Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 47/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 47/
Ședința nepublică din 07 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de Apel Galați
Grefier -
Ministerului Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 251 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns.la 25.07.1972), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 Cod penal.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc la data de 26.03.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 07.04.2009, după care:
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 27 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul penal nr- s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit. în referire la art.10 lit. a pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art.202 alin.2 pen. împotriva minorei.
În baza art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit. h pr.pen. s-a dispus încetarea procesului pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2/1 pen. faptă comisă împotriva părții vătămate.
În baza art.192 alin.1 pct.2 lit. b pr.pen. a fost obligat atât inculpatul cât și partea vătămată să plătească, fiecare, câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.435/P/13.10.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăței inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, reținându-se în acest sens că la data de 09.08.2006, lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit acte cu caracter obscen asupra fiicei sale vitrege, pe care a și agresat-o, producându-i mai multe leziuni. Din cercetări a rezultat că în ziua respectivă inculpatul aflat de la minora despre faptul că fiica sa vitregă, minora, în vârstă de 11 ani ar fi întreținut relații sexuale cu un tânăr pe nume.
de vestea primită, inculpatul însoțit de concubina sa a mers la locuința bunici materne unde inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a întrebat-o pe minoră dacă este adevărat că a întreținut relații sexuale cu acel tânăr și, pentru că minora a negat spunându-i în același timp mamei sale că este virgină, inculpatul s-a enervat, a luat-o pe minoră și, împreună cu, a revenit la domiciliul său.
Acolo, inculpatul a agresat-o fizic pe minoră, lovind-o în mod repetat cu codiriștea unui bici peste corp, după care a trântit-o în curte pe un de coceni, a dezbrăcat-o cu forța de pantaloni și chiloți, i-a îndepărtat picioarele și a strigat la concubina sa și la martorul să se apropie.
După ce a venit lângă minoră până la o distanță de 5 m a văzut cum inculpatul i-a introdus degetele în vagin minorei și i-a cerut acesteia să se uite pentru a vedea dacă fiica lui vitregă mai este fată mare.
După puțin timp, inculpatul, și partea vătămată s-au urcat în căruță și au plecat către locuința martorei care, văzând că minora prezintă urme vizibile de leziuni, inclusiv în zona capului, l-a întrebat pe de ce a bătut-o pe nepoata sa iar inculpatul i-a răspuns că i-a aplicat acel tratament deoarece minora nu a vrut să recunoască faptul că a întreținut relații sexuale cu.
În continuare, inculpatul a trântit-o pe fiica sa vitregă într-un pat aflat în curte, a dezbrăcat-o din nou de pantaloni și chiloți i-a desfăcut din nou picioarele și chemat-o pe să se uite la organul genital al nepoatei sale pentru a vedea dacă mai este virgină, la acest incident fiind de față mai mulți martori printre care,.
Din raportul de constatare medico-legală nr.661/10.08.2006 al Serviciului de Medicină Legală Bar ezultat că minora este virgină iar ca urmare a loviturilor ce i-au fost aplicate aceasta a suferit leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 11-13 zile de îngrijiri medicale, leziunile putând fi produse prin lovire la data de 09.08.2006.
Instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost reținute prin rechizitoriu, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală întrucât nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit acte sau gesturi cu caracter obscen față de minoră și, mai mult, nu s-a dovedit intenția inculpatului de a săvârși astfel de fapte, existând astfel îndoiala că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de corupție sexuală. Astfel, s- făcut aplicarea principiului " in dubio pro reo" și, în consecință, s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. a cod procedură penală.
În ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, în forma prevăzută de art. 180 alin.21cod penal, instanța de fond a constatat că între părți a intervenit împăcarea și, cum această infracțiune se urmărește la plângerea prealabilă a părții vătămate, a dispus încetarea procesului penal în temeiul art.10 lit. h cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței, sentința fiind criticată pentru netemeinicie întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut declarațiile date de martori și părți în faza de cercetare judecătorească și le-a înlăturat pe cele date de aceleași persoane în faza de urmărire penală și că schimbarea declarațiilor martorilor și ale inculpatului în fața instanței nu este justificată și nu există temeiuri pentru a fi încălcate primele declarații făcute de aceleași persoane.
