Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 915/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 915/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 182/A/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, prezentă partea vătămată-intimată, asistat de avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură motivele de recurs formulate de inculpat, iar apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adeverință care atestă calitatea de student a clientului său.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, apreciind că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, atât în latură penală, cât și în latura civilă. Arată că pentru a se reține vinovăția inculpatului, au fost înlăturate declarațiile unor martori, iar declarațiile inculpatului nu au fost examinate de cele două instanțe, iar declarațiile martorilor propuși de inculpat nu au fost, de asemenea, analizate. Mai precizează că declarațiile nu se coroborează între ele asupra unor aspecte esențiale și nici o probă nu pledează pentru acordarea daunelor morale minorei. De asemenea, arată că prezumția de vinovăție nu poate fi înlăturată, fapta dedusă judecății neexistând. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a
C.P.P.Apărătorul părții vătămate-intimate, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad, arătând că din probatoriul administrat s-a stabilit că fapta a fost săvârșită de inculpat, fapt confirmat de martorii prezenți. Arată că în mod corect s-a aplicat pedeapsa inculpatului, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei. Solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect a fost stabilită existența infracțiunii și a vinovăției inculpatului, iar în ceea ce privește contradicțiile invite între declarațiile martorilor, acestea privesc unele aspecte de detaliu.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, fiind de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 932/28.04.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 202 alin. 1 Cp, a fost condamnat la 1 an închisoare inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.03.1986 în loc. A, jud. A, domiciliat în A,-.A, jud. A, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală.
În temeiul art. 71.Cod Penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.
Cod PenalA fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă ca reprezentant legal al minorei și în consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei daune morale către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Arada reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 4080/P/2007 înregistrat la Judecătoria Arad sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1.p, în motivarea actului de sesizare arătându-se că la data de 06.07.2007, pe fondul unor conflicte mai vechi cu familia părții vătămate, inculpatul aflându-se în curtea sa lângă gardul despărțitor al curții părții vătămate, și-a expus organele genitale în fața părții vătămate minore.
Din probele administrate în cauză, respectiv,dosarul de urmărire penală nr. 4080/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore și ale martorilor, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 06 iulie 2007, pe fondul unor conflicte mai vechi între familia sa și familia părții vătămate, inculpatul, în timp ce se afla în locuința sa situată în A,-/A, s-a deplasat lângă gardul despărțitor al grădinii sale de grădina familiei, unde și-a expus organele genitale în fața minorei, în vârstă de 5 ani.
S-a considerat că săvârșirea faptei este probată în primul rând prin faptul că inculpatul a fost surprins de către martorul ocular și observat și de către martora și martora, bunica minorei.
Din analizarea ansamblului probator, prima instanță și-a format convingerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a reținut că martorii propuși în apărare fac parte în primul rând din familia inculpatului, respectiv fratele, mama și bunica acestuia, familia sa fiind de multă vreme implicată într-un conflict de vecinătate cu familia părții vătămate. Pentru acest motiv, instanța de fond a considerat că martorii care fac parte din cele două familii, inclusiv deci, sunt subiectivi și în mod evident tind să favorizeze membrii familiei în favoarea cărora au depus mărturie.
În schimb, ca mijloace de probă care au calitatea de a fi considerate obiective, prima instanță a apreciat că pot fi considerate doar declarațiile martorilor și care au asistat în mod direct și nemijlocit la momentul comiterii faptei, în cazul lor neexistând date din care să rezulte subiectivitatea lor și care să poată duce la înlăturarea depoziției acestora.
În sfârșit, prima instanță a considerat că martorul, nu a asistat la momentul la care a avut loc fapta, ci la un moment anterior sau ulterior care de altfel a fost înregistrat și pe CD-urile puse la dispoziție de inculpat și consemnate în procesul verbal întocmit în ședința publică din 21.04.2009, pentru acest motiv instanța de fond apreciind că aceste înregistrări nu sunt concludente, ele neavând legătură cu momentul la care a avut loc infracțiunea.
S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupți sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de lege (de la 6 luni la 5 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și circumstanțele în care a avut loc fapta.
S-a considerat că aceste fapte sunt deosebit de periculoase pentru dezvoltarea ulterioară normală a minorilor, acestea putând marca dezvoltarea normală din punct de vedere fizic și psihic.
