Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 63/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.63
Ședința secretă din data de 21 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii penale puse în mișcare prin Rechizitoriul nr.5644/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, prin care a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.04.1940 în comuna, jud. B, domiciliat in comuna, sat Plaiul, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 al.1,2 cu aplic. art. 41 al.2, corupție sexuală, cauză reținută spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, în sensul audierii părții vătămate și a martorilor și, prin decizia nr. 778/04.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a admis recursul declarat de inculpat, s-au casat hotărârile atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-parte vătămată personal, asistată de mama sa în calitate de reprezentant legal, martora personal, lipsind inculpatul pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului P, intimatul reprezentant legal
Procedura de citare legal îndeplinită.
Curtea, apreciind că prezentul dosar are ca obiect o infracțiune ce vizează persoane minore și că judecarea cauzei în ședință publică ar putea aduce atingere vieții intime a acestor persoane, pune în discuția părților declararea ședinței secrete.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu declararea ședinței secrete.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul este de acord cu declararea secretă a ședinței de judecată și precizează că inculpatul nu este prezent, că l-a contactat telefonic și i-a comunicat că datorită condițiilor meteorologice nefavorabile nu se poate prezenta și tocmai de aceea, dacă instanța apreciază că se impune, solicită amânarea cauzei pentru ca martora și partea vătămată să fie audiate în prezența acestuia.
Reprezentanta legală a părții vătămate minore, declară că este de acord cu declararea secretă a ședinței de judecată, însă se opune amânării cauzei.
Curtea, potrivit art.290 pr.penală, declară ședință secretă și dispune evacuarea din sala de judecată a persoanelor care nu au legătură cu cauza. Totodată, respinge cererea apărătorului inculpatului în sensul ca audierea părții vătămate și a martorei să se facă în prezența inculpatului, ca nefondată, deoarece aceștia locuiesc în aceeași localitate, iar partea vătămată și martora au înțeles să se prezinte în fața instanței, nejustificându-se deci susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu s-a putut prezenta, datorită distanței de deplasare și a condițiilor meteo.
Sub prestare de jurământ, a fost audiată martora, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
În Cameră de consiliu, în prezența membrilor completului de judecată, a psihologului din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, a apărătorului inculpatului, avocat, a reprezentantei legale și a reprezentantului Ministerului Publica fost audiată partea vătămată, minora, declarația dată fiind consemnată în scris, semnată de minoră alături de mama sa în calitate de reprezentantă legală și atașată la dosarul cauzei.
Reluându-se ședința secretă, reprezentantul legal al părții vătămate, apărătorul inculpatului, avocat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, declară că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, în temeiul art.339 pr.penală constată terminată cercetarea judecătorească și potrivit art.340 pr.penală trece la dezbateri, acordând cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că prin rechizitoriul nr.5644/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăus -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată, prevăzută de art.202 alin.1 și 2 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada august - octombrie 2007 acesta a efectuat acte obscene asupra nepoatei sale, în vârstă de 9 ani. Faptele au fost probate cu plângerea tatălui minorei, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică. Din fișa de evaluare psihologică a rezultat că relatările minorei sunt reale, iar ca urmare a faptei comise, minora se află în stare de stres post traumatic.
Solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, urmând a se face aplicarea disp. art.71, 64 lit.a teza a II-a, literele b și e penal și să se constate că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul susține că este o situație bizară prin faptul că acestea s-au repetat și parcă lasă o umbră de îndoială cu privire la situația de fapt. Totuși, partea vătămată avea 9 ani,se putea opune, de ce s-a lăsat dezbrăcată?
Inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei și tocmai de aceea dorea ca acesta să fie prezent în fața instanței.
În principal solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar, solicită ca instanța să țină seama de vârsta acestuia, respectiv are 70 de ani, este infractor primar, a avut o conduită bună în societate, este tatăl a 5 copii iar la dosar, în circumstanțiere, s-au depus 8 caracterizări din partea vecinilor. Ținând seama de aceste aspecte, solicită ca instanța să-i aplice o sancțiune sub limita prevăzută de lege și să facă aplicarea dispozițiilor art.74 și 76.penal urmând a dispune ca executarea pedepsei să nu se facă în regim privativ de libertate, rolul educativ al acesteia ne mai avându-și rostul la această vârstă înaintată. De aceea, după dozarea pedepsei, solicită ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.81 penal și să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În plus a menționat că la unul din termene a fost prezent și tatăl fetiței care a declarat că este în relații bune cu inculpatului, că s-au împăcat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Partea responsabilă civilmente declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a cauzei, dar precizează că pentru fapta lui inculpatul trebuie pedepsit.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 202 din 3.03.2009 a Judecătoriei Buzău inculpatul, fiul lui și, născut la 15 aprilie 1940, în comuna, jud. B, domiciliat în comuna, sat Plaiul, jud. B, cetățean român, studii 4 clase, pensionar, fără antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, în formă continuată, în perioada august-octombrie 2007, în dauna părții vătămate.