De asemenea, apelantul a considerat că aceste probe au fost nelegal administrate de instanța de fond în cadrul ședințelor publice de judecată, încălcându-se dispozițiile art.485 alin.2 cod procedură penală, referitoare la publicitatea ședințelor de judecată în cauzele privind minorii.
Tribunalul, verificând sentința atacată, a pus în discuția părților motivul de nelegalitate privind soluționarea cauzei fără citarea în proces a tuturor persoanelor a căror participare este prevăzută de lege.
Astfel, s-a constatat că asupra minorei, parte vătămată, s-a dispus de către Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr.-878/12.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, plasarea în regim de urgență în Centrul de Plasament în Regim de Urgență pentru Copilul și Exploatat B, iar potrivit art.64 alin.3 din Legea nr.272/2004, pe durata plasamentului, exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești revin conducătorului acestei instituții.
Din verificarea dosarului a rezultat că nu a fost citat niciodată conducătorul instituției în supravegherea căreia fusese încredințată minora prin hotărâre judecătorească, încălcându-se dispozițiile art.481 alin.1 cod procedură penală, iar în condițiile în care minora se afla într-o instituție de ocrotire care preluat exercitarea drepturilor părintești în baza art.64 din Legea nr.272/2004, aceasta nu mai putea fi reprezentată de mamă în proces, cu atât mai mult cu cât aceasta, prezentă la judecarea apelului, a declarat că s-au împăcat cu inculpatul și a reluat conviețuirea cu acesta.
Constatând că soluționarea cauzei la instanța de fond a fost făcută cu încălcarea regulilor privind citarea părților în proces, instanța de control judiciar a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr.21822 din 09.09.2007 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B prin care se comunică instanței faptul că minora, născută la 09.05.1995 în comuna, fiica lui și a fost reintegrată în familia mamei, conform sentinței civile nr.282/2007 a Tribunalului Brăila, astfel că drepturile și obligațiile părintești au fost redate mamei sale, motiv pentru care s-a solicitat scoaterea din cauză a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B și introducerea numitei în proces, în calitate de reprezentant legal al minorului.
În susținerea solicitării, la dosar a fost depusă în copie sentința civilă nr.282/26.03.2007 a Tribunalului Brăila.
În timpul cercetării judecătorești,pe fond după casare, au fost audiați, reprezentantul legal al minorei, inculpatul, martorii, și.
Prin sentința penală nr. 52 din 27.03.2008 a Judecătoriei Însurăței pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de corupție sexuală, în conformitate cu dispozițiile art. 11 punctul 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală iar în temeiul art. 11 punctul 2 lit. b în referire la art. 10 lit. h Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 indice 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul, audiat fiind atât la urmărirea penală cât și în instanță a avut o poziție consecventă recunoscând că a bătut-o pe fiica sa vitregă minora, motivat de faptul că ar fi aflat că a întreținut relații sexuale cu un pe nume.
Inițial, inculpatul a înțeles că minora ar fi fost violată de acel, acest fapt reieșind și din declarațiile martorilor - fila 27, - fila 37, - fila 44, - fila 45, iar reacția sa violentă, de aol ovi pe minoră, a fost tocmai în ideea ca aceasta să-i spună dacă s- întâmplat acest lucru.
De altfel, declarațiile luate martorilor, imediat după consumarea incidentului, la data de 09.08.2006, fac referire la atitudinea violentă a inculpatului îndreptată împotriva lucrătorilor de poliție veniți să aplaneze conflictul și împotriva numitului vinovat, în opinia inculpatului, de cele întâmplate minorei.
