpatului.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, pe tot parcursul procesului penal, considerăm că infracțiunea dedusă judecății există în materialitatea sa și a fost comisă cu vinovăție de inculpat.
Astfel, cu ocazia soluționării cauzei în recurs, partea vătămată - ( audiată în prezența reprezentantului legal și a unui psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G ) a declarat că " nu se înțelege bine cu tatăl său din cauza a ceea ce i-a făcut", în sensul că " în ziua respectivă tatăl său i-a luat mâna și i-a introdus-o în chiloți la el".
A mai arătat partea vătămată că își aduce aminte des de cele întâmplate, iar după acea faptă tatăl său i-a solicitat să nu -i zică nimic mamei.
Cu privire la modificările intervenite între declarațiile date în faza de urmăririi penale și declarația dată la instanța de fond, partea vătămată a precizat că tatăl său i-a solicitat să procedeze în acest mod pentru a-i da pensia alimentară.
Se constată că declarația dată de partea vătămată cu ocazia soluționării cauzei în recurs se coroborează cu declarațiile date în faza urmăririi penale, cu declarațiile reprezentantului legal ( ), precum și cu declarațiile martorilor,.
Declarațiile martorilor arătați mai sus au fost analizate de instanța de fond și împărtășim punctul de vedere al acesteia,în sensul că aspectele învederate confirmă existența infracțiunii dedusă judecății.
Concluziile raportului de evaluare psihologică a părții vătămate sunt de natură să susțină declarațiile acesteia și conduc la ideea că partea vătămată a fost victima unei infracțiuni.
Astfel, s-a reținut în raportul de evaluare psihologică faptul că partea vătămată
are un istoric de viață traumatizant, cu carențe în plan afectiv-emoțional și are reacții depresive, manifestând simptomele unui copil traumatizat.
Cu privire la declarațiile inculpatului, prin care a negat în mod constant comiterea faptei, putem aprecia că acestea nu pot servi la aflarea adevărului - în sensul disp.art.69 Cod pr.penală - întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauză, considerăm că infracțiunea prev. de art.202 alin.2 Cod penal există, a fost comisă cu vinovăție de inculpat, sens în care nu se impune achitarea acestuia conform art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit. a Cod pr. penală.
Astfel, considerăm că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.202 alin.2 Cod penal.
Având în vedere gradul concret de pericol social și împrejurările săvârșirii - așa cum s-a arătat mai sus - urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ce apără valorile ocrotite de lege, relațiile familiale existente între părți, persoana și atitudinea inculpatului ( respectiv negarea faptei și împrejurarea că a mai suferit o condamnare pentru același gen de infracțiune ), considerăm că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță este legală și temeinică și nu se impune reducerea acesteia.
Având în vedere cele arătate mai sus, apreciem că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante.
Aplicarea dispozițiilor art.74 Cod penal nu constituie o obligativitate pentru instanța de judecată.
Operațiunea de reținere a circumstanțelor atenuante se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare prev. de art.72 Cod penal, or, așa cum s-a arătat mai sus, acele criterii de individualizare au condus la concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare este legală și temeinică.
Având în vedere dispozițiile art.52 Cod penal, împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața instanței de judecată, se interesează de copiii săi aflați în întreținerea mamei ( reprezentantul legal ( ) ), realizează venituri licite,considerăm că îndreptarea și reeducarea acestuia se poate realiza și prin suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere, urmând a i se impune și respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.863Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal, prin raportare la întreaga situație de fapt, infracțiunea dedusă judecății și persoana inculpatului, considerăm că se impune interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, lit.b și d Cod penal.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Se va casa în totalitate decizia penală nr. 330/A/26.06.2008 a Tribunalului galați și în parte sentința penală nr. 116/19.01.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. d Cod penal.
Conform art. 861Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, termen ce va fi calculat conform art.865Cod penal, de la data de 13.10.2006, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 183/27.01.2006 a Judecătoriei Galați.
Se va impune inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 863Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale,se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 330/A/26.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- ( sentința penală nr. 116 din 19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- -nr. format vechi 1259/P/2006 ), privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 15.04.1972 în com., jud.G, domiciliat în G,-, jud.G, CNP--) și în consecință:
Casează în totalitate decizia nr. 330/A/26.06.2008 a Tribunalului galați și în parte sentința penală nr. 116/19.01.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală recurată dispoziția prin care, în temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I-a și lit. c Cod penal, urmând ca inculpatului să-i fie interzise, ca pedeapsă accesorie, numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. d Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și drepturile părintești.
În temeiul art. 861Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de art. 862Cod penal, respectiv pe o durată de 4 ani și 6 luni, termen calculat de la data de 13.10.2006, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 183/27.01.2006 a Judecătoriei Galați.
În baza dispozițiilor art. 863Cod penal, dispune ca pe durata din termenul de încercare cuprinsă între data pronunțării prezentei hotărâri și data împlinirii termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la trei luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului galați și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de întreținere și plata pensiei de întreținere datorată minorilor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs și a apelului rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Proces - verbal
Conform art. 359 Cod proc. penală
se atrage atenția inculpatului asupra
prevederilor art. 864Cod penal.
Președinte,
- -
Red.dec.jud./15.04.2009
Jud.fond
Jud.apel -
Tehnored.CG/2 ex./15.04.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