În baza art.71 penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și e penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
S-a lua act că partea vătămată, prin reprezentanții legali G și, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 pr.penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă și suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați B din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut că în luna august 2007, inculpatul, în vârstă de 68 de ani, profitând de faptul că era singur cu nepoata sa, minora în vârstă de 9 ani, în pădure, după ce a dezbrăcat-o, și-a etalat organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie iar la refuzul minorei, s-a așezat peste aceasta și a sărutat-o pe gură spunându-i că " trebuie să mai crească".
Pentru a-i induce minorei un sentiment de vinovăție, i-a solicitat acesteia să nu spună nimănui nimic pentru a nu fi bătută de tatăl său.
La o dată ulterioară, minora s-a deplasat la locuința bunicilor săi pentru a se în fân în podul grajdului iar aici a venit și inculpatul care din nou și-a etalat organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie, după care minora a plecat acasă fără să spună mamei sale ce s-a întâmplat.
Cu altă ocazie, inculpatul a venit la domiciliul minorei și i-a spus să meargă cu el la cotețul de porci pentru a vedea purceii iar aici și-a etalat din nou organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie, minora refuzând acest lucru.
Ultima dată, inculpatul s-a deplasat la domiciliul minorei pentru a niște lați la podul casei și profitând de lipsa mamei acesteia pe care o trimisese la o mătușă a minorei pentru a lua niște scânduri, și-a etalat din nou organul genital și i-a solicitat minorei să i-l mângâie după care s-a așezat peste ea, i-a introdus degetul în vagin și ulterior limba pentru scurt timp, solicitându-i să nu spună nimic mamei sale.
A mai reținut prima instanță că, deși inițial, de rușine și teamă minora a ascuns comportamentul bunicului său, ulterior, la data de 20.10.2007, a rugat-o pe mama sa să lumina și pe întuneric i-a spus despre cele petrecute și din acest motiv a refuzat să mai meargă la locuința bunicului său.
Prima instanță a înlăturat apărările inculpatului privind nevinovăția sa, constatând că acestea sunt combătute de celelalte mijloace de probă administrate, dar și de testul privind comportamentul simulat, observând că, deși nu are valoare probatorie, inculpatul la testul poligraf din data de 08.04.2008, a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
În acest sens, s-a mai arătat că, minora nu avea motive să prezinte părinților săi si psihologului o situație de fapt necorespunzătoare adevărului în condițiile în care între aceasta și inculpat sau familia sa nu au existat până acum nici un fel de divergențe.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința greșitei sale condamnări, consecința unei greșite aprecieri a probelor administrate, dar și a încălcării dispozițiilor legale ce reglementează judecata în primă instanță.
În acest sens, s-a susținut că la soluționarea în fond a cauzei nu a fost citată și audiată partea vătămată pentru a se clarifica situația de fapt și a se stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel încât s-a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b
C.P.P.În subsidiar, a precizat că individualizarea pedepsei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 72 din Codul penal, susținându-se că în speță se puteau aplica dispozițiile art.81 Cod penal, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, deoarece inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este în vârstă, astfel că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 125/28 mai 2009 respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 202 din 03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului coroborând susținerile părții vătămate și ale părinților acesteia cu certificatul medico-legal eliberat în cauză și declarațiile martorilor și.
În legătură cu legalitatea sentinței, tribunalul a constatat de asemenea, că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată este conformă cu art. 72 din Codul penal.
În baza acestui text de lege, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Dând eficiență acestor dispozițiile legale, instanța a reținut un grad ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, care impune executarea pedepsei în regim de detenție pentru ca să se asigure scopul preventiv educativ al pedepsei și reeducarea inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în privința greșitei sale condamnări, dar și sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a susținut că probele administrate nu pot stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, atât timp cât la judecata în primă instanță, dar și la judecata în apel, consecință a efectului devolutiv, au fost încălcare dispozițiile legale ce reglementează administrarea probatoriilor. În acest sens, s-a arătat că partea vătămată nu a fost audiată de instanța de judecată în mod direct și nemijlocit, iar audierile ce au avut loc la urmărirea penală nu s-au desfășurat în prezenta reprezentanților legali ai părții vătămate, ci în prezenta unui psiholog, persoană care nu are calitatea cerută de lege pentru a putea asista pe partea vătămată minoră.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea spre rejudecare a cauzei, pentru completarea probatoriilor cu audierea părții vătămate, a părinților acesteia și a martorei, părții vătămate.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond reindividualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, în sensul aplicării disp. art. 81, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv acelea că s-a împăcat cu partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, are vârsta de 69 de ani, a avut o comportare bună și a crescut 5 copii, elemente în raport de care se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Prin decizia penală nr.778/04.11.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 202/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău și a deciziei penale nr. 125/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, a casat hotărârile atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, în sensul audierii părții vătămate și a martorilor și.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a audiat inculpatul, care a negat vinovăția sa și a procedat la audierea martorilor și, precum și la administrarea probei cu înscrisuri, dispunând prin sentința atacată în prezent, confirmată de instanța de apel, condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
Apelul declarat de către inculpat, care a vizat în principal greșita sa condamnare pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost respins de către instanța de control judiciar cu motivarea că situația de fapt a fost corect stabilită și că vinovăția a fost în mod corect constatată.