Declarațiile ulterioare ale martorilor, diferă semnificativ de cele inițiale, deși au fost date doar cu o lună mai târziu, cele din luna septembrie 2006 făcând mai multe referiri la momentul în care inculpatul a dezbrăcat-o pe minoră de pantaloni și chiloți pentru a verifica dacă aceasta mai este virgină, relatările martorilor punând accentul mai mult pe prezența altor persoane la incident, care de asemenea nu sunt aceleași în declarațiile date consecutiv de martori, lăsând în oarecare nelucrare referirile inițiale ale martorilor care conduceau la concluzia că în ziua incidentului ar fi putut fi săvârșită și infracțiunea prevăzută de art.239 cod penal.
În legătură cu cealaltă faptă, cea de corupție sexuală, pentru care inculpatul a fost de asemenea trimis în judecată, inculpatul a recunoscut doar faptul că i- dat minorei pantalonii și chiloții jos, punând-o pe bunica sa martora să se uite și să verifice dacă mai este virgină fără însă ca inculpatul să-i introducă minorei degetele în vagin.
De astfel, minora declarase inițial, în declarația dată la poliție în 06.09.2008, că tatăl său vitreg, inculpatul a dezbrăcat-o și i-a introdus două degete în vagin, chemându-l pe martorul să vadă dacă mai este virgină.
Ulterior același lucru s-a întâmplat la domiciliul bunicii sale, martora, inculpatul introducându-i două degete în vaginul minorei și le-a rotit de mai multe ori chemând-o și pe să verifice dacă minora mai este virgină.
În fața instanței însă minora a declarat că tatăl său vitreg doar a bătut-o și i-a dat jos pantalonii, punându-o pe bunica ei să se uite să vadă dacă mai este virgină, învederând instanței faptul că a fost influențată de martorele și să relateze celelalte aspecte reținute în rechizitoriu.
Susținerea minorei este întărită de ultima parte a declarației martorei (fila 34 dosarul 351/2006) în care afirmă că atât ea cât și ( ) nu se împacă cu rudele părții vătămate.
Pe de altă parte ținând cont de faptul că este soră cu, acuzat inițial că ar fi violat-o pe minoră, cu atât mai mult este credibilă declarația ulterioară a minorei, martorele mai sus amintite făcând declarații "pro cauza", în ideea de a-l proteja pe cel învinuit inițial de viol.
În declarațiile date ulterior la instanță, spre deosebire de cele de la urmărirea penală, martorii, și, afirmă că personal, fie că nu au văzut incidentul reținut în rechizitoriu, luând cunoștință de cele întâmplate de la alte persoane, cum este cazul cu și, fie că nu l-au văzut pe inculpat introducându-și degetele în vaginul minorei, martorul declarând doar că l-a văzut pe inculpat în timp ce o bătea pe minoră, iar arătând că de fapt, inculpatul a invitat-o să vadă dacă nepoata sa mai era virgină.
Instanța de fond a apreciat că există îndoieli și în legătură cu declarațiile martorilor ( filele 38-39 p) și ( fila 45) care, deși nu au fost trecuți ca fundamentând probatoriul din rechizitoriu, declară lucruri total diferite, față de ceilalți martori audiați în cauză, deși nu au fost prezenți la incident.
Astfel, deși nici unul din acești martori nu au fost prezenți la incidentul în care inculpatul a lovit-o pe minora, aceștia declară că au văzut pe corpul minorei urme de lovituri de codiriște (bici).
Mai mult, martorii relatează că minora ar fi fost mai întâi bătută și dezbrăcată la domiciliul mamei sale și al inculpatului, apoi, pe un canal a fost supusă aceluiași tratament, iar în final a fost dezbrăcată din nou în curtea locuinței bunicii sale martora.
Instanța a înlăturat aceste declarații apreciind că ele au fost sugerate martorilor care nu au asistat în realitate la incident.
În același timp, în declarația sa, martorul afirmă că a văzut în timp ce minora era dezbrăcată că avea chiloții plini de sânge, fapt neconfirmat de nici un alt mijloc de probă.