În favoarea inculpatului instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, este student și are un loc de muncă, iar fapta a avut loc în contextul raporturilor conflictuale frecvente între cele două familii, însă aceste împrejurări nu au putut fi considerate ca circumstanțe atenuante față de pericolul social deosebit al faptei și față de atitudinea nesinceră a inculpatului, fiind avute în vedere ca și mijloc concret de individualizare a pedepsei în sensul coborârii pedepsei spre minimul prevăzut de lege. Prin urmare, față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 1 an închisoare este de natură de a atinge scopul pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal.
În condițiile art. 71 Cod penal, Judecătoria Arada interzis inculpatului drepturile prevăzut de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, avându-se în vedere practica CEDO în materie (cauza Hirst vs. Marea Britanie) și nici nu a interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. c Cod Penal, câtă vreme s-a reținut că inculpatul nu se află în vreunul din cazurile prevăzute în acest text legal.
Avându-se în vedere vârsta inculpatului, de 23 ani, faptul că este student și are un loc de muncă și ținându-se cont de lipsa antecedentelor penale, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, conform art. 81 li 71 alin. 5 Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani fixat conform art. 82 Cod penal, atrăgându-se totodată atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
S-a reținut că partea vătămată ca reprezentant legal al minorei s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune morale. Întrucât în latura penală s-a reținut vinovăția inculpatului, instanța de fond a apreciat că și în latură civilă acesta este obligat să repare daunele provocate conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998.civil și urm.
Deoarece s-a apreciat că o asemenea faptă este de natură a aduce prejudicii grave dezvoltării fizice și psihice a minorei, s-a considerat că se impune compensarea acestui prejudiciu pe plan material, prima instanță apreciind că suma de 4000 lei daune morale poate fi considerată echitabilă în sensul reparării prejudiciului provocat de inculpat. În acest sens, în temeiul art. 14 și 346 Cpp, acțiunea civilă a fost admisă în parte și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei daune morale în favoarea părții civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Prin decizia penală nr. 182/A/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. apelul a fost respins ca nefondat.
Din considerentele deciziei instanțe de apel rezultă că starea de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost reținute pe baza probatoriului administrat în cauză, individualizarea pedepsei făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cp.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul reiterând motivele de apel. Prin memoriul scris depus la dosar, inculpatul a criticat decizia penală recurată, întrucât "în motivare a adăugat la declarațiile martorilor și pasaje imaginare, interpretându-le apoi în defavoarea inculpatului, acordându-le credit absolut și înlăturând în totalitate declarațiile rudelor inculpatului pe motivul legăturii de rudenie."
Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
LA fila nr. 5 dosar de urmărire penală se află procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care se consemnează: "în data de 06.07.2007, în jurul orelor 11,00, fetița acestuia în vârstă de 5 ani, care se afla în curtea imobilului unde locuiește cu părinții, a fost victima unei scene cu caracter obscen, prin faptul că vecinul acestora, în vârstă de 21 ani, aflându-se împreună cu mama lui și bunica lui, s-a dezbrăcat de pantaloni arătându-și organele genitale prin gardul care desparte cele două imobile, față de fetița în vârstă de numai 5 ani, adresându-i în același timp cuvinte jignitoare".
În continuarea aceluiași proces-verbal se consemnează: "Martorul ocular declară că "în data de 06.07.2007, în jurul orelor 11,00,În momentul când am ajuns la gard, băiatul în vârstă de 21 ani, și-a desfăcut pantalonii dându-i jos și arătându-i fetiței în vârstă de 5 ani, părțile intime și organele genitale, adresându-i expresii obscene fetiței, după care văzând cele întâmplate m-am deplasat la imobilul familiei. Menționez faptul că ceea ce am văzut și s-a întâmplat în curtea familiei au observat și împreună cu care se aflau în curtea familiei ".
În același proces-verbal se consemnează cu privire la declarația martorului ocular: "bărbatul în vârstă de 21 ani, s-a desfăcut la pantaloni, dându-i jos și îi arătă părțile intime ale corpului și organele genitale, după care i-a adresat cuvinte jignitoare fetiței și bunicii fetiței, făcând gesturi obscene".
Acest proces verbal este semnat de martorul asistent, martorii oculari, persoana vătămată - și însuși inculpatul.
Concluziile acestui proces-verbal se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că starea de fapt a fost corect reținută, iar încadrarea juridică este legală.
Cum la individualizarea pedepsei instanța a respectat criteriile prevăzute de art. 72 Cp, in baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs iar în baza prevederilor art. 193 Cpp, inculpatul va fi obligat și la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare echivalente cu onorariul de avocat, către partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 182/A/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și în temeiul art. 193.C.P.P. la plata sumei de 600 lei către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 05.10.2009
Tehnored. -05.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Arad
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Arad
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