Deși inculpatul a formulat critici exprese în fața instanței de control judiciar, contestând modul în care au fost administrate probatoriile și susținând că nu a fost audiată în instanță nici partea vătămată, pentru a se verifica în mod direct și nemijlocit susținerile sale și nici toți martorii, cu toate acestea instanța de control judiciar a apreciat ca nefondate criticile inculpatului și nu a procedat la audierea părții vătămate și a martorilor solicitați de inculpat, pentru a examina în totalitate susținerile inculpatului vizând nevinovăția sa.
Curtea observă că atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin intermediul efectului devolutiv al acestei căi de atac, dat fiind susținerile constante ale inculpatului potrivit cărora nu a săvârșit fapta imputată, erau datoare ca în vederea lămuririi complete a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, să procedeze la administrarea tuturor probatoriilor utile și concludente soluționării cauzei, în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire, potrivit acestor principii de bază ale procesului penal.
Or, în speță, hotărârile atacate sunt fondamentate în principal pe probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, deoarece în faza cercetării judecătorești s-a procedat doar la audierea inculpatului, așa cum am arătat mai sus și a doi dintre martori, respectiv și, aceasta din urmă fiind psihologul sub consilierea căreia s-a aflat minora, ulterior săvârșirii faptei.
Instanțele de fond și de apel nu s-au preocupat în nici un fel de administrarea tuturor mijloacelor de probă, în sensul că nu au procedat la ascultarea părții vătămate și a tuturor martorilor ce fuseseră audiați pe parcursul urmăririi penale, limitându-se doar la audierea a doi dintre acești martori, în condițiile în care natura infracțiunii deduse judecății, specificul, acesteia, cât și cerințele vizând respectarea în întregime a dreptului la apărare, impuneau readministrarea în totalitate a mijloacelor de probă ce fuseseră administrate pe parcursul urmăririi penale, în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată.
După casarea cu reținere spre rejudecare, pe linia deciziei de casare, s-a procedat la audierea părții vătămate minore, în prezența mamei sale în calitate de reprezentant legal și în prezența psihologului Curții de APEL PLOIEȘTI, precum și la audierea mamei minorei, în calitate de martor.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv probatoriile administrate în fazele procesuale anterioare și cele administrate după casarea cu reținere, Curtea constată, în rejudecare, existența faptei și a vinovăției inculpatului, după cum se va arăta în continuare:
Într-adevăr, în intervalul august - octombrie 2007 inculpatul a efectuat, în baza unei rezoluții infracționale unice, la intervale diferite de timp, acte obscene asupra nepoatei sale, în acea perioadă în vârstă de 9 ani, toate acestea derulându-se fără ca alte persoane să fie de față și solicitându-i de fiecare dată să nu povestească cele petrecute niciunei persoane.
În concret, din toate mijloacele de probă administrate, rezultă că în intervalul susmenționat inculpatul a comis 3 acte materiale de executare, în cadrul cărora inculpatul și-a etalat organul genital, a atins-o pe nepoata sa în zonele intime și i-a cerut să facă același lucru, toate acestea fiind dezvăluite de către partea vătămată minoră la data de 20.10.2007, mamei sale.
Este adevărat că, așa cum s-a precizat mai sus, toate aceste acte de executare s-au consumat la locuința inculpatului și într-unul din cazuri la locuința părinților părții vătămate, iar de față nu au mai fost alte persoane.
Cu toate acestea, existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat este în afara oricărui dubiu, astfel încât Curtea va înlătura apărările constante ale inculpatului în sensul nevinovăției sale, reținând că aceste apărări nu sunt fundamentate pe nici un mijloc de probă, în timp ce toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză confirmă, pe deplin, fapta comisă.
Astfel, declarațiile constante ale martorei, din cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești în primă instanță și după casarea cu reținere, confirmă fără putință de tăgadă, cele reținute mai sus și se coroborează pe deplin cu declarațiile părții vătămate minore, declarații date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de recurs, după casarea cu reținere.