Contrar susținerilor martorilor, după examinarea minorei la Serviciul de Medicină legală B, din raportul de constatare medico-legală nr.661/10.08.2006 rezultă că la examenul genital, partea vătămată prezenta himen inelar, membranos, cu lățimea de maxim 0,3 cm, având marginea liberă integră, fără rupturi vechi sau recente, delimitând la fracțiunea moderată a labiilor un orificiu de maxim 1 ( un) cm diametru, concluzionându-se că minora este virgină la momentul examinării.
Față de concluziile reieșite din actul medical instanța de fond a apreciat că dacă inculpatul ar fi săvârșit fapta așa cum s-a reținut în rechizitoriu, minora ar fi prezentat leziuni în zona genitală sau ar fi fost dezvirginată cu atât mai mult cu cât conform declarațiilor minorei de la urmărirea penală inculpatul și-ar fi rotit de mai multe ori degetele introduse în acea împrejurare în vaginul său.
Din analiza textului de lege prevăzut de art.202 Cod penal, corupția sexuală reprezintă actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor, iar alin.2 apreciază că fapta este mai gravă dacă actele cu caracter obscen se consumă în cadrul familiei.
Caracterul obscen al actului poate rezulta din natura sa, ori din semnificația pe care o în condiții concrete.
Practica judiciară în materie a decis că există această infracțiune chiar prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului față de un minor și că infracțiunea de corupție sexuală se află la limita infracțiunii de viol.
În speța dedusă judecății, inculpatul supărat fiind că fiica sa vitregă ar fi întreținut relații sexuale cu un anumit, a încercat să afle singur dacă aceasta mai este virgină, dezbrăcând-o și punând în același timp și alte persoane să se uite.
Demersul inculpatului trebuie văzut ținând seama de intelectul inculpatului, mediul în care trăiește el și familia concubinei sale, faptul că inculpatul este neșcolarizat, cu un nivel scăzut de educație și cultură, dar pentru care virginitatea fiicei sale minore se află printre valorile pe care el înțelege să le ocrotească.
Infracțiunea de corupție sexuală, aflată la limita infracțiunii de viol, se comite numai cu intenție, ceea ce presupune ca inculpatul să prevadă rezultatul faptei sale urmărind producerea lui, însă în speța dedusă judecății inculpatul nu a avut intenția să săvârșească acte cu caracter obscen față de fiica sa vitregă, minora.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că există îndoieli cu privire la vinovăția inculpatului în ceea ce privește fapta de corupție sexuală, în favoarea sa operând prezumția de nevinovăție, care nu a fost răsturnată de probele administrate.
Având îndoieli serioase în legătură cu vinovăția inculpatului, instanța de fond a apreciat că orice îndoială profită inculpatului, astfel că a făcut aplicația principiului " in dubio pro reo".
Pe cale de consecință, instanța de fond, constatând că nu s- stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 al.2 a Cod Penal dispus achitarea acestuia potrivit art.11 pct.1 lit.a raportat la art.10 lit.a cod pr. pen. deoarece fapta nu există.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței, invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond.
În motivele de apel se arată că sentința de fond este nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.202 alin.2 Cod penal, deși probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestuia.
Se arată că sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de corupție sexuală se realizează prin săvârșirea unor acte cu caracter obscen asupra sau în prezența unui minor.
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, rezultă în mod indubitabil că inculpatul a săvârșit în mod repetat, în cursul zilei de 9 august 2006, acte cu caracter obscen asupra fiicei sale vitrege, în vârstă de 11 ani, prin expunerea organelor genitale ale acesteia față de mai multe persoane, vecini sau rude, motivat de faptul că ar fi auzit că minora ar fi întreținut relații sexuale cu un băiat din localitate.
Se invocă în motivele de apel că este irelevantă pentru existența infracțiunii, împrejurarea că minora a prezentat sau nu leziuni în zona genitală, simpla expunere a organelor genitale ale părții vătămate față de alte persoane reprezentând prin ea însăși un gest cu caracter obscen comis asupra acelui copil.
Se arată în motivele de apel că există suficiente elemente de fapt care să formeze convingerea de vinovăție a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art.202 alin.2 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 251 din 28.11.2008 a Tribunalului Brăila, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței, a fost desființată în parte sentința atacată, numai în ceea ce privește temeiul achitării și, în rejudecare, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în conformitate cu dispozițiile art. 11 punctul 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate cu prezentul proces.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.2 Cod penal, inculpatul recunoscând faptul că i-a dat minorei pantalonii și chiloții jos, punând-o pe martora (bunica părții vătămate), să se uite și să verifice dacă mai este virgină, declarație susținută și confirmată de declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și.
Din analiza textului de lege prevăzut de art.202 Cod penal corupția sexuală reprezintă actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor, iar alin.2 al acestui articol apreciază că fapta este mai gravă dacă actele cu caracter obscen se consumă în cadrul familiei.
Astfel, caracterul obscen al actului poate rezulta din natura sa ori din semnificația pe care o în condiții concrete.
În speța de față, inculpatul, supărat fiind că fiica sa vitregă ar fi întreținut relații sexuale cu un anumit, a încercat să afle singur dacă aceasta mai este virgină, dezbrăcând-o și punând în același timp și alte persoane să se uite.
Acest demers nu a fost făcut de inculpat pentru a-și satisface anumite opțiuni sexuale, neputându-se reține că inculpatul a urmărit prin fapta sa să o incite pe minoră la anumite practici sexuale premature sau nefirești ori chiar la săvârșirea unor fapte penale în legătură cu viața sexuală.
Pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a apreciat că în cauză nu rezultă că inculpatul a avut intenția, ca formă a vinovăției, în ceea ce privește fapta de corupție sexuală astfel încât a reținut că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ceea ce justifică pronunțarea unei soluții de achitare conform art. 11 punctul 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, se susține de către Parchet faptul că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă în mod indubitabil că inculpatul a săvârșit în mod repetat în cursul zilei de 09.08.2006 acte cu caracter obscen asupra fiicei sale vitrege, în vârstă de 11 ani, prin expunerea organelor genitale ale acesteia față de mai multe persoane, vecini sau rude, motivat de faptul că ar fi auzit că minora ar fi întreținut raporturi sexuale cu un din localitate.
Această acțiune indiferent de împrejurarea că inculpatul și-a introdus sau nu degetele în vaginul părții vătămate este suficientă pentru a se reține existența infracțiunii de corupție sexuală astfel încât soluția de achitare a inculpatului este nejustificată.
Oral, în instanță, reprezentantul Parchetului și-a suplimentat motivele de recurs solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal arătând în aceste sens că inculpatul nu este rudă cu partea vătămată.
Recursul declarat de Parchet este întemeiat pentru aceste din urmă motiv.
Astfel, potrivit art. 202 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de corupție sexuală actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor.
Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, când actele prevăzute la aliniatul 1 se săvârșesc în cadrul familiei, pedeapsa este mai mare.
ia în considerare faptul că actele cu caracter obscen se săvârșesc în cadrul familiei, cadru în care ar trebui asigurată buna creștere și educare a minorului.
Noțiunea de membru de familie este definită prin dispozițiile art. 149 indice 1 Cod penal, text în care se arată că, prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul.
Prin rude apropiate se înțeleg, potrivit art. 149 Cod penal, ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.
În speță, Curtea constată că minora nu face parte din familia inculpatului în sensul textelor legale mai sus enunțate ea nefiind fiica inculpatului, nici naturală, nici prin adopție, chiar dacă locuiește împreună cu acesta, astfel încât, agravanta reglementată prin dispozițiile art. 202 alin. 2 Cod penal nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.
Așa cum rezultă din cuprinsul textului art. 149 indice 1 Cod penal, calitatea de "membru de familie" este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, respectiv să fie vorba de soț sau de rudă apropiată în sensul art. 149 Cod penal și aceasta să locuiască sau să gospodărească împreună cu făptuitorul.