Ambele declarații, relatează în detaliu modul și împrejurările de comitere a faptei, contextul în care s-au derulat actele obscene asupra părții vătămate, neexistând nicio îndoială asupra conformității acestor declarații cu realitatea, câtă vreme audierea părții vătămate a avut loc atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de recurs, atât în prezența reprezentantului legal, conform dispozițiilor Codului d e procedură penală, cât și în prezența unui psiholog specializat.
Deși inculpatul, prin apărător, a contestat prezența psihologului la audierea părții vătămate minore, susținând că aceasta nu este nici necesară și nici procedurală, Curtea a procedat la audierea în această manieră, a părții vătămate, în virtutea art.77/1 alin.2 și 5.pr.penală, chiar dacă aceste texte de lege prevăd doar participarea unui consilier de probațiune.
Dat fiind faptul că atare consilieri de probațiune își desfășoară activitatea doar pe lângă tribunale, iar în cadrul curții, ca și la urmărirea penală, s-a putut asigura prezența unui psiholog, Curtea a apreciat că într-o atare modalitate declarațiile nu ar putea fi în nici un caz afectate de vreo sancțiune procedurală ci, dimpotrivă, asigură o garanție în plus protejării intereselor părții vătămate minore.
De altfel, prima instanță a procedat și la audierea în calitate de martor a psihologului, care a asistat, în cursul urmăririi penale, la audierea părții vătămate minore,și în plus din fișa de evaluare psihologică aflată la filele 8 - 11 dosar urmărire penală întocmită de psihologul din cadrul Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului B, rezultă cu claritate că partea vătămată minoră a suferit o stare de stres post traumatic posibil ca urmare a abuzului sexual repetat asupra sa, aceasta influențând negativ starea de sănătate psihică a acesteia cât și dezvoltarea sa ulterioară.
În altă ordine de idei, forța probantă a declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, este întărită și de rezultatele raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat efectuat în cursul urmăririi penale (filele 39 - 42 dosar urmărire penală) din cuprinsul căruia rezultă că răspunsurile negative ale inculpatului la întrebările relevante asupra vinovăției sale, confirmă reacții specifice comportamentului simulat, ceea ce atestă deci, nesinceritatea inculpatului în legătură cu negarea săvârșirii faptei.
În drept, fapta comisă de inculpat în condițiile stării de fapt expuse mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art.202 alin.1 și 2 penal, cu reținerea formei continuate prev. de art.41 alin.2 penal.
Față de considerentele expuse, Curtea, înlăturând ca neviabile și contrazise de materialul probator, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului, reținând așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, existența faptei și vinovăția acestuia și dispune condamnarea sa la o pedeapsă al cărei cuantum va fi proporționalizat în conformitate cu art.52 și art.72 penal, luându-se în considerare gradul de pericol social concret al infracțiunii, relațiile de rudenie dintre părți, modul și împrejurările concrete în care fapta s-a comis, cât și persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și vârsta înaintată a acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost reliefate mai sus, coroborate cu înscrisurile depuse în fața instanței de recurs (filele 24 - 30), din care rezultă conduita corespunzătoare a acestuia în colectivitatea locală, anterior comiterii faptei, scopul preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor poate fi atins chiar fără executare, deci prin aplicarea disp. art.86/1 penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât instituirea măsurilor de supraveghere prevăzută de lege poate asigura în concret, față de persoana inculpatului, atingerea eficientă a scopului pedepsei.
Ca atare, după condamnarea inculpatului și aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a, b și e penal, se va dispune conform art.86/1 penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în conformitate cu prevederile art. 862pen.
În baza prevederilor art. 863alin. 1 și 3.pen. va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău conform programului stabilit de acesta;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu intre în legătură cu partea vătămată.
În baza art. 71 alin. 5.pen.se va suspenda condiționat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În latură civilă se va lua act că partea vătămată, prin reprezentanții legali G și, nu s-a constituit parte civilă.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând după casare cu reținere:
În baza art.202 al. 1, 2.pen. cu aplicarea art.41 al. 2.pen. condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 15.04.1940, în comuna, județ B, cetățean român, studii 4 clase, pensionar, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale,domiciliat în comuna, sat Plaiul, județ B, - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, în formă continuată, în perioada august-octombrie 2007.
În baza art.71 pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și e penal.
În baza prevederilor art. 861.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în conformitate cu prevederile art. 862pen.
În baza prevederilor art. 863alin. 1 și 3.pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău conform programului stabilit de acesta;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu intre în legătură cu partea vătămată.
În baza art. 71 alin. 5.pen. suspendă condiționat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Ia act că partea vătămată, prin reprezentanții legali G și, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în toate fazele procesuale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Cr.
2 ex./03.02.2010
f-
Judecătoria Buzău
Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