În speță, chiar dacă partea vătămată locuiește împreună cu inculpatul, ea nu poate fi considerată membră a familiei acestuia întrucât prima condiție nu este îndeplinită, nefiind rudă apropiată a acestuia.
În aceste condiții, se impune admiterea recursului declarat de Parchet și casare hotărârilor pronunțate în cauză sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, aceasta urmând a fi schimbată, conform art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita achitare a inculpatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în mod corect instanța de apel reținând că faptei săvârșite de inculpat îi lipsește unul dintre elementele constitutive și anume intenția.
Astfel, infracțiunea de corupție se săvârșește numai cu intenție. Aceasta presupune, pe de o parte, cunoașterea de către făptuitor a caracterului obscen al actelor pe care le săvârșește iar, pe de altă parte, a împrejurării că aceste acte sunt comise asupra unui minor sau în prezența unui minor.
În afară de aceasta, intenția presupune și urmărirea sau acceptarea de către făptuitor a consecințelor periculoase ale acțiunii sale, constând în încălcarea relațiilor sociale referitoare la viața sexuală a persoanei.
În speță, este de necontestat faptul că, în cursul zilei de 09.08.2006, inculpatul, în mod repetat, a săvârșit acte cu caracter obscen asupra fiicei sale vitrege, în vârstă de 11 ani, în sensul că a expus organele genitale ale acesteia față de mai multe persoane, vecini sau rude.
Motivul care a determinat acest comportament al inculpatului a fost acela că, în ziua respectivă, inculpatul a aflat de la o altă persoană că partea vătămată ar fi întreținut raporturi sexuale cu un din localitate așa încât, supărat fiind, a încercat să se convingă singur de veridicitatea celor afirmate, supunând-o pe minoră unui control al organelor genitale la care le-a solicitat și altor persoane să participe.
Este evident că intenția inculpatului nu a fost în nici un caz aceea de a obține o satisfacție sexuală pentru sine după cum, raportat la nivelul de pregătire pe care inculpatul îl are și la mediul din care acesta provine, este cert că acesta nu a avut nici un moment reprezentarea caracterului obscen al faptelor sale, al faptului că prin acțiunile săvârșite asupra minorei încalcă relațiile sociale referitoare la viața sexuală a persoanei ori că aceste acte ar putea avea consecințe negative cu privire la dezvoltarea ulterioară a părții vătămate.
Acțiunile inculpatului, față de împrejurările care au determinat acest comportament, nu pot fi caracterizate ca aparținând unui pervers sexual, unui om lipsit de principii morale și periculos pentru societate, fiind cert că numai dorința de a se convinge de adevărul în legătură cu cele afirmate referitor la activitatea sexuală a părții vătămate l-au făcut să acționeze într-o asemenea manieră.
Pentru aceste considerente, Curtea va menține soluția de achitare a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 punctul 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, fapta săvârșită de acesta neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, în sensul că acesteia îi lipsește intenția.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 15 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchet, va casa în totalitate decizia atacată și în parte sentința instanței de fond și, în rejudecare, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. 2 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 251 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 52 din 27.03.2008 a Judecătoriei Însurăței ), privind pe inculpatul.
Casează în totalitate decizie penală nr.251 din 28.11.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr. 52 din 27.03.2008 a Judecătoriei Însurăței și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală nr. 52/27.03.2008 a Judecătoriei Însurăței dispoziția prin care " în baza disp. art. 11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. a Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.202 alin.2 Cod penal ".
În baza disp. art. 334 Cod pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de corupție sexuală prev. de art.202 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.202 alin.1 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct.2 lit. a Cod pr.penală în ref. la art.10 lit.d Cod pr.penală achită pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 25.07.1072 în comuna jud. I, cu domiciliul în comuna, județul I, fără forme legale în comuna R jud. B, CNP -) pentru infracțiunea de corupție sexuală prev. de art.202 alin.1 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în recurs pentru inculpat va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./27.04.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./05.05.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
